Capitolul 1

Edward POV

Sora mea va trebui să-mi dea o explicație bună pentru situația asta ciudată. Alice era într-adevăr nebună. Câteodată mă întrebam cum de eu cedam în fața oricărei cereri ai acelui mic diavol. Fără să-mi dea foarte multe explicații, mi-a spus să vin la această cafenea și m-a sunat cu o jumătate de oră înainte fără ca măcar să mă întrebe dacă sunt ocupat sau dacă puteam veni. Pur și simplu mi-a spus adresa locului și ora, nimic mai mult. Închisese înainte ca eu să-i pot spună ”bună surioară”. Dar chiar dacă mi-ar fi dat explicații aș fi aici. Alice mereu iese cu ce vrea ea și mereu face ca eu să-i îndeplinesc toate capriciile. Cel mai bine era că azi aveam după-amiaza liberă și puteam să mă odinesc și să vorbesc cât vreau cu sora mea, dar oricum, totul mi se părea foarte ciudat. Deși sora mea era cam nebună, niciodată nu reacționa așa bizar sau cel puțin mereu îmi dădea vreo explicație. Oricum în cincisprezece minute voi ști. Ajunsesem ceva mai devreme de ora stabilită.

Am scanat locul. Era o cafenea discretă și pentru asta îi mulțumeam surorii mele. Nu aveam nevoie de fotografi după mine, cu atât mai puțin în ziua mea liberă. Acesta era unul din dezavantajele din a fi cine sunt. Ușa de la intrare s-a deschis și din instinct m-am uitat acolo gândincdu-mă că poate era Alice, dar nu. Am avut parte de o surprisă, poate una plăcută, văzând persoana care intrase încet pe ușa principală.

Isabella Marie Swan sau cum prefera ea să i se spună, Bella, cea mai bună prietenă a surorii mele de la liceu. Nu o văzusem de la absolvire. Se schimbase mult și deloc în același timp. Fizic părea mai matură și dezvoltată, dar expresia chipului ei era aceeași ca de obicei, inocentă și calmă, deși de asemenea era și un amestec de teamă în ochii ei, sau poate am văzut greșit. Sora mea vorbea puțin despre ea în ultimii ani, ba chiar, de ceva timp, nu o mai menționase deloc. Deși nici eu nu întrebam despre ea, niciodată nu am fost prieteni, doar cunoștințe. Ea era prietena surorii mele și eu fratele prietenei ele, nimic mai mult.

În ultimii doi ani de liceu, când ea ajunsese în Forks, doar ne salutam din amabilitate și chiar dacă petrecuse nenumărate nopți la mine acasă împreună cu Rosalie și Alice la petrecerile lor în pijamale, niciodată nu am vorbit prea mult. Și pe lângă asta, știam multe lucruri despre ea și sunt sigur că și ea știa multe despre mine, chiar și gusturile favorite ale fiecăruia și câteva întâmplări importante din viață amândurora. Alice vorbea câteodată atât de mult despre ea încât cred că o cunosc la fel cum se cunoaște ea și pot să asigur că sora mea i-a făcut același lucru, dar despre mine. Era de multe ori cam indiscretă și chiar informativă, dar cu felul ei de a fi atât de încântătoare, totul i se ierta. În tot cazul, am pierdut contactul când Bella a plecat la New York să studieze Literatura și Alice și cu mine am plecat la Chicago. Alice studiase Design de modă și eu Administrație. Totuși încă mai țineau legătura, dar nu știu de ce Alice nu mai vorbea atât despre ea cu timpul. Poate s-a plictisit să mă tot hărțuiască cu informații despre cineva care nu mă interesa.

Am văzut-o trecând aproape de masa mea fără să mă observe. Era ceva tipic pentru ea. Niciodată nu se uita prea mult în jurul ei, mereu era în lumea ei. S-a așezat la o masă în fața mea și a lăsat geanta ei, care părea de călătorie. Chelnerița s-a apropiat de ea să-i ia comanda, dar ea a refuzat. Poate aștepta pe cineva. Acum dacă mă gândesc, Alice va avea o mare surpriză să o vadă.

Am rămas un moment observând-o, poate pentru că nu aveam ce face sau pentru că mă rodea curiozitatea. Nu sunt genul de persoană care este interesat de viața celorlalți, dar este inevitabil să o fac cu cineva care practic a locuit doi ani în vasa mea, pentru că atunci când Alice nu era la ea, ea era la noi. Era imposibil să nu mă gândesc ce s-a ales de viața ei? Ultimul lucru pe care îl știu este că acum câțiva ani era la universitate și-i mergea de minune. Mereu fusese o studentă bună și urmase o carieră pe care și-o dorea. Știu că Charlie a murit acum ceva timp și am știut că ea se simțea foarte rău pentru asta, ba chiar i-am trimis condoleanțe împreună cu Alice. Șeriful Swan era un om minunat și murise de tânăr. Dar asta a fost tot, niciodată nu am știut mai mult decât asta.

Am mai privit-o puțin. Nu mă uitam la ea decât de câteva secunde, dar acum că eram mai atent, părea diferită. Era mult mai retrasă decât înainte, mai pierdută în lumea ei decât de obicei. Poate este imaginația mea, nu am mai văzut-o de mult timp și nu pot ajunge la o concluzie concretă după cinci ani de când nu am mai văzut-o. Am văzut-o mișcându-și buzele și am înțeles că ea cânta. Nu cu voce tare. Abia dacă își mișca gura. Își ținea capul sprijinit de mâna pe care o sprijinea cu cotul de masă. În cafenea se auzea un vechi cântec al Madonnei. Cred că se numea Take a Bow. Lui Alice îi plăcea muzica și acea cântăreață și inevitabil, recunosc când le aud. Cred că la fel este și cu Bella. Din câte am înțeles gusturile lor muzicale sunt diferite, dar stătuse mult timp cu Alice.

Bella s-a uitat la ceasul ei de câteva ori și asta mi-a amintit că și eu așteptam pe cineva. M-am uitat la ceasul meu și era ora 3 fix, Alice trebuia să ajungă. Și ca și cum aș fi chemat-o Alice și-a făcut apariția cu acel amuzament atât de obișnuit la ea. Imediat cum m-a văzut s-a apropiat și m-am ridicat ca să o salut cu sărutul și îmbrățișarea obișnuite.

–         Bună frățioare! Mereu atât de punctual – mi-a spus zâmbind.

–         Bună Alice. Mă bucur să te văd. Dar, de ce m-ai chemat aici? – ea a zâmbit.

–         Mereu direct, nu?

–         Și la ce te așteptai? Nici măcar nu m-ai lăsat să vorbesc. Pur și simplu mă suni la birou, îmi spui să ne vedem, îmi dai adresa acestui loc și-mi închizi – ea a râs din nou.

–         Liniștește-te Edward. Îți voi spune tot, doar că lipsește… – nu a terminat de vorbit. Am văzut că se uita prin cafenea și mi-am amintit de prezența Bellei. Voiam să-i spun și ei, dar m-a întrerupt – Aici este! – a spus văzând-o pe Bella. Așa că aceasta era persoana pe care o aștepta Bella? Dar, ce legătură aveam eu cu ele?

–         Așa că deja știai că Bella va fi aici? – ea a încuviințat.

–         Ai văzut-o? Ai saluta-o? – am negat cu capul – Ce needucat ești Edward. Hai, să mergem – și fără să-mi dea șansa de a obiecta, m-a târât până la masa unde era Bella – Bună Bella! – ea a ridicat privirea cam speriată pentru stridenta întrerupere a lui Alice, dar văzând-o a zâmbit imediat. Era obișnuitul zâmbet pe care ea le dăruia persoanelor la care ținea. L-am văzut de un milion de ori, dar niciodată pentru mine. Apoi mi-a sesizat prezența și a deschis ochii surprinsă.

–         Bună Alice, Edward – ne-a salutat timid. Vocea nu i se schimbase, era tot dulce și suavă. Alice a îmbrățișat-o cu toată puterea ei.

–         Ce bine e să te revăd după atâta timp! – a vorbit sora mea încă îmbrățișând-o. Ea a râs nervos. Alice o sufoca.

–         Alice, o să o omori – i-am spus. Sora mea i-a dat drumu imediat. Bella mi-a dat o privire recunoscătoare – Bună Bella – m-am apropiat să-i dau un sărut pe obraz ca salut. Ea mi-a răspuns la gest cu timiditate. Am zâmbit amintindu-mi că ea mereu reacționa așa cu acest tip de acțiuni.

–         Bine, să ne așezăm! – a spus sora mea deja așezându-se într-un fotoliu de piele al cafenelei. Am așteptat să se așeze și Bella și apoi am luat și eu loc.

–         Ei bine Alice, nu vreau să fiu nepoliticos – am spus uitându-mă de la Alice la Bella – Dar mă îndoiesc că m-ai chemat aici doar ca să ne reîntâlnim cu Bella – m-am uitat din nou la ea, Alice zâmbea, iar Bella era curioasă. Se pare că și ea voia să știe de ce eram eu aici.

–         Ca să vezi Edward, după cum bine știi, nu am mai văzut-o pe Bella de mult timp și nici nu mai știam nimic de ea – am rămas surprins. Eu credeam că Alice în tot acest timp ținuse legătura cu ea – nu am știut nimic de Bella în ultimii doi ani, până acum două luni. Bella a luat legătura cu mine și am stabilit să ne întâlnim azi – ea a făcut o pauză și am privit-o așteptând să continue – Adevărul e că am stabilit să ne întâlnim doar noi. Bella nu știa că și tu vei fi aici – eu am privit-o pe Bella, care avea capul lăsat și privirea fixă pe mâinile ei deasupra mesei. Era agitată. De ce? – Bella – a strigat-o. Ea a ridicat privirea spre ea – Știu că acționez fără permisiunea ta și că am stabilit că asta va rămâne între noi două, dar – a suspinat – cred că Edward ne poate ajuta – Bella a deschis ochii surprinsă și a negat cu capul.

–         Nu Alice! Ești nebună? Uite, ar fi mai bine să uiți de toate astea. Cred că am acționat destul de rău sunându-te pe tine, ca să mai amesteci și pe altcineva. Ar fi mai bine să plec – a spus agitată. S-a ridicat de la masă și își lua geanta, când am apucat-o de o mână.

–         Așteaptă – i-am spus. Ea m-a privit și în ochii ei am văzut un amestec de teamă, disperare și dezolare. Dar ce i se întâmplase? De ce acționa așa?  – Așeazăte, te rog – i-am spus ca să o liniștesc. I-am făcut un semn chelneriței și aceasta s-a apropiat – De ce nu comandăm mai întâi ceva? – amândouă au încuviințat. Alice o privea pe Bella cu afecțiune și tristețe. Ea doar o privea imporând. Ce naiba se petrece?

–         Ce doriți să comandați? – a întrbat chelnerița.

–         Un ceai pentru mine, vă rod – a spus sora mea.

–         La fel și pentru mine – a spus Bella.

–         Pentru mine o cafea – i-am spus. Fata a notat și a plecat. După o liniște cam incomodă s-a întors cu comanda noastră – Bine – le-am spus și amândouă m-au privit – nu am nici cea mai vagă idee ce se întâmplă,  dar deja suntem aici. Mi-ar plăcea ca măcar să-mi spuneți ceva.

–         Edward – a început Alice, dar Bella a întrerupt-o.

–         Așteaptă – a spus după ce a suspinat – Uite Edward – s-a întors ca să mă privească – Chiar îmi pare rău că Alice te-a făcut să vii, dar nu vreau să te amestec în problemele mele. Dacă am apelat la Alice este pentru că era ultima mea opțiune și nu aveam la cine altcineva să apelez. Dar nu vreau să fi și tu amestecat.

–         Bella – a întrerupt-o sora mea de data aceasta – Ți-am spus de un milion de ori că trebuia să mă fi sunat înainte. Dar chiar cred că Edwad este singurul care ne poate ajuta  cu toate astea. El cunoaște mulți oameni. Are case în diferite țări.

–         Alice, te rog înețelege-mă – a spus Bella aproape implorând.

–         Stați! – le-am spus – uite Bella, deja sunt aici. Ce mai contează? Dacă ai probleme și ai nevoie de ajutor, nu am niciun inconvenient să te ajut. Ești ca o soră pentru Alice. Nu suntem chiar prieteni și deși de înțeleg că nu vrei să-mi povestești ce se întâmplă, cred că deja e puțin cam târziu. Deja sunt aici și nu voi pleca până nu voi ști ce se întâmplă – sora mea m-a privit plină de speranță. Alice voia să o convingă să accepte ajutorul meu, deși nu știam pentru ce, dar era clar că o voi face. Și nu doar pentru Alice, ci și pentru că privind-o atent pe Bella, se observa că ea chiar avea nevoie. Părae ca o pisică speriată. Ea a deschis gura ca să spună ceva – Bella, nu obiecta. Știu că ești încăpățânată, dar și eu sunt la fel sau mai rău ca tine. Tot vei accepta, așa că să evităm timpul pierdut – ea a oftat frustrată.

–         Bine – a spus într-un final – dar, dacă după ce îți povestesc ce se întâmplă vei considera că nu mai vrei să mă auți, spune-mi. Nu o face din obligație. Voi înțelege – Eu am privi-o încruntat. Chiar atât de rău era?

–         De ce nu mergem în altă parte? – a spus sora mea – cred că această conversație nu este pentru un loc public – a spus privindu-ne pe amândoi.

–         Ai dreptate. Să mergem la mine acasă și vom vorbi mai liniștiți – le-am spus și ambele au acceptat.

Ne-am îndreptat spre Volvoul meu și le-am ajutat pe amândouă să urce. Alice s-a așezat în față, iar Bella în spate. În drum spre casa mea, parcurs în 15 minute, nimeni nu a spus nimic, doar se auzea muzica lui Debussy, care se pare că a calmat și relaxat spiritul tuturor, în special al Bellei. Știam că era unul din preferații ei. Când am ajuns la casa mea, Bella s-a mirat de mărimea ei și pentru securitatea care o avea. Îmi amintesc că am văzut aceeași expresie prima oară când a fost la casa noastră din Forks, dar de data aceasta uimirea a durat mai mult. Trebuie să recunosc că exagerasem puțin cu casa, foarte mare și foarte securizată, dar fiind o persoană publică intimitatea este foarte importantă și eu investisem tot ce a fost necesar ca să fiu cât mai la distanță de paparazzi.

Am intrat și le-am oferit ceva de băut. Ambele au refuzat pentru că băuseră destul la cafenea. Ne-am așezat în sufragerie, Alice lângă Bella și eu în fața lor.

–         Surprinsă, huh? – i-a spus sora mea Bellei ca să o înveselească puțin.

–         Destul. Cred că este a doua oară când sunt surprinsă de o casă care se află în proprietatea familiei Cullen. Prima oară a fost în Forks – Alice a zâmbit – Locuiești singur? – m-a întrebat și am încuviințat, iar ea a deschis ochii surprinsă – Serios? – am încuviințat din nou – Eu nu aș fi în stare să locuiesc singură într-o casă atât de mare.

–         Este necesar – i-am răspuns – Nici mie nu-mi place foarte mult să stau într-o casă așa mare, dar fac tot posibilul ca să nu am fotografi dând târcoale pe la ferestre.

–         Aha. Deci din cauza asta e atâta securitate – din nou a încuviințat.

–         Bine, acum că suntem mai liniștiți, îmi poți spune ce se întâmplă? – i-am spus Bellei. Privirea ei liniștită s-a șters, a suspinat și m-a privit, dar se vedea că-i era greu să vorbească.

–         O să-ți povestesc partea mea din toată povestea – a spus Alice încercând să o calmeze pe Bella. Ea a încuviințat – Cum ți-am mai spus, de un timp nu mai știam nimic de Bella. Mă întebam de ce renunțase să mai comunice cu mine și nici nu-mi răspundea la telefoane. Acum doi ani când a întrerupt legătua brusc, am fost până în New York ca să o văd, dar când am fost la apartamentul ei, era gol. Am întrebat vecinii și nimeni nu a știut ce să-mi spună. Am fost la universitate și mi-au spus că Bella nu mai venise la cursuri de două săptămâni și li se părae ciudat pentru că ea nu lipsea niciodată. Am căutat-o peste tot, dar nu am găsit-o. M-am întors în Chicago trei săptămâni mai târziu și am așteptatsă văd dacă ea mă va căuta. Am angajat pe cineva să continue căutarea dar nu a găsit nimic. Până aum două luni. Bella m-a sunat într-o noapte acasă cerându-mi ajutorul. Când am întrebat-o unde era, mi-a spus că în Alaska. Am vorbit despre ce s-a întâmplat și imediat i-am cerut să vină în Chicago, ca să o pot ajuta.

–         Dar pentru ce ai nevoie de ajutor, Bella? – ea m-a privit și a suspinat.

–         Trebuie să mă ascund – am privit-o surprins – i-am cerut lui Alice să mă ajute să găsesc un loc unde să pot locui un timp sau să găsesc un loc de muncă pentru a strânge bani să plec din țară.

–         Să te ascunzi? Să pleci din țară? Dar, ce ai făcut? – ea a zâmbit amar.

–         Nu te îngrijora. Nu am ucis și nici nu am jefuit pe nimeni… Scap de cineva – privirea ei a devenit speriată.

–         De cine? – am întrebat.

–         De fostul meu prieten – eu am deschis din nou ochii. Nu înțelegeam nimic.

–         Edward – de data asta era Alice – Bella a cunoscut pe cineva în New York acum trei ani și jumătate. În primele luni o curta în toate formele posibile, dar Bella mereu nega să iasă cu el. Într-o zi plictisită de atâta insistență a acceptat să iasă cu el.

–         Se purta minunat cu mine – a întrerupt și a continuat Bella – am început să ieșim pentru un timp, nimic formal. Eu îl  vedeam ca pe un bun prieten. Îmi plăcea, dar nimic mai mult. Cu timpul și cu atâtea insistențe din partea lui am acceptat să fiu iubita lui. A fost cu mine când a murit Charlie și m-a sprijinit în tot acel timp, așa că am început să țin la el. Am avut o relație timp de un an, dar lucrurile au început să devină rele. James s-a schimbat dintr-o dată. Era prea gelos și posesiv. Îmi interzicea să ies cu prietenele de la universitate. Dacă mă vedea vorbind cu vreun băiat credea că-l înșelam și îmi făcea scandal în orice loc, chiar dacă era public. Am avut destule probleme, dar cel mai rău a fost când am vorbit cu Alice.

–         Era gelos și pe prietenele tale? – am întrebat incredul.

–         Nu a fost tocmai pentru că vorbeam cu Alice. El știa că ea este ca o soră pentru mine. Dar problema a fost din cauză că într-o zi venise la apartamentul meu și eu tocmai terminasem de vorbit cu Alice. M-a întrebat cine era și când i-am spus, a părut să se liniștească. Am fost la bucătărie să pregătesc cine, dar James, ca de obicei, nu era convins de cuvintele mele și a format ultimul număr de pe telefonul meu.

–         A fost ultima oară când am vorbit cu Bella. În seara aia, tu ai venit lamine acasă pentru cină. Jasper încheia afacerea cu Aro în Italia, îți amintești? – a întrebat Alice și eu am încuviințat – Încercam să fac un tort în seara aia și aveam mâinile pline de făină și ți-am cerut să răspunzi la telefonul meu când a sunat.

–         Când am răspuns în seara aia – am răspuns înțelegând ce se petrecuse – Primele secunde nu mi-a răspuns nimeni, dar apoi un bărbat m-a întrebat cine eram. I-am spus și apoi s-a scuzat spunând că a greșit și a închis.

–         James crezuse că vorbisem cu tine și că l-am mințit – a continuat Bella – A înnebunit și a început să-mi facă reproșuri, acuzându-mă că te aveam ca amant – a suspinat și eu am rămas surprins. Cum am ajuns amestecat în toate astea și nici nu am aflat? – că așa-zisele mele apeluri la Alice erau o scuză ca să vorbesc cu tine. A început să mă insulte și să mă numească în cele mai rele moduri posibile. Nu am mai rezistat și i-am spus că e un dement și un obsedat, că nu mai pueam suporta alte insulte și reproșuri fără fundament și să ne despărțim. James a înnebunit și m-a lovit – eu m-a m încruntat. Mereu am fost împotriva violenței și mai ales îndreptată către o femeie – Mulțumită faptului că Charlie mereu m-a învățat să nu mă las condusă de un bărbat, l-am înfruntat și nu știu cum, am reușit să-l scot din apartamentul meu și să închid ușa cu cheia. Ziua următoare nu am fost la universitate și eram dispusă să-l dau în judecată. Dar mi-era teamă să ies și să-l găsesc așteptându-mă la ușă. Și nu mă înșelasem. James mi-a păzit apartamentul trei zile. Nu înceta să mă sune și să sune la ușa apartamentului meu insistent. Mă ruga să-l iert că-și pierduse stăpânirea, dar nu am răspuns deloc. Evident că nu aveam de gând să mă întorc la el.

Alice o privea pe Bella cu o tristețe profundă și furia era prezentă pe chipul ei. Eu nu eram foarte departe de a doua. Nu puteam să cred că cineva era în stare să lovească pe cineva ca Bella. Ea mereu a fost calmă și pașnică, niciodată nu a folosit violența împotriva nimănui.

–         În ziua a patra, trebuia să ies. Nu mai aveam nimic în frigider și nici în dulap. Nu avea de gând să mor de foame din cauza lui James. Am ieșit dimineața devreme în fugă la supermarket. Aproape ajunsesem bine acasă și nu-l întâlnisem. Am deschis ușa apartamentului, dar când am făcut-o, James a apărut și m-a împins înăuntru împreună cu el. A început să-mi vorbească cu calm și să-mi ceară iertare, dar eu nu voiam să-l ascult.  Din nou și-a pierdut mințile și a început să țipe. I-am spus că-l voi da în judecată dar a fost mai rău.

Eu o priveam atent. Chipul ei exprima cu siguranță dulerea pe care o simțea.

–         M-a amenințat că mă omoară dacă o făceam. Mi-a spus că nu-i păsa dacă-și petrece restul zilelor după gratii dacă așa era sigur că nu plecam cu altul. Nu am putut decât să-l ascult, nu voiam să mor de tânără. Dacă afla că luam legătura cu voi sau cu altcineva, atunci nu voi trăi ca să povestesc din nou. MI-era așa de frică încât am acceptat toate condițiile lui, numai ca să plece. Ziua următoare m-a luat chiar el de la universitate, dar nu mult după aceea am început să-l investighez. Vecinii lui mi-a spus că mereu a fost un băiat liniștit așa că nu am găsit nimic acolo. Am făcut același lucru câteva zile. Pretindeam că mergeam la universitate, dar în realitate căutam totul legat de James, ceva care să mă ajute să scap de el. După o săptămână am găsit ce căutasem. Se pare că James fusese închis într-o clinică psihiatrică pentru mai bine de trei ani. El însuși își omorâse părinții și noua lui iubită Victoria după absolvire. Și asta doar pentru că ea mergea la universitate în Lontra și părinții lui nu aveau cu ce să-l finanțeze la o universitate atât de departe și de scumpă.

–         Dumnezeule. Nu știu cum ai trecut prin toate astea – i-a spus Alice îmbrățișând-o. Bella a continuat îmbrățișată de sora mea.

–         James a descoperit că-l investigam și din nou au început amenințărole. Mi-a spus că deja știam de ce era în stare, că-și va respecta cuvântul, așa că mai bine îl ascultam și mă purtam bine. Atunci a fost când am plănuit să scap. Într-o noapte am scos toate economiile mele, mi-am îmachetat lucrurile și am eliberat apartamentul repede. Nu aveam unde să mă duc, nu aveam familie la care să apelez.

Acum dacă-mi amintesc bine, mama Bellei a murit când ea avea șaisprezece ani. De asta se mutase cu tatăl ei în Forks, nu avea altă familie.

–         Nu puteam să o sun pe Alice pentru că mi-era frică că James va afla și va face ceva. Așa că am luat primul avion care pleca din New York, fără să-mi pese de destin. Orice loc ar fi fost mai bun decât să rămân acolo. Ziua următoare eram în San Diego. Și așa am călătorit în ultimii doi ani. Mereu îmi luam o altă identitate, dar de fiecare dată când găseam de lucru și un loc bun unde să rămân, James mă găsea. Mulțumesc lui Dumnezeu, mereu am reușit să scap la timp, dar când eeram în Alaska s-a apropiat prea mult și m-a făcut să-mi pierd locul de muncă. Nu aveam atlceva ce să fac. Îmi cheltuisem toate economiile și nu mai aveam unde să mă duc, așa că ultima mea șansă era Alice. Doar i-am cerut să-mi găsească un loc unde să rămân sau un loc de muncă, dar când i-am povestit tot m-a făcut să vin aici – a termiant cu un suspins.

–         Ai făcut bine surioară – i-am spus – Bella, trebuia să ne spui din primul moment. A fost foarte riscant pentru tine să faci toate astea singură. Dar important e că acum ești aici și contează pe mine pentru tot ce ai nevoie. Eu te voi ajuta – Alice m-a privit bucuroasă. Bella  nu avea nicio expresie pe chip.

–         Unde o trimitem pe Bella? – m-a întrebat sora mea.

–         Nicăieri – ambele m-au privit – Vei rămâne aici, cu mine.

_______________________________________

Îmi cer scuze pentru greșelile care s-au strecurat, fie că am mâncat din litere, am adăgat, am pus ce nu trebuia sau pentru greșelile gramaticale ori de exprimare:)

Sper că v-a plăcut:)

25 thoughts on “Capitolul 1

  1. A fost superb! Imi place la nebunie.
    Chiar sunt curioasa ce va avea de obiectat Bella despre ideea lui Edward.
    Si de abia astept sa vad cum decurg lucrurile intre ei, de la cunostine asa cum a spus Edward pana la un nivel mai inalt :>.
    Astept urmatorul capitol. 🙂
    Spor la tradus! :*:*:*

    Like

  2. Odododooo….Săraca Bella.
    Off….Dacă îl prind pe James îl omor cu mâna mea! Ce idiot! Cum poate să fie aşa de obsedat de Bella?
    Mă bucur că Bella stă cu Edward. Sper să nu îşi bage coada şi James. Dar, dacă ar fi aşa, nu ar mai fi acţiune.
    Pupici şi spor la tradus!:*:*:*

    Like

      1. Nu trebuie neapărat să se placă ca să iasă scântei:)) Adică, bine trebuie:)) Adică…
        În fine, o las baltă:)) O să vedeți voi :);;)

        Like

  3. Esti grozava !
    Traduci cele mai frumoase ficuri !
    Scrii cele mai frumoase ficuri !
    Ce ne-am face noi fara tine ?
    Ce m-as face eu fara tine ,fiindca daca tu nu erai nu stiu daca se gasea cineva care sa traduca ficurile astea minunate !
    Abia astept capitolul urmator :*
    Pupici >*

    Like

    1. Mulțumesc, mulțumesc :”>:*:*:*:*
      Mă bucur că îți plac ficurile mele și cele pe care le traduc:)
      Mâine ( sau poate în noaptea asta ) voi posta și capitolul 2:D
      Pupici:*:*:*

      Like

  4. Pf..iar tarziu:((((
    E super tare!!!:X:X:X:x
    Of..imi pare rau pentru Bella:( Prin cate a trecut
    Abia astept sa vad ce se mai intampla.
    E bine ca a vorbit cu Alice.
    Succes la next!!
    Te pup:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s