Capitolul 2

Edward POV

 

–         Ce? Ești nebun, Edward? – mi-a spus Bella – Cumva nu ai auzit când ți-am spus că James e periculos? – eu am încuviințat – Atunci?

–         Atunci ce? – am contraatacat.

–         Nu pot să rămân aici și să vă pun pe toți în pericol!

–         Bella, fratele meu are dreptate. Cel mai bun loc pentru a rămâne este aici, cu el.

–         Și tu Alice? – a spus Bella frustrată.

–         Uite Bella, oricât de periculos ar fi James, nu mi-e frică de el. Este un simplu dement care a a buzat de o fată inocentă. Primul lucru pe care-l vom face va fi să-l dăm în judecată. O să-mi numesc avocatul pentru asta. Știu că nu va fi ușor pentru că a trecut timpul, dar trecutul lui nu-l ajută cu nimic și cu relațiile mele putem să reușim. Dacă vrei securitate, casa mea este cea mai bună opțiune. Chiar tu ai văzut-o. Nu ar fi un loc mai sigur decât ăsta.

–         Edward are dreptate, Bella. Nu vei fi mai în siguranță decât sub protecția fratelui meu. Edward are puterea suficientă ca să te țină în siguranță. Înțelege.

–         Nu vreau să fiu o povară pentru voi Alice. Înelegeți-mă – s-a plâns Bella.

–         Nu vei fi o povară Bella. Îți propun ceva – i-am spus, iar ea m-a privit – Tu ai spus că voiai să găsești de lucru, nu? – ea a încuviințat – Bine, ți le ofer pe amândouă. De ceva timp caut o asistentă personală. A fost dificil, pentru că am nevoie de cineva de încredere. Jessica, ultima mea asistentă a început să vorbească despre viața mea privată și de atunci nu am putut să găsesc pe nimeni adecvat. Tu ești perfectă pentru asta. Ești aproape din familie și știu că tu nu vei divulga nimic despre viața mea, așa că, nu te privi ca o poară Bella. Privește-l ca pe un favor mutual. Tu mă ajuți ca asistenta mea, evident vei avea și salariul tău și eu te ajut cu James – Bella încercă din nou să vorbească – Uite Bella, nu încerca să obiectezi. Știi că în final va ieși cum vreau eu, așa că nu te mai obosi – Bella m-a privit câteva secunde și apoi pe sora mea. Alice avea tipica ei privire de implorare. Era evident că Bella nu avea să refuze nimic.

–         Bine – a suspinat – Accept – eu am zâmbit și Alice s-a lansat să o îmbrățișeze.

–         Așa e cel mai bine Bella! Vei vedea că-ți va fi bine cu fratele meu. În plus, așa vom putea fi împreună din nou.

–         Va fi doar pentru un moment – ne-a spus Bella după îmbrățișarea surorii mele – când voi avea bani suficienți pentru a mă descurca singură, voi pleca.

–         Cum vei dori – i-am spus – dar pentru un moment vei rămâne aici. Haide, îți voi arăta camera ta și casa pentru a te putea mișca liniștită și să nu te pierzi.

–         Eu trebuie să plec – a anunțat Alice – trebuie să termin niște rochii pentru o gală importantă. Te sunt mâine Bella – a îmbrățișat-o, apoi a făcut același lucru cu mine – ai grijă de ea – mi-a șoptit, iar eu am încuviințat – Pot să iau una din mașinile tale? Mâine ți-o aduc înapoi.

–         Poți s-o iei pe care vrei. Știi unde sunt cheile – ea a încuviințat, ne-a salutat cu mâna și a plecat – Bine, să mergem – i-am spus Bellei în timp ce ea își lua geanta și am condus-o în sus pe scări.

–         Mulțumesc mult Edward – mi-a spus privindu-mă în ochi. Părea de o sinceritate autentică.

–         Nu ai pentru ce să-mi mulțumești. O fac cu plăcere – i-am zâmbit. Ea mi-a întors zâmbetu. Era pentru prima oară când vedeam acel zâmbet cald îndreptat către mine. Trebuie să spun că îmi plăcea.

–         Îți promit că te voi răsplăti fiind o bună asistentă – a spus acum mai liniștită.

–         Nu mă îndoiesc. Mereu ai fost bună în ce ți-ai propus – ea a zâmbit din nou – Asta este camera ta A mea este cea din față – i-am spus în timp ce am intrat în cameră – Cearceafurile sunt în dulap, în baie găsești prosoape și alte lucruri. În tot cazul, dacă ai nevoie de ceva, mâine după-amiază va veni Sue. Se ocupă de curățenie. Ea și soțul ei Harry, cel care se ocupă de grădină și alt inconvenient al casei, vin doar în zilele de miercuri și duminică, în restul zilelor ne descurcăm singuri – ea a încuviințat.

–         Ai bucătăreasă?

–         Nu. De cele mai multe ori, comand ceva de la un restaurant care-mi place. Sunt puține dățile în care gătesc.

–         Pot să mă ocup eu de bucătăria amândurora de acum înainte? – m-a întrebat și mi-am amintit că în afară de faptul că era o bucătăreasă excelentă, îi plăcea să o facă.

–         Știu cât îți place să gătești Bella și poți să o faci când vrei, dar nu trebuie să o faci și pentru mine.

–         Edward, mă primești pe gratis în casa ta. Măcar atât pot și eu să fac. În plus, știi că ador să gătesc. Una din slujbele mele în acești doi ani a fost într-un restaurant italian. Am învățat multe lucruri noi. Pentru mine nu va fi o problemă să fac asta.

–         Bine, dar, în tot cazul, vei face asta când vei putea. Trebuie să te avertizez că a fi asistenta mea personală este o treabă constantă și-ți va ocupa aproape toată ziua

–         Nu contează. Măcar permite-mi să fac asta când pot – eu am încuviințat – apropo, de când încep să fiu asistenta ta?

–         Când te simți pregătită. Dacă vrei poți să te odihnești câteva zile – ea a negat.

–         Puteam începe mâine dacă vrei.

–         OK, mâine vom pleca devreme la biroul meu. Îți voi arăta tot ce va trebui să faci și ce a lăsat neterminat fosta mea asistentă. Programul, în general este de la o dimineața până la 6 după-amiaza. Evident, cu două ore pentru prânz la mijlocul zilei – Bella a încuviințat – Bine, te voi lăsa să te odihnești și să-ți faci un duș dacă dorești. Noaptea asta voi comanda ceva de mâncare. Încă îți place mâncarea italienească?

–         Îți amintești totul, nu? – m-a întrebat zâmbind.

–         Știi că a memorie fotografică și datorită lui Alice știu multe lucruri despre tine. Îmi amintesc totul. Tu nu?

–         De fiecare lucru – a spus vioaie.

–         Bine atunci, mâncare italienească va fi.

–         Mulțumesc.

–         Nu ai pentru ce. Coboară când vrei – ea a încuviințat și apoi am ieșit din camera ei. M-am înterptat înspre a mea să-mi fac un duș și eu și să mă schimb. După jumătate de oră am coborât și am citit un pic. La șapte, am sunat să comand cina.

Bella POV

După ce a ieșit Edward mi-am aranjat puținele haine în dulap și m-am îndreptat spre baie. Eram chiar mulțumită că voi rămâne aici, deși nu ar trebui să fiu. Era cu adevărat riscant să-i pun și pe ei în pericol, dar după doi ani lungi fugind și fiind singură, am fost tentată de invitația lui Edward și nu puteam să refuz. Nu o văzusem pe Alice de mult timp și să știu că eram cu ea și cu persoane care-mi făceau bine. În plus Edward avea dreptate. Nu puteam fi mai în siguranță decât cu ei. Această casă este dovada vie a puterii lui Edward și influența lui. În plus eram ascunsă, voi lucra ca asistenta lui și voi locui în acest loc. Dar doar până voi avea suficient ca să plec. Când voi strânge toți banii, voi pleca din țară și voi uita de James pentru totdeauna, nu voi cauza probleme familiei Cullen și voi putea trăi în pace cu mine însămi.

Dar acum că mă gândeam, iubita lui Edward nu se va supăra că stau aici? Pentru că mai mult ca sigur are o iubită. În puținele dăți când l-am văzut în vreo revistă, mereu erau bârfe de vreo iubită, toate modele și persoane importante. Nu că aș fi crezut în revistele de scandal, dar era imposibil ca cineva ca el să nu aibă nicio relație. Edward era o celebritate, nu ca model sau actor, deși putea foarte ușor să fie și asta, dar nu, ci datorită banilor lui, a poziției lui și pentru că era un excelent om de afaceri. El s-a ocupat de firmele Cullen chiar și înainte să termine universitatea. Carlisle decisese să-și ia o vacanță pe durată nedeterminată și să lasă firma pe mâinile fiului său și a cumnatului său Jasper Withlock, soțul lui Alice. Ambii făcuseră minuni cu firma și pentru asta au câștigat recunoaștere, Edward ca președinte și Jasper ca vice președinte.

Dacă îi voi crea probleme lui Edward cu iubita lui, aveam să ies repede din casa asta. Ce-mi doream cel mai puțin era să încurc viețile familiei Cullen cu problemele mele. Încă mă surprindea că Edward mă acceptase în casa lui. El, care era perfect, cum putea să accepte o femeie așa problematică în casa lui? Pentru că da, așa era Edward Cullen, un bărbat perfect, am știut asta din liceu, el va triumfa în viață și va fi idealul tuturor. Majoritatea fetelor din liceu mureau după el, exceptându-le pe Rosalie, Alice și eu.

Rosalie pentru că era complet îndrăgostită de Emmett McCarthy, cel mai bun prieten al lui Edward și Jasper, care din câte înțelesesem și el făcea parte din firma familiei Cullen din Los Angeles. Un avantaj pentru amândoi. Rosalie era model la o agenție din orașul ăla. Alice, fiind sora lui, evident că nu-l vedea ca restul fetelor. În plus ea era moartă după Jasper în liceu, au început o relație la universitate și mai târziu, s-au căsătorit. Și eu, cu siguranță nu mă gândeam atât de sus. Edward Cullen era de neatins pentru mine. Trebuie să recunosc că-mi plăcea, de fapt, cui nu? Bine, tocmai am precizat cui nu, dar nu a fost nimic mai mult decât asta. Îi admiram frumusețea și perfecțiunea, dar știam clar că nu trebuia să-mi fac iluzii și  niciodată nu mi le-am făcut.

Edward nu a fost niciodată tipicul drăguț și prostuț. El era foarte inteligent și mereu îți alegea scopuri în viață. Chiar dacă nu am vorbit niciodată foarte mult, Alice mereu vorbea despre fratele ei și despre planurile lui pentru viitor și cu siguranță erau niște scopuri tipice unui bărbat luptător și decis. De asta nu m-am mirat niciodată când Alice îmi povestea despre reușitele lui, de cât de bine îi mergea la universitate și de buna performață pe care o realizase la firmă. Era și este cineva demn de admirat.

După meditația mea despre Edward, am ieșit din baie mai linitștită și relaxată. Mi-am luat niște blugi comozi și o bluză cu dungi negre, tot comodă, nedespărțiții mei converși și mi-am strâns părul într-o coadă sus. Am coborât în sufragerie și l-am văzut pe Edward uitându-se la știri. Și el se schimbase de costumul de la birou, pentru niște blugi albastru închis și o cămașă neagră, cam lipită de corp.

–         Bună – am spus simplu. Chiar dacă niciodată nu m-am simțit incomodă în preajma lui Edward, nici nu eram foarte buni prieteni.

–         Bună Bella – a spus în timp ce se uita la mine – Am comandat cina. Vor ajunge în aproximativ zece minute. Ești mai relaxată?

–         Cu siguranță. După baie mă simt mult mai bine.

–         Dacă dorești poți să te uiți la televizor sau poți să mergi în bibliotecă. Știu cât de mult îți place să citești și am destule cărți cu care să-ți ocupi timpul.

–         Mulțumesc. Cred că acum o să mă uit la televizor înainte să aducă cina – el a încuviințat.

După ce m-am uitat la știri pentru câteva momente, mi-am îndreptat discret privirea către Edward. Se schimbase destul de mult. Fizic, era mult mai frumos decât înainte. Trăsăturile lui erau mai mature, nu mai rămăseseră urme ale tânărului care era la șaptesprezece-optsprezece ani. Acum era era un bărbat de douăzeci și trei de ani. În plus, vorbea și se mișca cu atâta siguranță încât chiar provoca invidie. În definitiv, Edward Cullen este un bărbat impresionant.

Zece minute mai târziu, soneria a sunat și m-a scos din analiza mea. Edward s-a ridicat ca să primească mâncarea și apoi ne-am îndreptat spre bucătărie ca să mâncăm. Am avut o conversație superficială despre cărți și muzică. După cină și după ce am curățat puțin bucătăria, ne-am dus fiecare în camera lui. Mâine va fi prima mea zi de lucru ca asistenta lui și trebuia să ne trezim devreme.

În ziua următoare m-am trezit la șapte dimineața, mi-am făcut un duș care nu mi-a luat mai mult de cincisprezece minute și m-am dus la dulapul meu. Asta va fi o problemă. Nu am haine suficient de elegante ca să merg la biroul lui Edward. Firmele Cullen erau într-adevăr prestigioase și nu m-aș potrivi deloc acolo cu niște blugi și papuci. M-am mai uitat cincisprezece minute în dulap în timp ce eram înfășurată cu un simplu prosop. Am oftat frustrată. Nu aveam cu ce să mă îmbrac care să fie decent. A bătut cineva la ușă și am mers să deschid. Trebuia să fie Edward. În afară de mine numai el era în casă.

–         Bună dimineața – a spus el.

–         Bună dimineața, Edward – m-am uitat la bagajul pe care avea cu el.

–         Ți le trimite Alice. Spune că cel mai sigur, cu graba care a fost, nu ai haine adecvate pentru birou. Așa că ea se pare că a fost ieri la cumpărături singură și ți-a cumpărat toate astea.

–         Dumnezeule! Uitasem mania lui Alice cu cumpărăturile, dar trebuie să-i mulțumesc de data asta. Pentru că a nimerit la fix – el a scos un râset.

–         Da, cred că nici eu nu mă gândisem la asta. Ah! Celălalt mesaj al ei este ca nici măcar să nu te gândești să-i plătești pentru nici măcar o rochie – rămăsesem cu gura deschisă, tocmai voiam să obiectez pentru asta. Am închis gura resemnată și am negat cu caputl. Edward a râs din nou – Unde le las? – eu am deschis complet ușa ca să intre.

–         Lasă-le aici. O să le aranjez în dulap diseară.

–         Okey. Atunci, te las să te aranjezi. Când ești gata, coboară și plecăm. Vom mânca la firmă.

–         Nu întârzii – am spus și atunci mi-am dat seama că el era îmbrăcat cu un costum gri închis, o cămașă albă și o cravată albastru închis. Părul era ceva ce nu se schimbase. Era puțin mai aranjat decât înainte, dar nu foarte mult. Încă se observa că era un păr rebel.

–         Liniștește-te, ai timp suficient – mi-a zâmbit și a plecat.

Am deschis punga cu prima rochie pe care am atins-o. Nu puteam să stau să aleg acum, chiar dacă aveam timp suficient, dacă eram mofturoasă voi întârzia. Era o rochie până la genunchi, albastru închis, aceeași culoare ca și cravata lui Edward, nu foarte decoltată, necesarul pentru seriozitatea slujbei mele. Era lipită de corp, până la șold și largă până la genunchi. Am luat niște sandale negre, care mulțumită lui Dumnezeu, Alice nu le alesese cu tocul foarte înalt, erau suficiente pentru echilibrul meu. Mi-am pieptănat părul și l-am prins în părți cu niște agrafe pe care le aveam de mult timp, ca să nu-mi vină în față. Am luat o geantă neagră ca sandalele și am pus în ea lucrurile necesare: telefonul, actele. Nu mi-am pus nimic de machiat pentru că niciodată nu mi-a plăcut. M-am privit în oglindă și am decis că eram prezentabilă, așa că am coborât și m-am întâlnit cu Edward.

–         Sunt gata – i-am spus. Era la masa de la bucătărie, cu spatele la mine în timp ce bea o cafea. Când m-a auzit s-a întors și l-am văzut că mă privea de sus până jos pentru câteva secunde. Nu am putut evita și am înroșit. El a observat motivul jenei mele și și-a curățat încet gâtul.

–         Arăți foarte bine.

–         Mulțumesc – i-am spus încă roșie în obraji.

–         Dacă vrei, poți să bei o cafea. Încă mai avem zece minute – eu am încuviințat. M-am dus la cafetieră și m-am servit cu puțină cafea făcută de el. După ce am terminat, ne-am dus la mașină ca să plecăm spre firmă – Am câteva sfaturi și avertizări – mi-a spus când eram pe drum, în Volvo.

–         Care sunt?

–         Știi că tu fiind asistenta mea personală, vor exista lucruri pe care nimeni în afară de tine nu trebuie să le știe. Ți-am spus că trebuie să fii discretă și nu este nevoie să ți-o amintesc pentru că asta e una din calitățile tale – eu i-am zâmbit – dar mi-ar plăcea să ai grijă cu unii dintre angajații mei. Unii sunt foarte băgăreți și mereu caută informații despre alții pentru bârfe.

–         Cine sunt?

–         Prima și cea mai importantă, Lauren Mallory. Ea, la fel ca și fosta mea asistentă, Jessica Stanley sunt capabile să-ți facă viața un infern. Nu acorda atenție comportamentului lor și ai grijă cu ce îi spui ei – din nou am încuviințat – Ea a fost vinovată că Jessica a fost concediată. Bine, nu vinovată, ea a fost cea care a dat-o de gol – mă întrebam ce făcuse Jessica pentru ca privirea lui Edward să pară așa de enervată? Se pare că Edward ș-a dat seama la ce mă gândeam – Jessica a început să inventeze că avea o relație cu mine și ca să-și divedească minciunile, a început să dea informații despre viața mea privată, ca și cum eu i le spuneam ei pentru că era iubita mea. Lauren, ca o bârfitoare bună ce e, mi-a spus și am concediat-o pe Jessica, nu înainte să clarific de față cu toți minciunile ei.

–         Ia te uită. Și de cine trebuie să mai mă feresc?

–         Mike Newton. Este insuportabil. Dacă nu ar fi un vânzător atât de bun, l-aș fi concediat de mult – din nou chipul lui Edward arăta iritare – Te advertizez că de cum te va vedea, te va aborda de nenumărate ori ca să ieși cu el. Este problema ta dacă accepți, dar nu-l vreau în preajma mea. Postul tău este în biroul meu, așa că, dacă ajungi să fii cu el, să nu fie în preajma mea.

–         Mă îndoiesc că vreau o relație acum și cu atât mai puțin cu un alt hărțuitor – am spus jumătate în glumă, deși era adevărat. Nu voiam nicio relație, cu nimeni. Edward a zâmbit.

–         Bine, în afară de cei doi, nu mai e nimeni – eu am încuviințat – Apropo, ține – mi-a spus în timp ce îmi întindea câteva chei care erau în buzunarul sacoului său – Sunt cheile de la casă și de la o mașină. E bine să ai și tu o copie pentru când vei vrea să ieși, deși vei veni cu mine la firmă și ne vom întoarce împreună.

–         Acum că ai adus vorba – el m-a privit pentru câteva secunde înainte să privească înapoi pe șosea – Le vom spune tuturor că locuiesc în casa ta? Dacă vom veni și vom pleca împreună vor gândi altceva.

–         Să gândească ce vor. Mie nu îmi pasă de bârfe. Nici nu am de ce să ascund că locuiești în casa mea. Vom spune jumătate de adevăr, ești o veche prietenă din liceu, ai venit să locuiești în Chicago și eu ți-am oferit un loc de muncă și casa mea, asta e tot – eu am încuviințat. Chiar îl admiram pe Edward. Poate că lumea va începe să inventeze lucruri despre noi și el era liniștit – Doar dacă nu vrei tu să spui ceva diferit, dacă te deranjează că…

–         Nu, din partea mea este bine – l-am întrerupt – dar – m-am îndoit cu continuarea. El m-a privit din nou câteva momente încurajându-mă să continui ca să-și întoarcă privirea la drum – Mi-ar plăcea ca să ținem adevăratul motiv al șederii mele aici doar între noi trei, deși, știu că e imposibil ca Jasper să nu afle, așa că, vom fi doar noi patru.

–         Nicio problemă. Nici eu nu mă gândeam să spun cuiva. Este mai bine să fim discreți – eu i-am zâmbit recunoscătoare. A parcat într-o clădire mare cu numele Corporația Cullen, scris sus. Edward m-a ajutat să cobor și i-a dat cheile unui băiat, care părea a fi șoferul firmei, ca să le păstreze.

–         Bună dimineața domnule Cullen, bună dimineața domnișoară – eu i-am răspuns la salut cu un zâmbet și un bună dimineața.

–         Bună Eric – i-a răspuns Edward, apoi m-a luat de mână ca să mă conducă înăuntrul clădirii. Băiatul a rămas privindu-ne.

Când am intrat toți au început să ne salute amabil, dar lui Edward îi vorbeau de asemenea cu respect. Majoritatea mă priveau cu curiozitate și îmi imaginez că vor începe să-și formeze idei în legătură cu cine eram și mă îndoiesc că vreunu se va gândi din prima că eu eram asistenta lui. Am intrat în lift. L-am văzut apsând butonul de la etajul cincisprezece și când am obervat că eram doar noi, am suspinat de ușurare, iar el a râs.

–         Liniștește-te. Arăți încordată – mi-a spus.

–         Sunt. Toți mă priveau ca și cum renunțasem la inhibiții.

–         Da, acum că îmi amintesc, nu îți place să fii în centrul atenției. Dar nu pot să nu facă asta. Este foarte ciudat ca eu să vin aici cu o femeie care nu face parte din familia mea. Dar nu îți face griji, până la prânz toți vor ști că ești asistenta mea. Lauren se va ocupa să-i informeze pe toți. Nu degeaba și-a câștigat postul de la informație la al cincisprezecelea etaj – eu am zâmbit în fața comentariului.

Când am ajuns la etajul dorit, cum am ieșit toți au rămas privindu-ne. M-am înroșit puternic și pulsul mi s-a accelerat. Jur că mă simțeam ca pe o pasarelă de moră.

–         Bună dimineața domnule Cullen – m-am uitat la femeia care l-a salutat pe Edward. Era o blondă cu părul drept, înaltă, cu pielea albă.

–         Bună dimineața Mallory – așa că ea era bârfitoarea. Am văzut-o deschizând gura ca să întrebe ceva când am auzit că sunt strigată.

–         Bella? – m-am întors ca să văd cine mă strigase din spate. L-am văzut pe Jasper apropiindu-se de mine, zâmbind – Chiar tu eși. Dar ce frumoasă ești. Nu mi-a venit să cred când Alice mi-a spus că ești în Chicago – s-a apropiat, m-a îmbrățișat și mi-a dat un sărut pe obraz.

–         Jasper! Ce bine e să te revăd. Nu te-ai schimbat deloc în toți anii ăștia – i-am spus zâmbind și-i întorceam sărutul și îmbrățișarea.

–         Aș vrea să spun același lucru, dar arăți mult mai bine decât la liceu. Bună frate – a spus salutându-l pe Edward.

–         Bună Jasper.

–         Așa că vei fi noua asistentă a lui Edward? – m-a întrebat Jasper, iar eu pur și simplu am încuviințat. Cu colțul ochiului am putut observa că Lauren era în același loc ca înainte, atentă la conversația noastră.

–         De ce nu intrăm în biroul meu? Acolo vom putea vorbi liniștiți – amândoi am încuviințat – Lauren, de ce nu în loc să asculți conversațiile altora, nu ne aduci niște cafele? – Lauren nici măcar nu s-a rușinat că fusese descoperită. Pur și simplu a zâmbit, a dat din cap și a plecat.

–         Înainte să aducă cafelele, toată firma va ști cine este noua asistentă a lui Edward Cullen – a spus Jasper când am intrat în biroul lui Edward. Amândoi am luat loc în fața biroului lui Edwar, chiar după ce el ne-a oferit locurile.

–         Bella, locul tău va fi la acel birou – mi-a spus indicându-mi un birou în dreapta celui al său – Dar vom dinscuta despre trebuirile tale mai târziu. Pentru moment vreau să vorbesc cu amândoi despre tema Bellei. Îmi imaginez că sora mea deja ți-a spus totul – s-a uitat la Jasper, iar el a încuviințat.

–         Iartă-i indiscreția Bella. Știi cum e Alice.

–         Nu am nicio problemă că știi, Jasper – el mi-a zâmbit.

–         Lucrul cel mai important este că voiam să-ți cer o favoare, Jasper. Știu că tu ai contacte mai bune pentru asta decât mine. Trebuie să-l investigăm pe James și totul legat de el. Pentru asta, Bella trebuie să ne dai toate informațiile pe care le ai, chiar și cele mai nesemnificative – eu am aprobat.

Lauren a intrat cu cafelele noastre înainte să încep să povestesc. Când a plecat, le-am spus toate informațiile pe care le aveam despre James. Jasper a notat totul și după ce am mai vorbit un moment, a plecat. Apoi Edward a început să-mi explice treburile mele ca asistentă a lui. Mi-a dat vechea agentă a Jessicău și una nouă ca să o fac cum vreau eu. Am putut observa că Jessica era cam dezzordonată și că pe unele pagini scria numele lui Edward cu inimioare. Acum înțeleg privirea lui Edward de fiecare dată când o menționa. Fata era evident obsedată de el. De asemenea mi-a explicat câteva activități pe care trebuia să le realizez, apoi mi-a cerut numărul de mobil și mi-a dat două ale lui, cel de la firmă și cel personal. Așa vom putea ține legătura în cazul unei urgențe. Asta nu prea avea legătură cu lucrul, era mai mult pentru securitate.

Toată dimineața am studiat agenta Jessicăi. Partea bună este că, va fi o treabă ușoară pentru mine. Nu era nimic complicat în a-i organiza agenda lui Edward. În afară de cele de la firmă, trebuia să am grijă și de întâlnirile lui la cockteiluri și prânzuri sau cine în afara firmei cu oameni importanți, călătoriile lui, biletele de avion și hotelurile în alte orașe sau țări.

Edward a stat la biroul lui toată ziua. Și el avea ceva treabă din urmă. În ultimele două săptămâni, timpul în care fusese fără asistentă, a făcut treaba amândurora și pentru o persoană, oricât de eficientă ar fi fost, era mult. La unu după-amiaza, el a întrerupt treaba sesizând că trecusem cu o oră de prânz, a comandat mâncare chinezească, nu aveam chef să ieșim. La două jumătate ne-am întors la treaba noastră și la șase deja ieșeam în parcarea clădirii.

Cum ne-am imaginat, deja toată lumea știa că eu eram noua asistentă personală a lui Edward și o veche prietenă din liceu cu familia Cullen.

Două săptămâni au trecut repede și eu deja eram obișnuită cu noul meu serviciu. Era într-adevăr foarte comod să lucred cu Edward, deși nu vorbeam foarte mult în timpul orelor de lucru. În dățile în care luam prânzul împreună și serile în casă, la cină, puteam să ne angajăm într-o discuție amicală. L-am cunoscut pe faimosul Newton și l-am urât din prima clipă. Era atât de imbecil, nu știa ce era un nu, era prea insistent. De asemenea terbuie să adaug că toți au fost surprinși aflând că eu locuiam cu Edward, deși nu am vorbit cu mulți oameni. Bârfele și zvonurile nu au întârziat să apară, dar am făcut la fel ca Edward, le-am ignorat pe toate. Unele fete mă priveau urât, altele încercau să mă facă să mă simt rău, mai ales Lauren, cu comentarii despre presupusele iubite ale lui Edward, gusturile acestuia pentru femeile blonde și alte lucruri. Eu nu acordam atenție la nimic. Pe lângă faptul că nu aveam nimic cu el, tot nu le credeam.

Să locuiesc cu el a fost de asemenea, foarte ușor. Când eram acasă, citeam, ascultam muzică, ne uitam la televizor. În săptămâna asta am vorbit puțin mai mult decât în cei doi ani când ne-am cunoscut în Forks. Nu mă puteam plânge că locuiam cu Edward, în plus știam că nu avea iubită și asta m-a relaxat. Nu voiam probleme cu nimeni din cauza unei neînțelegeri cu mine.

Advertisements

19 thoughts on “Capitolul 2

  1. Nuu, mi-ai luat locul de “prima”!!! >:P
    Acum despre capitol:A fost supeeerb! 😡
    De abia astept sa apara si sentimente mai aprinse intre ei :>
    Astept urmatorul capitol 🙂 :*:*:*

    Like

  2. Ce dragut e Edward!! I-a oferit si un loc de munca si a lasat-o sa stea in casa lui:X
    Te rooggg pune cap urmatorrr!!!:( Vreau sa vad ce se intampla:(
    Succes la next!!
    Te pup:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

  3. Deci am inceput sa citesc si nu am reusit sa ma opresc. Mi-a placut foarte mult.
    Sunt exrem de curioasa daca Eward are iubita. Ar fi foarte bine sa nu aiba, desi, Tanya cred ca exista.
    Foarte interesanta tinuta Bellei si ceea ce face. Ma bucur ca poate sa ignore toate prostiile despre Edward. SI pe Mike.
    Foarte frumos.
    Pupici:*:*:*:*:*

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s