You’re the one I imagine

Și personajele:

Scott

Katherine

Logan

*îmi cer scuze, dar cu Hamilton (Logan) nu am găsit alte poze decât cele de la jocurile olimpice*

________________________________________

Oare este bine ceea ce fac? Am luat decizia bună când am acceptat să mă căsătoresc cu Logan? Adică îl iubesc. Îmi place să mă aflu în compania lui, mă face să zâmbesc și cred că ne potrivim împreună. El a fost lângă mine și m-a ajutat să-mi revin după despărțirea de Scott.

Scott a fost iubitul meu timp de 5 ani. Tot timpul cât am fost împreună, ne-am simțit foarte bine, am fost fericiți, treceam peste obstacole împreună, asta până într-o zi, când el a pus capăt relației noastre. Nici acum nu știu ce anume l-a făcut să ia această decizie, niciodată nu mi-a spus. Totuși nu a fost o despărțire urâtă. Am decis să rămânem în continuare prieteni, pentru că nu aș fi suportat să-l pierd de tot. Și contrar a ceea ce se spune despre prieteniile de după relații, a noastră chiar a reușit. Am putut fi prieteni în continuare.

Însă, chiar dacă-l aveam ca prieten, nu mă simțeam cum trebuia. Voiam ceva mai mult. Voiam pe cineva care să-și facă griji pentru mine, să mă ocrotească, să mă iubească, să mă aștepte acasă. Și chiar dacă asta putea face și Scott, nu voiam să fie în calitate de prieten. Și așa a apăurt Logan în viața mea. Toate au fost bune și frumoase până în momentul în care Logan m-a cerut în căsătorie. Când el m-a întrebat, nu vocea și chipul lui îmi erau în minte. Și chiar și acum mă întreb dacă i-am spus „da” lui Logan sau lui Scott. Dar măcar de-ar fi fost doar acel moment. De atunci, de fiecare dată când eram împreună cu Logan, de fiecare dată când îl atingeam, când îl sărutam, mi-l imaginam pe Scott.

Priveam reflexia din oglindă. Nu semăna deloc cu o fată care în curând avea să se îndrepte spre altar, care-și va uni viața cu cineva în mai puțin de 4 ore.  Nu aveam deloc zâmbetul pe buze, privirea mea era încruntată, aveam cearcăne de parcă nu mai dormisem de o lună, iar sclipirea din ochi dispăruse complet.

–          Kitty! Scumpo, ce-i cu privirea aia? Dumnezeule, vom avea nevoie de foarte mult machiaj.

–          Mamă, ți-am mai spus… E Katherine. Nu mai sunt un copil să-mi spui Kitty.

–          Iubito, tu mereu vei fi copilașul meu scump. Cât mă bucur că fetița mea se căsătorește.  Tu și…

Mama a fost întreruptă de un ciocănit strudent în ușă. Am vrut să mă ridic și să răspund, dar mama m-a împiedicat. Sper că nu avea să mă pună să stau pe scaunul ăla ore întregi. Deja încep să nu mai am stare. Mama s-a dus la ușă și a deschis-o vorbind cu cineva, a zâmbit de câteva ori și a încuviințat, apoi a închis ușa și a venit la mine.

–          Ia uite ce-ai primit scumpa mea.

Mi-a înmânat un cartonaș pe care era scris ceva.

Număr secundele până când vei deveni soția mea.

Un zâmbet mi-a apărut pe buze și am strâns cartonașul la piept. Cuvintele lui Scott m-au emoționat foarte tare și acum eram nerăbdătoare să mă aranjez.

–          Logan este așa dulce… a comentat mama mea.

–          Cine? Am întrebat eu surprinsă.

Mama mă privea cu sprânceana ridicată, apoi un zâmbet i-a înflorit pe buze.

–          Viitorul tău soț, draga mea. Ești atât de emoționată că uiți lucruri.

–          Sigur, emoționată…

Da, numai emoția nu m-a făcut să uit cu cine aveam să mă căsătoresc. Chiar aveam să înnebunesc de-a binelea. Ce voi face? O să ajung în intimitate cu Logan și poate într-un moment voi rosti alt nume. Sau dacă scap de asta, tot voi comite o gafă la un moment dat. Voiam să anulez nunta. Dar din păcate era prea târziu și nu mai aveam ce face. Ar fi foarte urât să anulez nunta tocmai acum, cu câteva ore înaintea ei. Am oftat și mi-am îndreptat spatele.

Am mai avut doar câteva minute de respiro și apoi au început pregătirile. Mama chemase o echipă de make-up artiști și aceștia au început să-și facă treaba. A fost necesar mult fond de ten, multe creme și pudră pentru a-mi ascunde cearcănele proeminente, dar într-un final, nu se mai vedeau deloc. Când au trecut la machiaj, au reușit să-mi evidențieze ochii negrii și buzele mele, acum roșii, păreau mai pline decât erau de obicei. După ce am terminat cu machiatul, am trecut la coafat. Coafeza mi-a luat părul lung și negru și l-a aranjat într-un coc mai mare, iar bretonul, care în mod normal îmi venea până deasupra ochilor a fost prins cu agrafe lăsând doar 2-3 șuvițe libere să-mi cadă pe lângă față.

Când am terminat și cu coafatul și cu machiatul, mi-am luat rochia care stătea pe un manechin și am îmbrăcat-o. Rochia nu era foarte împopoțonată. Sus avea corset, iar de la mijloc era puțin înfoiată, dar nu foarte mult. Avea mai multe straturi de un material, ca dantela, iar la bază era din satin. Nu avea nici mâneci, nici bretele, dar aveam o pereche de mănuși până la coate. Ca accesoriu aveam o gentuță mică, albă cu câteva ștrasuri pe ea.

–          Fetița mea se mărită, îmi spuse mama când am mai rămas doar noi două în cameră. Îmi pare rău că nu este și tatăl tău printre noi. Dar sunt sigură că ți-ar spune că este mândru de fetița lui.

–          Mamă, nu mai plânge. O să-mi dea și mie lacrimile.

–          Oh nu! Nu ai voie să plângi și să strici machiajul. Îți interzic.

Un nou ciocănit la ușă s-a auzit și mama a deschis din nou.

–          Oh, bună Scott. Dacă nu cumva ești un spion trimis de Logan, te poftesc înăuntru.

–          N-am nicio intenție de a spiona, vă asigur.

Când i-am auzit glasul am simțit ceva ca o împunsătură în inimă. Aveam să mă căsătoresc și nu el era mirele meu. După ziua de azi aveam să-l pierd pentru totdeauna, nu mai aveam nicio șansă. Mi-am stăpânit lacrimile ce amenințau să iasă. Scott a intrat în cameră, purtând un costum alb, cu o cămașă crem și o cravată tot crem, dar cu o nuanță mai închisă decât cămașa. Mi s-a tăiat răsuflarea când l-am văzut.

–          Eu trebuie le verific și pe fete. Sper pentru binele lor că sunt gata. Scott ai face bine să nu-mi faci fata să verse vreo lacrimă. Deci să nu-i spui nimic emoționant, nu am vrea să se strice machiajul. Știi doar că miresele sunt foarte emotive.

Mama vorbea într-una, dar Scott nu-i răspundea, ci doar mă privea uimit, aproape cu gura căscată. Într-un final mama a ieșit din cameră și am rămas doar noi doi. Eu îl priveam, el mă privea, dar niciunul nu scotea vreun sunet. Într-un final, cel care a spart tăcerea a fost Scott.

–          Wow! Arăți incredibil. Ești superbă.

–          Mulțumesc, am șoptit eu roșind. Apoi mi-am dres glasul și am spus: Pentru ce ai venit, dacă nu pentru spionaj?

–          Am venit pentru… Am uitat.

–          Ai uitat? L-am întrebat ridicând o sprânceană amuzată.

El s-a apropiat de mine și mi-a luat mâinile în ale sale.

–          Kate, nu te mărita! Amuzamentul meu s-a risipit când i-am auzit cuvintele.

De-ar ști el de câte ori mi-am imaginat că-mi spune asta, apoi fugim împreună de aici și vom fi doar noi doi împotriva lumii. Din păcate, asta nu era o fantezie de-a mea… Era viața reală, iar eu nu-i puteam face așa ceva lui Logan. Așa că mi-am tras mâinile din ale sale și i-am răspuns cu regret.

–          Nu pot face asta. Este prea târziu.

–          Nu, nu este. Nu încă. Te rog, nu te mărita.

–          De ce, Scott? Dă-mi măcar un motiv pentru care să dau înapoi tocmai acum.

–          Pentru că te iubesc. Te iubesc și nu te pot lăsa să faci asta. Mai ales când știu că eu însumi te-am împins în brațele altui bărbat.

Am închis ochii pentru a împiedica lacrimile să iasă afară și m-am întors cu spatele la el.

–          Nu-i pot face asta lui Logan, am spus eu în șoaptă.

–          Te rog Kate. Știu că am fost un prost când am pus capăt relației noastre și-mi dau seama de asta. Nu trece o zi în care să nu regret și să nu-mi doresc să dau timpul înapoi. Își puse mâinile pe umerii mei și continuă să vorbească. Dumnezeu mi-e martor că am încercat să te uit, am încercat să fiu cu altcineva, dar nu am putut. Numai tu îmi apăreai în fața ochilor, numai pe tine te-am vrut și te voi vrea mereu. M-a întors cu fața la el. Te rog Kate, nu mă pedepsi în felul ăsta. Nu te mărita cu Logan.

Am încercat să mă depărtez de el de teamă că voi ceda tentației și mă voi arunca în brațele lui acceptând ce-mi propunea. La început s-a opus și nu m-a lăsat să plec mai departe de el, dar în final a cedat luându-și mâinile de pe umerii mei.

–          Scott, ceea ce-mi ceri tu este…

–          Da, știu. Știu că sunt egoist, dar de asemenea știu că trebuie să fac orice,  să lupt cu orice armă ca să te recuperez.

–          Dar de ce te-ai despărțit de mine?

–          Pentru că am fost un prost.

–          Scott, vorbesc serios.

–          Și eu. M-am… m-am speriat. Eram împreună de ceva timp, știu că te-ai gândit la căsătorie și eu… pur și simplu m-am speriat. Mă gândeam la resposabilitatea care avea să vină odată cu căsătoria, la faptul că asta însemna să ne întemeiem o familie, să avem copii și nu știam ce să fac. Singura soluție pe care am văzut-o în acel moment a fost să pun capăt relației noastre. Ți-am spus c-am fost un prost. Și am plătit destul văzându-te cu Logan, încercând să fiu doar prieten cu tine și prin urmare prieten și cu el.

Părul lui negru și puțin cam lung îi căzuse în ochii negri ca onixul, din cauză că stătea cu capul plecat și privirea în pământ. M-am apropiat de el și i-am pus un deget sub bărbie, ridicându-i privirea până când ne priveam în ochi. Din cauză că era mai înalt cam cu un cap față de cei 1,65 cm ai mei, mi-am lăsat puțin capul pe spate ca să poată fi posibil acest lucru. Mi-am trecut mâna prin părul lui și i l-am dat din ochi. În oceanele acelea negre și profunde se putea citi clar suferința care era prezentă și în cuvintele sale. Mi-aș fi dorit să-l pot face să se simtă mai bine și aș fi făcut aproape orice pentru asta, numai nu i-aș frânge inima lui Logan. Trecusem o dată printr-o inimă frântă, știam cum se simte și nu voiam ca tocmai Logan, care m-a ajutat să-mi revin să treacă prin același lucru.

–          Scott și eu te-am iubit și încă te iubesc. Îmi pare rău, dar ce-mi ceri tu să fac mi-este imposibil. Nu aș putea să-l fac pe Logan să sufere chiar în felul ăsta. Nu aș putea trăi dacă s-ar întâmpla asta.

El mă privi zâmbind trist.

–          Chiar dacă speram să accepți, bănuiam că asta o să zici. Tu ai inima prea bună ca să faci pe cineva să sufere. Și inima aceea am distrus-o eu când am lăsat prostia să mă conducă. Promite-mi că vei fi fericită. Și promite-mi că nu vei uita că te iubesc. Indiferent ce se va întâmpla, tu vei fi mereu în mintea și inima mea.

O lacrimă mi-a curs pe obraz, iar el a înlăturat-o repede cu degetul. Și-a aplecat capul și mi-a dat un sărut scurt pe buze. A durat doar o secundă, moment în care buzele noastre s-au atins. Dar nici nu mi-a trebuit mai mult ca să simt atâtea senzații încât am tremurat. Acea secundă de întâlnire dintre buzele noastre a fost suficientă ca să învie toate, dar absolut toate amintirile de când eram împreună. Scott a ieșit din cameră și m-a lăsat singură cu amintirile mele și cu și mai multe îndoieli. Știu că era un lucru rău să anulez nunta tocmai acum, dar oare era bine să mă căsătoresc cu Logan și totuși, gândul meu să fie mereu la Scott? Știam că nici asta nu era bine, nu era deloc corect față de Logan, la fel cum nu era corect față de el să anulez nunta tocmai acum.

Încă mai analizam această situație când mama a intrat în cameră și mi-a spus că e timpul să plecăm. Am ezitat câteva secunde, dar apoi am urmat-o pe mama. Ea avea să mă conducă la altar, în locul tatei, care murise cu mult timp în urmă. Când am ajuns la biserică, inima mea bătea atât de tare, că amenința să-mi iasă din piept. Cu greu am ieșit din mașină și abia am reușit să merg. Imediat de cum am intrat în biserică, privirea mi-a zburat la Logan, l-am văzut zâmbind și oarecum ușurat. Apoi fără să vreau, m-am uitat la Scott. Mă privea trist, dar încerca să zâmbească. Nu știu pe cine voia să păcălească, dar pe mine nu reușea. M-am uitat din nou la Logan, dar nu mai avea zâmbetul atât de mare. Și totuși, încet, încet… Totul s-a schimbat. Părul lui scurt, era lung, ochii lui căprui au devenit negri, tenul îi era mai închis la culoare și zâmbetul era altul. Era zâmbetul contagios care mă făcea și pe mine să zâmbesc. Nu-l mai vedeam pe Logan așteptându-mă la altar, îl vedeam pe Scott. M-am uitat la ceilalți invitați și am scuturat discret din cap, apoi am privit din nou în direcția unde era Logan și îl vedeam pe el. Am răsuflat ușurată.

Am ajuns lângă Logan, am stat câteva clipe să se așeze toată lumea, apoi preotul a început să vorbească. Nu eram atentă la ce spunea, nu încetam să mă gândesc la ce s-a întâmplat mai devreme, la disctuția mea cu Scott și la ce însemna pasul pe care îl făceam acum. Când mi-am auzit numele, am redevenit atentă.

–          …Katherine Sanders de soție și promiți să o iubești și să o respecți, să-i fii alături la bogăție și la sărăcie, la sănătate și la boală, la bine și la rău până când moartea vă va despărți?

Îl priveam pe Logan și el a întors capul spre mine privindu-mă. După câteva secunde, a întors privirea spre preot și i-a răspuns.

–          Nu.

S-au auzit niște exclamații de mirare și eu mi-am întors privirea spre el întrebătoare. Ce îl făcuse să ia această decizie? Credeam că își dorea foarte mult să ne căsătorim, făcuse atâtea planuri pentru noi și așteptase atât de mult ziua asta, încât nu puteam să mă gândesc la ce îl putea face să dea înapoi tocmai acum. Dar pe lângă aceste întrebări și nelămuriri, nu am putut să nu mă simt și oarecum ușurată, iar asta m-a făcut să mă simt și puțin vinovată.

–          Katherine, mi-a spus el încet astfel încât doar eu și preotul îl puteam auzi, să fim sinceri nu asta este ce îți dorești, nu pe mine mă iubești. Nu așa cum trebuie, nu suficient încât să-ți unești viața cu mine și să fii și tu fericită.

–          Logan…

–          Nu spune nimic. Eu sunt vinovat că am vrut atât de mult să mă iubești, încât chiar am crezut asta când mi-ai spus. Katherine, te iubesc, dar știu că această căsătorie ne va face pe amândoi să suferim și nu ar fi corect nici pentru mine, nici pentru tine și nici pentru Scott.

–          Scott? Logan ți-am spus, asta face parte din trecut.

–          Poate așa ai crezut, sau ai vrut să crezi. Kathy, nu sunt orb, văd cât de mult vă iubiți tu și Scott chiar dacă încercați să vă opuneți și negați asta.

Pe neașteptate Logan s-a ridicat și s-a dus lângă Scott.

–          Tu ești cel care ar trebui să fie lângă ea într-o zi ca asta. Tu ești cel cu care ea ar trebui să se mărite.

S-a aplecat spre el și i-a mai spus ceva, ce nu am putut să aud. Apoi l-a împins pe Scott până a ajuns lângă mine.

–          Doar promite-mi că o să o faci fericită. Vreau să știu că am ajutat doi oameni să-și împlinească iubirea și că nu m-am dat la o parte degeaba.

Lacrimile curgeau din ochii mei fără să le pot controla. Nu-mi venea să cred ce a făcut Logan. Oare atât de mult mă iubea încât a fost în stare să mă aducă împreună cu Scott?

–          Logan, nu știu cum să-ți mulțumesc pentru ce tocmai ai făcut, dar nu trebuie să facem asta aici și acum. Asta trebuia să fie ziua ta, ziua voastră… Ar fi foarte…

–          De fapt, vreau să fiu sigur că nu vei fi prost din nou ca s-o lași să-ți scape. Data viitoare n-ai mai avea atât noroc.

–          Logan, te iubesc. Chiar o fac.

–          Știu Kathy, dar nu așa cum îmi doresc eu. Să fiți fericiți!

Logan s-a dus acolo unde a stat Scott până acum și ne-a zâmbit încurajator. Totuși, zâmbetul nu-i ajungea și la ochi, puteam să-mi dau seama că era trist.

Preotul a cerut să știe numele lui Scott și apoi a luat-o de la început. Nici de data asta nu am putut fi atentă, dar acum toate gândurile mele erau la Logan și la altruismul său, la dragostea sa și la bunătatea lui nemărginită.

Când preotul l-a întrebat pe Scott, el a spus un da sigur, clar și ferm. Când veni rândul meu să răspund la întrebare, vocea mea era puțin tremurată, dar am reușit să spun cât de cât clar „da”. Când a trebuit ca mirele să sărute mireasa, Scott m-a sărutat la fel ca mai devreme, în această dimineață. Un sărut scurt. Știam că și el se gândea că nu ar fi fost nici frumos, nici corect față de Logan să facem mare tam-tam.

Chiar dacă eram fericită că mă căsătorisem cu Scott, totuși mă simțeam vinovată pentru Logan, pentru cum se simțea acum și asta doar din cauza mea.

Când am primit felicitările invitaților, unii dintre ei încă surprinși, Logan a venit ultimul. Când mi-a văzut privirea vinovată s-a încruntat.

–          Kathy vrei să încetezi să mai mă privești așa? N-aș vrea ca mereu când te gândești la mine să te simți vinovată. Asta a fost decizia mea.

–          Dar e greu…

–          Logan, cred că nu mi-ar ajunge o viață să-ți mulțumesc pentru ce ai făcut pentru noi azi, spue Scott văzând că eu abia mai puteam să vorbesc.

–          Fiți fericiți. Așa îmi puteți mulțumi.

Logan zâmbi din nou, dar de data asta era un zâmbet autentic. Tristețea din ochii lui aproape dispăruse, mai rămăsese doar o urmă mică. Asta mi-a dat o speranță că odată cu trecerea timpului avea să dispară de tot.

–          Doar datorită ție. Îți promitem că vom fi fericiți, spuse din nou Scott.

Și am știut că avea dreptate. Aveam să fim feriți, să avem o viață împreună și să ne iubim și asta doar datorită lui Logan.

Sfârșit

Aș vrea să vă las și melodia care m-a inspirat să scriu acest one shot.

EDIT

Povestea lui Logan nu s-a terminat aici. Dacă vă interesează cum continuă viața lui și prin ce va mai trece până își va găsi fericirea – asta dacă și-o va găsi – puteți afla în Married with a stranger.