Valentine’s Day

Urăsc ziua îndrăgostiților. Peste tot numai cupluri care se giugiulesc și-și jură iubire eternă, iar peste câteva luni, sau poate săptămâni se despart din diverste morive. Nici până acum nu mi-a plăcut ziua îndrăgostiților, dar ceva ce s-a întâmplat în urmă cu un an, chiar m-a determinat să urăsc această zi din tot sufletul.

Acum un an stăteam în acest bar, pe același loc și tocmai pierdusem numărul paharelor. Mă deprima să văd atâtea cupluri, aparent fericite, dându-și cadouri, sărutându-se și privindu-se cu ”dragoste”. Totul mergea bine, asta până când Mason a intrat în bar. Și-a comandat ceva de băut, apoi s-a uitat prin jur, până când m-a văzut. Și-a lat băutura și a venit la mine. Atunci am făcut cunoștință ”oficial”. Ne mai văzusem prin curtea liceului. Cel puțin eu mereu îl vedeam, cu o altă fată, niciodată nu avusese o relație stabilă. El nici măcar nu știam cum mă cheamă, până în acel moment.

Am mai băut împreună câteva pahate, iar eu abia mă mai țineam pe picioare. Nu știu cum am ajuns la apartamentul lui, tot ce-mi amintesc e că dimineața următoare m-am trezit goală, în același pat cu el. Nu eram chiar atât de proastă, știam ce se întâmplase. Acela a fost unul din acele momente în care tot ce-ți dorești este să poți da timpul înapoi. Însă asta era imposibil. Mi-am luat repede lucrurile, m-am îmbrăcat în liniște, apoi am plecat. Voiam să ajung acasă cât mai repede. Am alergat, în drumul meu lovind câteva persoane din greșeală, dar nici măcar nu mi-am cerut scuze. Nu voiam să privesc pe nimeni.

Când am ajuns acasă, m-am dezbrăcat și am intrat la duș. Am stat sub jetul de apă mai bine de o oră. Cum am putut fi atât de proastă să beau? Iar atunci când a venit el să beau și mai mult? Toată ziua am stat în casă, fără să fac nimic.

Când am mers la școală și l-am văzut, îmi venea să intru în pământ. Reușisem să-l evit toată ziua și în săptămâna ce a urmat. La început îmi dădea impresia că voia să vorbească cu mine. Mereu mă privea insistent și câteodată apuca să facă un pas spre mine. Dar după un timp a încetat. Nu mai schița niciun gest când intram în raza lui vizuală. Lucrurile reveniseră la normal – atât cât se putea. El nici nu mai știa că exist. Ba chiar cred că uitase și cum mă cheamă.

Începuseră din nou să circule zvonurile despre Mason și diverse fete din liceu cu care se culca. Când am auzit primul avon, mi-am dat seama cât de mult mă durea că am făcut acea prostie. De fiecare dacă când îmi imaginasem cum va fi prima dată pentru mine, nici nu mi-a trecut prin minte că va fi la 16 ani, consecință a băuturii. Îmi imaginasem că va fi alături de iubitul meu și că-mi voi aminti acele momente magice. Îmi imaginasem că va fi cu un băiat față de care aveam sentimente și care simțea ceva pentru mine de asemenea.

Însă a trebuit să dau uitare acelor gânduri. Deja călcasem pe bec și era prea târziu să mai fac ceva. Nu mai puteam îndrepta lucrurile. Cu chiu, cu vai trecuse și semestrul acesta și vacanța venise. Știam că nu aveam să-l mai văd pe Mason, probabil niciodată. El de la toamnă mergea la facultate.

Vacanța de vară a trecut mai repede decât credeam și cât ai clipi, școala deja începuse. Nu povestiem nimănui despre ce s-a întâmplat între mine și Mason, nici măcar prietenei mele cele mai bune. Încă mă simțeam groaznic când mă gândeam. Și mă gândeam chiar foarte mult, deoarece mi-era imposibil să n-o fac.

Acesta este motivul pentru care urăsc din tot sufletul ziua îndrăgostiților. Din cauza prostiei mele. Am simțit o lacrimă alunecând pe obraz și am șters-o furioasă. Mp înfuria faptul că eram slabă și plângeam din cauza lui.

Am mai comandat un pahar de whisky  și l-am dat peste cap. Repetam prostia de acum un an dar nu puteam să mă opresc – nu că aș fi încercat prea mult.

–         N-ar trebui să bei atât de mult. Nu e sănătos.

Nu putea să fie real. El nu putea fi aici. Preferam să cred că sunt nebună și am început să-i aud vocea, numai nu voiam să cred că el chiar era în spatele meu. M-am întors cu speranța de a fi nebună. Însă atunci când l-am văzut știam că nu puteam să fiu chiar atât de nebună încât să mi-l imaginez stând în fața mea, cu zâmbetul lui fermecător. Sau puteam? Am ales să-l ignor și m-am întors să-mi mai comand ceva de băut. Dar când am încercat să beau, mâna lui a apucat-o pe a mea.

–         Chiar cred că e suficient.

M-am întors și stăteam complet în fața lui.

–         Îți mulțumesc pentru grijă. Ai spus ce aveai de spus, acum poți să pleci. Aștept pe cineva.

Am vorbit cât de calm am putut încercând să par indiferentă. El mi-a studiat fața pentru un moment.

–         Nu aștepți pe nimeni.

–         De unde știi tu?

–         Nu contează de unde. Acum te rog, nu mai bea.

–         De ce naiba te-aș asculta?

–         Nu e vorba să mă asculți pe mine sau nu. Prea mult alcool nu face bine nimănui.

–         Când o să am nevoie de dădacă, te voi căuta.

El și-a dat ochii peste cap, apoi l-a chemat pe barman și s-a aplecat spunându-i ceva la ureche. Ochii bărbatului s-au mărit și părea speriat. Ce naiba i-a zis? A continuat să vorbească, iar barmanul parcă se mai liniștise, însă tot părea alarmat. Barmanul a venit la mine și mi-a luat paharul din față.

–         Hei! Am spus eu revoltată.

Mason a venit la mine și m-a apucat de braț.

–         E timpul să plecăm.

–         Nu! Ce naiba i-ai spus?

–         Afară!

–         Poftim? Știi ceva? Nu sunt animalul tău de companie ca să-mi comanzi.

–         Ce?! Nu, normal că nu ești – și-a prins puntea nasului între degetul mare și cel arătător – Mă refeream că-ți spun afară.

–         Să te ia dracu’.

–         Aleg să cred că alcoolul din tine este cel care vorbește.

Mi-am stăpânit impulsul de a scoate limba la el, ca un copil de 5 ani, și am ieșit din bar, cu el în urma mea. M-am oprit și m-am întors la el. Văzând că nu zice nimic, am început eu.

–         Acum ai de gând să-mi spui?

–         Ești minoră. Nu are voie să servească băuturi alcoolice minorilor.

–         Pe bune? Anul trecut nu părea că aveai ceva împotrivă.

–         Vinovat!

Am vrut să plec, dar el m-a apucat de mână.

–         Te duc eu.

–         Poftim? Uite, îți mulțumesc sincer pentru ”grija” ta. Dar sunt în stare să merg singură acasă.

–         Vei merge cu mine fie că vrei, fie că nu.

–         Ce naiba e cu tine?

–         Vreau doar să fii  în siguranță.

–         Dar nu înțeleg. De ce?

El evită să-mi răspundă la întrebare și insista să merg cu el. Eram hotărâtă să-i spun nu, când un fulger a luminat cerul, apoi un tunet puternic l-a urmat. Ploaia începuse să facă.

–         Acum chiar nu-mi pasă ce mai ai de zis.

M-a apucat de mână și m-a tras după el până la mașina lui. Degeaba am încercat să mă împotrivesc, el era mult mai puternic decât mine. M-a împins în mașină și mi-a pus centura de siguranță. Doamne, ce e în neregulă cu el? El a urcat imediat în mașină și a pornit-o. Am mers un timp în liniște, sunetul ploii fiind singura sursă de zgomot.

–         Unde stai?

Am rămas tăcută pentru un moment. Nu voiam să merg acasă. Chiar dacă știam că mama era la vreo întâlnire sau mai știu eu ce alte porcării și când va veni acasă va începe iar cu aiurerile ei de genul ”de ce nu ieși cu prietenii?”, ”cum poți sta în casă toată ziua?” și mule alte chestii de genul.

–         Carly?

–         Nu vreau să merg acasă.

–         Atunci unde ai vrea să mergem?

–         Mergem? Nu vreau să merg nicăieri cu tine. Vreau doar să mă duci naibii înapoi la bar! Dar degeaba ai mai face-o, că nu mai pot să beau deloc. Mulțumită ție.

–         Cum spuneam, alcoolul nu-ți face bine. Uite și tu ce ușor te enervezi.

El era foarte calm în timp ce eu fierbeam de nervi.

–         Alcoolul nu are nicio legătură cu faptul că tu mă scoți din sărite. Du-mă la un bar oarecare, lasă-mă acolo și pleacă!

Am continuat să ne certăm. Eu răcning, el răspunzându-mi calm , fără nici cel mai mic semn de enervare. Până la urmă am pornit spre un bar – punct pentru mine – dar a spus că rămâne și el – punct pentru el, presupun.

Când am ajuns la bar am început să beau nemaiținând cont de numărul  paharelor și fără să mă gândesc că repetam greșeala pe care am făcut-o în urmă cu un an. Singurul lucru care trecea prin mintea mea era să beau în loc să-l strâng de gât pe cel de lângă mine sau să distrug tot ce aveam în fața ochilor. Mason a încercat să mă oprească, dar îl ignoram. Încăperea deja începea să se clatine, iar eu aveam 3 băuturi pe masă, care se mișcau. Mason încerca în zadar să mă oprească. Mă enerva cu fiecare cuvânt pe care-l scotea pe gură.

Dintr-odată, stomacul meu a început să protesteze și simțeam cum mi se face din ce în ce mai rău. M-am ridicat repede și am mers afară, oprindu-mă lângă un copac și dând afară din mine tot. Ploaia nu încetase, dimpotrivă, ploua mult mai tare. Am simțit cum cineva îmi strânge părul și mă freca pe spate, înter omoplați.

–         Nu-mi pasă ce mai ai de obiectat, dar acum chiar plecăm. A spus Mason când mă mai liniștisem.

Am mers până la mașina lui sprijinindu-mă de el și înjurând când mă împiedicam. În mașină el nu spunea animic. Nici măcar un ”ți-am spus eu”. Am simțit cum mi se face iar rău și i-am spus – de fapt strigat – să oprească mașina. Imediat cum a apăsat frâna eu am ieșit din mașină ți am început runda a 2-a. Mason repetase gestul de mai devreme și stătea lângă mine, ținându-mi părul și frecându-mă pe spate, fără să-i pese de ploaia care cădea fără milă. Când am simțit că nu mai am nimic de dat afară, m-am ridicat – cu ajutorul lui Mason – și am intrat din nou în mașină. El nu a pornit imediat, a așteptat să se asigure că mă simțeam mai bine. Mi-am lăsat capul într-o parte și fără să vreau am adormit. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost Mason strigându-mi numele.

***

Capul îmi zvâcnea de durere. Am deschis încet ochii și am realizat că nu eram la mine în cameră. Dar nici într-un loc necunoscut. Știam foarte bine această cameră, doar a fost prezentă în fiecare amintire a mea în ultimul an. Stăteam în patul lui Mason, cu mâinile lui în jurul meu și simțindu-i pieptul lipit de fiecare părticică din spatele meu.

Nu se poate! Mi-am stăpânit impulsul de a-mi plesni fruntea. Cum am putut fi atât de proastă. Am făcut-o din nou. Lacrimi începuseră să se formeze în colțul ochilor mei. Jur că om mai prost ca mine nu voi vedea cât voi trău. Am vrut să mă ridic, dar brațul lui Mason s-a încordat și m-a tras înapoi, lipindu-mă și mai mult de el.

–         Nu și de data asta. Acum nu te mai las să pleci până nu vorbim.

–         Ce naiba mai e de vorbit? Ai obținut ce ai vrut. Acum lasă-mă măcar să plec.

–         Ha?

M-am întors spre el cu o sprânceană ridicată. El părea nedumerit. Atunci am ridicat ambele sprâncene. De ce era nedumerit?

–         Îmi poți spune și mie ce am vrut și ce am obținut?

Băiatul ăsta avea un talent nemaipomenit, reușea să mă enerveze și să mă facă să-mi doresc atât de mult să-l plesnesc, încât nu credeam că e posibil așa ceva.

–         Dacă ai chef de jocuri, treaba ta. Eu una nu am.

–         Nu, serios. Chiar te rog să-mi explici și mie.

–         Ce e de explicat? Am făcut din nou greșeala de a mă culca cu tine.

Pentru o clipă el păru rănit, dar asta dispăruse repede. Atât de repede, încât credeam că mi s-a părut. Acum părea doar amuzat.

–         Carly, te rog spune-mi… cum ar mai fi hainele – și lenjeria intimă – pe tine, dacă noi am fi făcut sex noaptea trecută?

M-am uitat repede la mine și am roșit, din caza jenei. Într-adevăr eram îmbrăcată. Dar acel tricou și pantalonii nu erau ale mele. Nici  nu ar avea cum să fie. Erau mult mai mari și erau bărbătești.

–         Astea nu sunt hainele mele.

–         Hmm da. Păi alea… alea sunt ale mele.

–         Mi-am cam dat seama de asta. Ai vrea să-mi explici și cum au ajuns pe mine?

–         Hainele tale erau ude. Și dacă te-aș fi lăsat cu alea, acum mai mult ca sigur ai fi fost răcită.

–         Tot nu mi-ai spus cum am ajuns îmbrăcată cu ele. Mi-aș fi amintit dacă le punteam eu. Cred, mi-am spus mie însămi.

–         Eu am fost. Uite, îmi cer scuze că am făcut asta. Dar chiar nu am avut niciun gând pervers. Bine, poate că am avut, dar cel mai important era să știu că nu te vei îmbolnăvi.

Mason își cerea scuze? El își cerea scuze că m-a dezbrăcat? Ceva e nelalocul lui. Îl priveam cu ochii cât cepele și cu gura căscată.

–         De ce ai venit? Am pus întrebarea care-mi stăruia în minte din momentul în care l-am văzut. Nu erai la facultate?

–         Nu mai rezistam. Aveam de gând oricum să vin în vacanța de vară, dar ieri pur și simplu am simțit că nu mai am răbdare. Voiam să te văd.

–         Poftim?!

–         Mereu m-am gândit la ce s-a întâmplat între noi Carly. Amintirea e vie în mintea mea și nu aș putea să uit nici dacă aș vrea. Și al naibii să fiu dacă vreau.

Eram de-a dreptul șocată. Mai mult ca sigur, încă dormeam. Frate, chiar nu mai trebuie să beau.

–         Carly,  eu vorbesc foarte serios. Când mă trezisem și tu nu erai lângă mine m-am simțit… dezamăgit. Am vrut să vin după tine, până acasă. Dar nu știam unde stai. Apoi la liceu, când am văzut cum mă evitai am lăsat-o baltă. Și totuși mereu te priveam de la distanță și mă abțineam să nu vin le tine. Crede-mă, m-am gândit neîncetat la tine.

–         Da, sigur! Am pufnit eu. Te-ai gândit la mine și când te culcai cu una și cu alta?

Abia după ce pusesem întrebarea, mi-am dat seama că probabil sunasem ca o iubită geloasă, iar eu nu eram nici una, nici alta. Eram doar enervată că încerca să mă mintă pe față, fără neușinare.

–         Poftim? Din seara aia nu m-am mai culcat cu nicio fată. Nu mai puteam. Am încercat, dar nu-mi ieșeai din minte.

–         Acum e vina mea?

–         Nu am spus-o ca și cum te-aș învinui. Pur și simplu încerc să-ți explic că nu m-am mai culcat cu nicio fată de când am fost cu tine.

–         Atunci cum de toate fetele se lăudau cu nopțile voastre împreună? Am și eu urechi, să știi.

–         Oh, doamne! Și înainte multe spuneau că m-am cucat cu ele. Dar nu am făcut-o nici măcar cu un sfert din cele care spuneau. Tu chiar crezi tot ce auzi?

–         Nu, cred ceea ce văd.  În fieare zi erai cu o altă fată.

–         Dar asta nu înseamnă că mă culcam cu ele.

–         Tu niciodată nu ai dezmințit zvonurile.

–         Pentru că nu dau 2 bani pe bârfele unora care nu au ce face cu viața lor sau au imaginația prea bogată. Și la urma urmei, m-ai mai văzut cu vreo fată te atunci?

Avea dreptate. Nu îl mai văzusem în compania fetelor, doar cu prietenii lui.

–         Te rog să mă crezi, chiar nu am mai putut fi cu nimeni după tine.

–         Eu… Nu știu ce să zic.

–         Tot ce-ți cer este doar o a doua șansă. Promit că nu vei regreta.

–         Lasă-mă câteva minute să mă gândesc.

–         Desigur.

Se ridică de pe pat și a ieșit din cameră, lăsându-mă singură cu gândurile mele. Eram confuză. Să-l cred? Să nu-l cred? Și dacă-l credeam, aveam să-i acord acea șansă, sau aveam să-i spun să uite tot ce a fost și să nu mă mai caute? Nu știu dacă el ar fi putut uita, dar eu sigur nu eram capabilă de așa ceva. Doar am încercat asta timp de un an.

M-am trântit pe par și mi-am pus perna pe față. Niciodată nu am crezut că vi fi pusă în situația asta. Și naiba s-o ia de treabă, nu-mi plăcea deloc. Nu-mi plăcea să fiu indecisă, să nu știu ce aveam să fac mai departe.

Un ciocănit la ușă m-a făcut să revin la realitate.

–         Carly, micul dejun e gata.

Nu prea voiam să cobor, dar stomacul meu nu era de acord cu mine. M-am ridicat din pat și am mers la ușă. Când am deschis-o am fost foarte uimită că nu l-am văzut acolo pe Mason. El chiar îmi lăsa spațiul meu și mă lăsa să mă gândesc cât voiam.

Nu mi-a fost foarte greu să găsesc bucătăria. Mirosul de ouă prăjite și de bacon îmi invadă nările. M-am așezat la masă și el mi-a pus suc de portocale în paharul din fața mea. Am mâncat în liniște, uitându-mă din când în când la Mason. El nu înceta să mă privească. Însă într-una din dățile în care mi-am ridicat privirea, nu am mai putut să mi-o cobor. Atunci am văzut ceva în ochii lui. Ceva care m-a determinat să iau alegerea.

–         Da.

Acela a fost singurul cuvând pe care am putut să-l rostesc. Nu reușeam să scap de sub vraja ochilor lui, care pusese stăpânire pe mine. El și-a ridicat sprâncenele, în semn de nedumerire.

–         Da, îți acord o a doua șansă.

Ochii lui s-au luminat și a venit lângă mine, îmbrățișându-mă și dându-mi un sărut pe frunte.

–         Mulțumesc.

S-a aplecat și mi-a prins buzele într-un sărut tandru, dulce și delicat.  Buzele lui fine le masau pe ale mele și mângâierea lor delicată îmi trimitea fiori prin tot corpul. Când ne-am despărțit din sărut, am fost foarte dezamăgită că s-a terminat.

Am terminat de mâncat și apoi ne-am dus să ne uităm la un film. Stăteam cu capul pe pieptul său, cu mâna lui în jurul umerilor mei. Stăteam împreună și râdeam, mai făceam comentarii legate de film, sau despre alte lucruri. Discutam în contradictoriu, dar nu ne certam, o făceam într-un mod amuzant. Eram fericită și zâmbeam din toată inima.

Sfârșit

_______________________________________________________________________

Acesta este primul one shot scris de mine. Sper că v-a plăcut.

M-am gândit că din moment ce tot este Ziua îndrăgotiților, de ce să nu fac și eu o povestioară pe această temă? Inițial am vrut să mai scriu un one shot, însă  nu am avut timp, dar poate o să apuc să-l scriu.

După cum puteți vedea one-shotul nu are un titlu – nu am găsit niciunul – dacă are cineva vreo sugestie, ascult 🙂

Vă aștept părerile.

Kisses, AlexaNdra.

Advertisements

16 thoughts on “Valentine’s Day

  1. Ce frumoooss:X:X:X:X:X Deci e superb.Sincer la faza cu titlu nu prea pot sa te ajut:(
    Dar one shotu-ul este superb:X:X:X:X:X Nici nu stiu ce sa mai comentez.Nu am ce comenta.E pur si simplu,frumos!
    Hai maaa voiam sa-l scri si pe al doilea:((
    Ti pup:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

  2. A foat ataaaat de frumos si ….ah …ar trebui sa scrii mai multe one-shoturi (stiu stiu ca scoala nu iti ofera prea mult timp si pe langa scoala si bloguri mai ai si tu alte lucruri de facut ).
    Dar totusi tot vreau sa scrii mai mult ;;) >:)
    Felicitari pentru un one-shot minunat !

    Like

  3. e sooooppper one+shoo+ul asta… chiar ma impresionat… cu toate astea, ar fi fost mai interesant transformat in fic….

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s