Capitolul 3

Bella POV

 

Era vineri, ultima zi de lucru. Mâine va începe alt sfârșit de săptămână. Cele precedente le-am petrecut în compania lui Alice la cumpărături sau la atelierul ei, totul trebuia să fie relaționat cu hainele și cu încălțămintea. De asemenea am avut și câteva cine în patru. Eu gătisem mâncare italienească pentru toți, din moment ce era specialitatea mea. Am învățat-o câteva rețede pe Alice, dar am încetat înainte să explodeze cuptorul cu microunde.

–         Trebuie să te felicit – mi-a spus Edward în lift, scoțându-mă din gândurile mele.

–         De ce?

–         Te-ai descurcat foarte bine cu treaba. Trebuie să spun că niciodată nu am avut o asistentă atât de eficientă ca tine. Ai făcut în jumătate de timp toată treaba întârziată – eu am zâmbit.

–         Adevărul este că-i foarte ușor ce fac. În plus, mă ajuți când nu înțeleg ceva așa că nu totul a fost meritul meu.

–         Dimpotrivă Bella. Te-am ajutat foarte puțin. Specialitatea ta nu e asta și totuși te-ai descurcat mai bine decât celelalte. Nu trebuie să fii modestă.

Liftul s-a deschis și amândoi mergeam spre birou. Am salutat-o pe Angela, secretara lui Jasper și singura persoană de încredere pe etajul ăsta. În plus era singura care mă privea cu amabilitate.

–         Bella – am gemut încet recunoscând vocea. Edward a observat și a zâmbit ștrengărește.

–         Newton, ce mai faci? – l-am salutat fără chef.

–         Foarte bine, deși nu la fel ca tine. Mereu atât de frumoasă – i-am dat un zâmbet fals – Mă întrebam dacă…

–         Nu Newton. Nu sunt liberă în seara asta, nici mâine, nici poimâine. Am agenda ocupată pentru totdeauna – zâmbetul lui Mike s-a șters și l-am văzut pe Edward stăpânindu-și râsul.

–         Ce păcat. Bine, cu altă ocazie – Cât mă enerva tipul ăsta!

Am intrat în birou și Edward, cum mi-am imaginat, a început să râdă cu chef. Eu m-am apropiat oftând de biroul meu.

–         Nu văd nimic amuzant – am spus supărată.

–         Eu da. Dar terbuie să recunosc că Newton a fost mai insistent cu tine decât cu celelalte. Cred că ai ghinion la obsedați – zâmbetul meu s-a șters imediat când m-am gândit la James. Edward a observat asta – Iartă-mă Bella! Nu trebuia să spun asta. Eu…

–         Stai liniștit Edward. Știu că nu a fost cu rea intenție. Dar nu pot să nu mă simt rău de fiecare dată când îmi amintesc că James e încă liber – Edward s-a apropiat și, surprinzător, mi-a pus o mână după umeri.

–         Liniștește-te. Ești în siguranță. În tot cazul Jasper mi-a povestit că avocatul nostru se ocupă să obțină un ordin de restricție. Poliția este în alertă dacă va apărea pe aici. Îl vor găsi – eu am suspinat.

–         Sper să fie așa – el mi-a dat drumu și a mers la biroul lui. Telefonul a început să sune și am răspuns repede – Președinte Cullen, bună ziua – am salutat.

–         Fă-mi legătura cu Edward, fetițo – a spus o voce de femeie senzuală la celălalt capăt. M-a iritat lipsa ei de respect.

–         Din partea cui?

–         Eu nu trebuie să anunț. Dă-mi-l pe Edward.

–         Îmi pare rău domnișoară dar, dacă nu îmi spuneți cine sunteți, nu pot să vă fac legătura cu nimeni – Edward mi-a observat privirea și vocea supărate. S-a apropiat încet, mi-a făcut un semn ca să știe cine e. Eu am ridicat din umeri și atunci el a pus pe difuzor.

–         Cum adică nu mă anunțați? Dumneavoastră nu știți cu cine vorbiți. Mă voi plânge la Edward și veți fi concediată – Edward mi-a smuls telefonul, a dat înapoi pe normal și a vorbit cu fata.

–         Tanya, de câte ori ți-am spus să nu-mi tratezi așa personalul? Și de câte ori ți-am zis să nu mai mă suni? – vocea lui Edwar era de supărare. L-am văzut apucându-și puntea nasului în timp ce asculta ce-i spunea fata – Nu îmi pasă – i-a spus furios – Asta este problema ta, Tanya. Îți mai spun o dată, nu mă mai suna și cu atât mai puțin la birou – și a închis și a suspinat de frustrare, apoi m-a privit mai relaxat – Îmi cer scuze pentru asta, Bella.

–         Nu ai de ce să te scuzi. Nu tu ai fost nepoliticos – Edward s-a relaxat.

–         Te rog ca orice alt telefon care vine din partea Tanyei Denali,  nici să nu mă anunți și nici nu vreau să intre în biroul meu, în cazul în care vien pe aici – eu am încuviințat. Dar, cine era Tanya de o trata Edward așa?

Dimineața a trecut zburând și în curând era două după-amiaza. Mă îndreptam spre birou cu raporturile pe care mi le-a dat Angela. Etajul era practic gol, ceilalți abia își terminau prânzul. Am văzut o fată complet uluitoare, blond-roșcată și îmbrăcată cu o fustă scurtă roșie, care se îndrepta către biroul lui Edward. Am văzut că voia să apese pe clanță așa că a grăbit pasul. Nimeni nu putea să intre fără anunțare.

–         Bună ziua, domnișoară. Vă pot ajuta cu ceva? – i-am spus cât mai amabil posibil.

–         Acea voce – a spus ea și imediat am înțeles cine era – Tu ești inepta care mi-a răspuns de dimineță – a spus întorcându-se ca să mă vadă. M-a privit de sus în jos și apoi mi-a privit chipul.

–         Atunci dumneavoastră trebuie să fiți Tanya Denali.

–         Domnișoara Denali – m-a corectat. Din nou a încercat să intre și am împiedicat-o punându-mă în fața ușii.

–         Îmi pare rău domnișoară Denali – i-am spus ca pe o insultă – dar nu vă este permis să intrați în biroul acesta.

–         Ce? Uite fetițo, trebuie să fii nouă pe aici, sau ceva de genul, dar eu pot să vin și să plec din firma asta ca și cum ar fi casa mea. Dă-te – mi-a spus. Eu nu m-am mișcat nici un milimetru.

–         Păi îmi pare foarte rău, dar nu aveți voie să intrați.

–         A da? Și cine naiba o spune? – m-a întrebat supărată.

–         Eu – amândouă ne-am uitat în spatele meu. Edward stătea în spatele meu cu o privire complet supărată. Eu m-am dat la o parte ca să nu fiu în mijlocul acelei conversații.

–         Edward! – a spus ea zâmbind.

–         Tanya, ce naiba faci aici? Nu ți-a fost clar ce ți-am zis de dimineață?

–         Dar Eddie – Edward a țintuit-o cu privirea, iar ea a înțeles de ce – Edward… Știu că probabil ești puțin supărat pentru dimineață, dar vreau să vorbim.

–         Nu avem nimic ce să vorbim – a spus Edward supărat, apoi s-a uitat în jur și a văzut-o pe Lauren observând scena de departe. A suspinat și apoi s-a întors spre Tanya – Intră – i-a spus scurt. Ea nu a stat mult pe gânduri și a intrat. Eu voiam să fac cale întoarsă când brațul lui Edward m-a oprit – Unde pleci?

–         Păi, poate vreți intimitate.

–         Ești nebună? Nici nu te gândi, și tu intri – și fără să-mi dea alte explicații, m-a tras înăuntru, dar înainte s-a întors spre Lauren – Lauren.

–         Da domnule Cullen – când m-am întors, am observat că Lauren stătea mai aproape decât înainte.

–         Nici să nu te gândești să inventezi vreo bârfă despre asta. Dacă aud și cel mai mic comentariu, voi ști că tu ai fost pentru că în afară de noi doar tu mai ești la acest etaj. Cel mai mic zvon eronat și te concediez – ea a încuviințat agitată, apoi Edward s-a întors și a intrat complet în birou. Tanya mă privea cu ceva neplăcere – Bine Tanya, vorbește.

–         Cu ea aici?

–         Bella este de totală încredere, poți vorbi – acum înțeleg de ce Edward mă voia aici. Eram ca un fel de scut pentru el. Am zâmbit imaginându-mi că marele Edward Cullen avea nevoie de o fată ca să scape de alta.

–         Vreau doar să vorbim despre noi, Edward. Vreau să fim din nou împreună.

–         Să fim din nou împreună? Și când am mai fost – ea la privit cu furie.

–         Cum îndrăznești să mă întrebi asta? Cumva ai uitat de noi? Ai uitat toată pasiunea? – m-a privit triumfătoare, lăsând clară situația că ea a fost amanta lui Edward. Eu am ignorat-o.

–         Ce s-a întâmplat a fost ceva ocazional Tanya și știai asta de la început. Ai acceptat așa ceva, așa că nu te plânge. Deci, adcă ești amabilă, poți ieși din biroul meu? Și te rog să nu mai vii pe aici.

–         Ești un idiot, Edward Cullen, dar o să mi-o plătești pentru asta. Vei veni la mine rugându-mă – Tanya a ieșit trântind ușa. Edward a suspinat de ușurare când a plecat.

–         Îmi cer scuze din nou, Bella – eu am dat din mână.

–         Nu-i nimic, Edward. Nu ai de ce să te scuzi.

–         Chiar nu știu la ce  m-am gândit când m-am încurcat cu Tanya – a spus frustrat.

–         Cred că știu de ce – am spus zâmbind. El a ridicat sprâncenele, cerându-mi să continui – Oh, haide Edward! Nu poți să spui că Tanya nu este o femeie uluitoare și foarte frumoasă.

–         La fel și proastă – a spus Edward zâmbind pe jumătate – În tot cazul nu știu de ce m-am încurcat cu ea. Mie nu-mi plac blondele – a spus în timp ce mă privea. Am simțit că pulsul mi se accelerase și am simțit cum căldura îmi urcă în obraji. M-am întors repede la biroul meu ca să fiu cu spatele la el. Am mulțumit că din nou a sunat telefonul. De ce naiba mă simțeam așa?

–         Președinte Cullen, bună ziua.

–         Bună ziua, Bella – am recunoscut vocea și am zâmbit. Avusesem  plăcerea să-l cunosc la o ședință de la firmă.

–         Bună ziua, domnule Denali. Ce mai faceți?

–         Foarte bine Bella, dar spune-mi doar Eleazar. Edward e acolo?

–         Da do… Eleazar, îți fac legătura – Edward, evident auzise cine era și stătea așezat la biroul lui când am făcut legătura.

–         Bună Eleazar, ce mai faci? – i-a spus – Eu bine, mulțumesc… da, de asemenea a fost și aici – a suspinat – nu-ți face griji… Știu foarte bine cum este Tanya, nu ai nicio vină.

Cum? Care era legătura dintre Eleazar și Tanya? Ah, da! Pe amândoi îi cheamă Denali. Oare sunt familie? Asta e cel mai sigur.

–         În Italia? De ce? – a continuat Edward – Bine, nu-ți face griji… da, acum ți-o dau… Bella – eu l-am privit – preia din nou apelul. Eleazar vrea să vorbească cu tine – imediat am făcut ce mi-a zis.

–         Alo?

–         Bella, voiam să-mi cer scuze – m-am încruntat.

–         De ce?

–         Am aflat că nepoata mea, Tanya, a fost acolo și nu te-a tratat bine – am deschis ochii surprinsă. Deci îi este nepoată.

–         Nu-ți face griji, nu este vina ta, nu ai de ce să te scuzi.

–         Oricum, mă simt rău pentru asta. Nepoata asta a mea este chiar dificilă. Nu știi ce dureri de cap mi-a cauzat și în ultima vreme toate îl implică pe bietul Edward. În fine, îmi cer din nou scuze.

–         Ți-am mai spus, nu ai de ce.

–         Bine, atunci mai vorbim. Ai grijă de tine, Bella.

–         Mulțumesc. Și tu de asemenea. La reverere – și am închis – Cum pot fi două persoane în aceeași familie și totuși atât de diferite? – Edward m-a privit cu zâmbetul lui strâmb. Fir-ar! Am spus-o cu voce tare. Imediat m-am înroșit. Edward a râs.

–         Nu te rușina. Și eu am gândit la fel, la început – am încuviințat încet – Bine, Bella, să mergem.

–         Deja? Dar abia dacă a început după-amiaza.

–         Știu, dar avem ceva mai important de făcut.

–         Ce anume?

–         Mergem într-o călătorie. Este o mică problemă în Italia cu asociatul nostru Alo Volturi. Eleazar era cel care trebuia să meargă, dar a intervenit ceva, de asta a sunat. Voia să știe dacă îl pot înlocui, așa că vom pleca în noaptea asta. Vor fi câteva cine și reuniuni la care va trebui să asistăm.

–         Da… Eu?

–         Da, de ce te surprinde?

–         Edward, din câte știu eu, niciodată nu ai luat o asistentă într-o călătorie.

–         Nu, toate erau niște incompetente. Dar cu tine e diferit. În plus, am nevoie și de o însoțitoare și cine altcineva mai potrivită decât tine? Ești de încredere, știu că nu vei divulga nimic din ce vei auzi, asta e ceva mai mult ca sigur. Și mai mult decât asistenta mea, vei veni ca prietena mea – pulsul din nou mi s-a accelerat.

–         Prietena ta?

–         De ce te surprinde? Este chiar atât de dificil să fim prieteni? – eu am negat din cap – Nu mă vezi ca prietenul tău?

–         Nu e asta. Doar că, niciodată nu mi-am imaginat că mă vei considera prietena ta.

–         De ce?

–         Nu știu. Poate că mă simt neînsemnată pentru a fi prietena ta. În liceu niciodată nu am fost și nu m-am gândit că lucrurile se vor schimba – am spus sinceră, iar Edward s-a încruntat.

–         Neînsemnată? Și de ce naiba spui asta? Știu cum eram la liceu, dar acum e diferit – a spus supărat.

–         Edward, eu sunt prea simplă și lucrurile s-au înrăutățit acum, după James. După toate astea, nu mă consider bună pentru nimeni – Edward m-a surprins cu o îmbrățișare, o îmbrățișare puternică.

–         Niciodată să nu mai zici o asemenea prostie din nou! – mi-a luat fața în mâini ca să-l privesc direct în ochi – Ești prea mult pentru oricine. Ce s-a întâmplat cu James nu trebuie să te înjosească în nimic. Mai degrabă trebuie să te simți mândră că nu te-ai lăsat dominată și te-ai depărtat de el. Acea decizie nu ar fi luat-o oricine. Ba chiar nu ai apelat la Alice ca să o protejezi. Și se pare că nu ești bună? Mie mi se pare că ești excelentă – lacrimile au început să iasă. Edward a observat și m-a îmbrățișat din nou – Nu ai de ce să te simți rău Bella. Ți-am mai spus că voi avea grijă de tine. Cu mine nu vei păți nimic.

–         Nu plâng pentru asta – am zis cum am putut – Plâng pentru cuvintele tale. De mult nu mi-a mai zis cineva, ceva asemănător – el a strâns mai tare îmbrățișarea.

–         Dar dacă vei plânge de fiecare dată când îți voi spune ceva, atunci mă îndoiesc că o voi face din nou – am zâmbit în fața cuvintelor lui și de data asta i-am întors îmbrățișarea.

–         Mulțumesc pentru tot Edward.

–         Ți-am mai spus, nu-mi mulțumi. Sau mai bine, dacă vrei să-mi mulțumești, atunci nu plânge. Nu-mi place când plângi – m-am retras din îmbrățișare și mi-am curățat obrajii, apoi i-am zâmbit – Așa este mai bine. Acum, strânge-ți lucrurile și să mergem – eu am încuviințat și repede mi-am luat geanta, am stins laptopul, am aranjat puțin biroul și am ieșit din birou. Jasper ieșea din biroul său chiar în acel moment – Jasper – l-a strigat Edward.

–         Este adevărat că pleci în Volterra? – Edward a încuviințat.

–         Voiam să-ți spun să te ocupi de tot în lipsa mea, deși nu cred că vom sta mai mult de sfârșitul de săptămână. În orice caz, dacă intervine ceva și nu pot ajunge luni, te rog să te ocupi tu de firmă.

–         Desigur, dar „vom”? Cine?

–         Bella și cu mine. Ea va veni cu mine – am auzit o exclamație de surprindere și m-am întors ca să le văd pe Lauren și Irina șoptind. Jasper și Edward au observat și ei, dar au trecut cu vederea – Așa că te las în grijă. Sună-mă pentru orice urgență.

–         Nu-ți face griji, așa voi face.

După ce ne-am despărțit de Jasper ne-am îndreptat către casă. Am fost surprinsă să văd Porscheul lui Alice îndepărtându-se de casă și conducând cu toată viteza în direcția opusă nouă.

–         Și asta? – Edward a zâmbit.

–         Mai mult ca sigur Jasper i-a spus despre călătorie și a vinit să facă bagajul tău, știi că ea are chei.

–         Dar… e a naibii de rapidă – am spus respemnată. Edward a râs. Vorbind de Alice, nu puteam să fiu uimită sau aveam să mor nebună.

Într-adevăr îmi făcuse bagajul. Am decis doa să mă uit puțin, nu puteam avea totală încredere în Alice. Erau rochii de petrecere, haine de stradă, pijamale și lenjerie intimă, cel puțin toate erau acceptabile. Din moment ce nu trebuia să-mi mai fac bagajul, mi-am făcut o baie și m-am schimbat. M-am îmbrăcat cu o pereche de blugi albastru cerului, strâmți dar comozi, o bluză tot strâmtă și iubiții mei converși. Nu am avut foarte multe ocazii de a-i folosi pentur că la firmă mereu foloseam tocuri, care deși nu erau foarte înalte, nu se puteau cumpăra cu încălțămintea mea obișnuită.

Cum nu aveam nici cea mai vagă idee la ce oră trebuia să plecăm, am mers în camera lui Edward să-l întreb. Era prima oară de când ajunsesem în casa asta când mergeam acolo. Am bătut de câteva ori și i-am putut auzi vocea catifelată a lui Edward dându-mi permisiunea pentru a intra. Am rămas cu gura deschisă. Așezat pe pat, cu niște blugi, teniși și fără cămașă, era Edward ștergându-și părul cu un prosop. I-am mulțumit lui Dumnezeu că fața îi era acoperită de prosop și nu-mi putea vedea îmbujorarea și gura deschisă. Am închis-o cât am putut de repede, aproape mușcându-mi limba. Putea Edward Cullen să fie mai impresionant decât era în mod normal? Da, chiar era și eu mă uitam la el, aproape salivând. Corpul lui era chiar mai sculptat decât odinioară. Nu era prima oară când îl vedeam fără cămașă. În trecut îl văzusem când mergeam la el acasă cu Rosalie, dar acum, era și mai impresionant. Avea mai mulți mușchi și mai sculptat. Era perfect. Mi-am alungat repede gândurile și așa am putut să vorbesc din nou.

–         S-a întâmplat ceva? – m-a întrebat scoțându-și prosopul.

–         Păi… Da. Voiam să știu la ce oră plecăm – eram recunoscătoare că nu m-a bâlbâit foarte mult – nu mi-ai spus ora plecării și cum sunt deja gata, voiam să te întreb – el și-a privit ceasul.

–         La cinci trebuie să fim la aeroport – m-am uitat și eu la ceas, era patru și un sfert – Ți se pare în regulă dacă vom coborî să mâncăm ceva? – m-a întrebat în timp ce-și punea o cămașă neagră. Am mulțumit că se acoperea, pentru binele sănătății mele mintale.

–         Să prepar ceva rapid? Un senviș? – el a zâmbit.

–         Perfect. Între timp o voi suna pe Sue ca să o anunț să nu vină în weekendul ăsta – eu am aprobat și amândoi am coborât la bucătărie.

Advertisements

23 thoughts on “Capitolul 3

  1. Woow superb capitolul 🙂 :X:X.
    Aoleuu m-am saturat de prietenia asta :))) Eu vreau ceva mai mult.
    BTW astept nextul ca acolo poate, poate se intampla ceva mai mult.
    Spor la tradus :*:*:*:*

    Like

  2. deci, multumesc cerului ca ai mai trecut pe aici… am crezut sincer ca o sa inncebunesc…… capitolul a fost interesant, mi-a placut, chiar a fost edificator in unele privinte….. acum astept cat mai curand next-ul, te rooog!!!

    Like

  3. – Nu Newton. Nu sunt liberă în seara asta, nici mâine, nici poimâine. Am agenda ocupată pentru totdeauna – zâmbetul lui Mike s-a șters și l-am văzut pe Edward stăpânindu-și râsul.
    :))Asta e de milioane:)):))Vai, cat am ras:))
    Scarba de Tanya. Cati nervi imipoate face persoana asta!X(X(X
    Stii, daca stau sa ma gandesc mai bine, seama cu celalat fic al tau, You Belog With Me!
    Spor la tradus si multiiii pupici::*:*:*:*

    Like

    1. Și asta nu-i nimic:)) Stai să vezi mai încolo. Și eu mi-am spus că seamănă foarte mult. Oricum ficul ăsta l-am descoperit după ce am scris YBWM și am rămas mască (asta ca să nu spună cineva că am plagiat. Chiar nu am făcut asta)
      Mulțumesc:*:*:*:*

      Like

  4. Ooo..:>:>
    Bella merge cu Edward:> Presimt ca o sa se intample muuuuuulteeeee :>:>
    Sau cel putin sper:)))
    Ma enerveaza Tanya X( In ultimu hal X(
    Abia astept sa vad ce se intampla in Italia:>:>:>
    Succes la next!
    Te pup:*:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

  5. ”- Nu Newton. Nu sunt liberă în seara asta, nici mâine, nici poimâine. Am agenda ocupată pentru totdeauna – zâmbetul lui Mike s-a șters și l-am văzut pe Edward stăpânindu-și râsul. ”-MORTALA SCENA=)) Tanya e Tanya..blonda oxigenata,infumurata…catea…
    Eleaser e grozav!Si suna si mai grozav acea calatorie in italia…mmmmm:>:>:> Edward e un scump!!!
    Respectele mele pentru ca traduci si scrii…nu e usor…si ….
    P.S:Multumim pentru ca iti faci timp pentru noi!:*:*

    Like

    1. O să vă placă acea călătorie. Garantez eu pentru ea:)
      Mulțumesc:*:*:*:*:*:*:* Și nu aveți pentru ce. Eu vă mulțumesc vouă, tuturor celor care citiți și mai ales celor care comentați:*:*:*:*:*

      Like

  6. Deci pur si simplu te iubesc .Am citit toate ficurile scrise de tine ,YBWM ,PV ,LAFS dar si pe cele traduse de tine .Ai o imaginatie minunata si ma bucur ca am reusit sa-ti gasesc blogurile si sa le citesc .
    Stiu ca mai ai si o viata inafara de ficuri si calculator dar cand pui urmatorul capitol ?Capitol, din BMP si LAFS???????

    Like

    1. Mulțumesc:) Și eu mă bucur că ai dat de blogurile mele și că ți-au plăcut:*:*:*
      Păi tocmai am postat capitolul 4 din BMP, la LAFS nu știu exact când voi posta… Încerc să scriu și acolo:D

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s