Capitolul 5

Bella POV

Am ajuns la destinație și după ce m-a ajutat să cobor, Edward i-a dat cheile mașinii valetului ca să o parcheze. Am respirat de câteva ori și am luat mâna pe care Edward mi-o oferea.

–         Liniștește-te.

–         Sunt liniștită Edward, dar nu pot evita să nu mă gândesc că toți mă vor vedea ca pe noua achiziție a lui Edward Cullen – el s-a încruntat.

–         Să creadă ce-or vrea Bella. Tu și cu mine știm ce suntem, asta e cel mai important. Dar mai bine spune-mi – a schimbat tema. Cred că l-am jignit – Cum ți s-a părut Aro? – eu l-am lăsat să schimbe tema, îmi voi cere scuze mai târziu.

–         Adevărul este că-l cred sincer. Cel care nu-mi place deloc este Felix și cu atât mai puțin privirea lui, îmi amintește de James.

–         James te privea ca și cum ai fi o bucată de carne? – surprinzător nu m-am simțit rău pentru asta, dimpotrivă am râs.

–         Cred că la final da. Tot ce știam despre el la început a fost teatru pur.

–         În fine, să lăsăm tema asta și mai bine intrăm mai repede.

–         Iartă-mă dacă te-am jignit cu ce am spus mai devreme.

–         Nu-ți face griji, nu contează.

Edward a mărit pasul. Când am intrat pe ușa salonului toți ne priveau. Exact asta voia Edward să evite și chiar și-așa nu a putut. Am simțit cum Edward mă ia de mijloc și mă apropie de el. Exact la fel făcuse când l-am întâlnit pe Felix. Nu am acordat prea multă atenție la astași m-am lăsat ghidată. În timp ce mergeam, Edward saluta persoanele prezente.

–         Cred că tot se holbează la tine Edward.

–         Da, dar nu doar la mine. Ai atras atenția a destul de mulți invitați – eu am deschis ochii surprinsă, era ce-mi doream cel mai puțin – Vino pe aici. Vreau să cunoști singurele persoane agreabile din tot acest loc – din nou m-am lăsat condusă până la o pereche care vorbeau, ambii, atât femeia cât și bărbatul, păreau cu câțiva ani mai mari decât noi. Nu păreau mai mari de 31 de ani, dar nici mai mici de 25 de ani.

–         Edward! – a salutat bărbatul când ne-a văzut că ne apropiem, iar ea ne-a zâmbit. Edward avea dreptate, păreau agreabili.

–         Bună Garrett. Cât a trecut de când nu te-am mai văzut – s-au îmbrățișat – Kate, la fel de frumoasă ca de obicei – a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe obraz.

–         Bună Edward. La fel și despre tine. Mereu așa chipeș. Dar cine este această frumoasă fată? – a spus în timp ce se întorcea spre mine.

–         Kate, Garrett, v-o prezint pe Bella Swan, o prietenă de familie. Am studiat împreună la liceu.

–         Încântată – le-am spus amândurora. Garrett mi-a sărutat mâna și Kate mi-a dat un sărut pe obraz.

Am mai vorbit cu ei încă puțin și adevărul e că-mi păreau niște persoane excelente. Am rămas surprinsă când am aflat că Kate era sora Tanyei. Nu semănau deloc, nici fizic, nici la personalitate. Kate se pare că-l cunoscuse pe Garrett când a călătorit cu unchiul ei în Italia, pentru că amândouă erau în custodia lui Eleazar după ce mama lor, Sasha, sora lui Eleazar a murit. S-au îndrăgostit, la scurt timp după aceea s-au căsătorit și acum locuiesc aici în Volterra de câțiva ani.

Edward m-a scos la dans de câteva ori, deși am negat la început, nu am reușit să mă lupt cu încăpățânarea lui Edward și am acceptat. Suprinzător, am dansat fără niciun inconvenient. Nu l-am călcat, nu l-am împins și nici nu am căzut. A fost chiar drăguț.

I-am cunoscut și pe ceilalți din familia Volturi. Fratele lui Felix, Demetri, este chiar ciudat. Are o privire de superioritate față de ceilalți, dar nu mi s-a părut rău. Doar puțin îngânfat și arogant. Marcus, fratele lui Aro, părea mai degramă nemulțumit și plictisit în fața prezenței celor din jur. A venit, a salutat și a plecat. Cel care mi-a transmis neîncredere a fost Caiu. Privirea lui era a cuiva care mereu plănuia ceva împotriva celorlalți. Nu mi-a plăcut nici felul în care ne-a analizat. Spre deosebire de Felix, care cum a spus Edward, m-a privit ca pe o bucată de carne, Caius examina fiecare mișcare a noastră. Ca și cum ar fi atent la atitudinea noastră și observând ce ar putea folosi pentru propriul bine. M-a supus unui interogatoriu bine ascuns, dar nu sunt proastă și am reușit să scap cât de bine am putut. Bine că și Edward a observat și repede m-a scos la dans.

–         Ce tot vorbeai cu Caius? – mi-a spus Edward. Gelos? Sau supărat?

–         Mai degrabă mă interoga, foarte camuflat m-a întrebat toată viața mea, dar cred că am știut să răspund la tot fără să compromit pe cineva și cără să creez vreo suspiciune. Nu-mi place Edward. Omul ăla nu are intenții bune.

–         Da, adevărul e că nici mie nu mi-a plăcut niciodată. Dar dacă-l țin aici este pentru Aro. În tot cazul îl voi investiga mai mult și dacă-mi dau seama că el este responsabil pentru deturnarea de fonduri, nu voi întârzia în a-l concedia și-l voi trmite la închisoare – Edward era foarte strict. Se putea observa că nu iartă o greșreală – Trebuie să te felicit Bella.

–         Pentru ce?

–         În noaptea asta ai fost impresionantă și nu doar pentru frumusețea ta. Te-ai descurcat incredibil cu invitații, dar cred că că vom mai sta vreo cincisprezece minute și vom pleca – eu am suspinat ușurată.

–         Mulțumesc pentru laude. Abia aștept să plecăm, sunt foarte obosită.

–         La naiba! – a spus Edward dintr-o dată.

–         Ce s-a întâmplat?

–         Credeam că Heidi nu va mai veni, dar este la ușă și se îndreaptă încoace. Nici să nu te gândești să mă lași singur cu ea, Bella – eu am râs, părea un copil care-i cere ajutor mamei lui.

Privirea lui Edward expima preocupare, foarte diferită de cea când vorbea despre Jessica sau Tanya. M-am întors ca să o văd și am rămas surprinsă. O femeie în jur de patruzeci de ani, dar care arăta foarte bine, cu niște curbe foarte frumoase, deși cu o rochie prea scurtă pentru vârsta ei, părul lung și mers seducător, se apropia cu viteză de noi. Se putea observa că în tinerețea ei a fost o femeie foarte frumoasă, poate ca Rosalie. Nu, ce tot spun eu aici? Rosalie nu a părut niciodată o prostituată scumpă.

–         Edward! Ce plăcere să te văd. Credeam că va veni Eleazar, dacă știam că vii tu, aș fi ajuns mai devreme – a spus femeia pe un ton seducător agățându-se de gâtul lui Edward fără să-i pese că dansam. Edward era tensionat, se observa că nu-i plăcea deloc apropierea femeii mature.

–         Heidi, ce plăcere să te văd. Da, a avut loc un schimb în ultimul moment. Ce ai mai făcut? – a spus în timp ce o îndepărta foarte civilizat și luându-mă de mijloc. Heidi și-a îndreptat privirea acolo și s-a încruntat.

–         Oh, foarte bine. Dar nu mă prezinți însoțitoarei tale? AI grijă de fetița asta? De când ești dădacă? – furia m-a inundat. Fetiță? Dădacă? Dar… Cine naiba se crede vipera asta? Și de ce mă enervează atât de tare că ea crede că Edward este doar dădaca mea?

–         Heidi, nu am grijă de nimeni. Ea este însoțitoarea mea în noaptae asta. Bella Swan – m-a prezentat și eu am zâmbit triumfător. Măcar ei nu m-a prezentat ca o prietenă de familie. și chiar dacă cuvântul însoțitoare putea însemna multe, nu m-a deranjat.

–         Oh, înțeleg. Îmi pare bine fetițo – a spus cu dispreț.

–         Plăcerea e de partea mea doamnă – i-am replicat.

–         Și ce mai fac gemenii Alec și Jane? – a întrebat Edward pentru a liniști atmosfera.

–         Bine, copiii mei sunt în Anglia într-o vacanță. Au împlinit de curând 18 ani și s-au dus să sărbătorească – a vorbit de parcă nu-i păsa ce făceau copiii ei.

–         Salută-i din partea mea când se întorc. Ei bine, Heidi, a fost o plăcere să te văd noaptea asta. Noi plecăm.

–         Așa devreme? – s-a deziluzionat. Acum chiar abia așteptam să plecăm de aici.

–         Da, mâine am niște treburi foarte devreme și trebuie să mă odihnesc.

–         Te voi revedea? Cât timp mai stai?

–         Cred că nu ne vom revedea. Chiar mâine plecăm.

–         Ce păcat dragule. Bine, să aveți un zbor plăcut – s-a apropiat de Edward, l-a apucat de gât și l-a sărutat aproape de buze. Mi-a aruncat o privire urâtă și eu am ignorat-o și la fel am făcut și cu gelozia? Care mă invada. După ce s-a separat de Edward mi-a aruncat un zâmbet fals și a plecat. Edward și cu mine ne-am apropiat de Aro pentru a ne anunța plecarea și am ieșit repede de acolo.

Edward a suspinat zgomotos când eram în mașină, în drum spre hotel.

–         Dumnezeule, cred că-mi pierd ani de viață de fiecare dată când femeia asta se apropie – eu am râs.

–         Cred că te înțeleg. Chiar este foarte dezagreabilă. Bine că nu o vom mai vedea. După atâția oameni dezagreabili, abia aștept să ne întoarcem în Chicago – am spus în glumă.

–         Serios? – m-a întrebat Edward, tot glumind – Ce păcat. Eu mă gândeam să mai rămânem câteva zile. Mâine voi terminat cu treaba pentru servici și mă gândeam să ne luăm câteva zile pentru a cunoaște împrejurimile. Ceva ca o mini vacanță. Ai spus că mama ta mereu și-a dorit să vii aici și cred că ar fi fost dezamăgită să afle că ai venit aici și doar ai muncit și nu ai văzut nimic – eu l-am privit atentă.

–         Pe bune? – nu am putut să nu mă iluzionez. Edward a încuviințat.

–         Doar dacă accepți – fără să-mi dau seama am sărit să-l îmbrățișez și să-l sărut pe obraz.

–         Mulțumesc!

–         Ai grijă Bella, nu pot să văd – a spus alarmat și mi-am amintit unde eram, așa că m-am separat repede de el în timp ce mă înroșeam. Edward a râs – Nu te rușina. Îmi plac atacurile tale de bucurie. Păcat că acum conduc, dar mă vei răsplăti mai târziu – eu nu am înțeles bine ce a spus, dar am trecut peste.

Curând am ajuns la hotel și după ce am discutat puțin, ne-am îndreptat fiecare în camera lui. Eram atât de obosită încât imediat după duș am adormit. În ziua următoare Edward a luat legătura cu niște oameni de încredere pentru a-l investiga familia Volturi, în special pe Caius. Am avut o reuniune cu niște persoane importante pe la prânz, apoi am fost la firmă ca să ne întâlnim din nou cu Aro și la cinci dup-amiaza am terminat tot. Am comandat ceva pentru cină și am vorbit până când s-a înnoptat. La zece, după ce Edward l-a sunat pe Jasper ca să-l anunțe că vom mai sta câteva zile, ne-am retras pentru a dormi, dar ziua următoare aveam să mergem să ne plimbăm.

* * *

Primele două zile din mini vacanța noastră  au fost foarte distractive, ne-am plimbat, am mâncat în oraș. Edward era foarte atent cu mine și nu am putut să nu-mi fac speranțe. M-am blestemat pentru asta, dar era imposibil. Atențiile lui Edward erau din ce în ce mai speciale și rațiunea a dat greș și a câștigat sentimentul. Era inevitabil, mă îndrăgostisem de Edward.  Poate că asta s-a întâmplat acum ceva timp și eu abia acum mi-am dat seama, dar nu mai aveam altă alegere. Doar mă rugam la Dumnezeu ca el să nu afle. Sunt sigură că lucrurile ar putea deveni foarte tensionate. Pentru numele lui Dumnezeu, eu trăiesc în casa lui, lucrez cu el și chiar el mă protejează de fostul meu iubit nebun. Pot să-mi imaginez cum m-ar trimite în altă parte, departe de el doar ca să lămurească lucrurile.

Cum ar putea un bărbat ca Edward Cullen să se uite la o femeie ca mine? Imposibil, speram doar să fiu puternică și să-mi pot ascunde bine sentimentele. Deși, din păcate, îmbujorările mele mă dădeau de gol și de fiecare dată când el era aproape eram ca o căpșună.

Astăzi am decis să petrecem o mică zi la țară. Volterra avea destul spațiu verde și clipa ara foarte plăcută, așa că nu am ezitat când am decis ce vom face azi. Am umplut un coș cu mâncare, o păturică și am căutat un loc drăguț sub un arbore aproape de o colină frumoasă. Am pus tot ce aveam nevoie și ne-am așezat, rezemați de arbore, observând pur și simlu natura.

–         Ce priveliște frumoasă – am spus absorbită de liniștea locului – Și câtă pace…

–         Da, într-adevăr este un loc liniștit. De mult nu mi-am mai luat o vacanță și cu siguranță locul m-a relaxat complet – a spus în timp ce se întindea pe pătură și-și punea mâinile sub cap privind cerul.

–         Mulțumesc pentru că m-ai adus. Într-adevăr să stau aici m-a făcut să uit de problemele mele. Cred că nu-mi va ajunge viața ca să-ți mulțumesc – Edward m-a tras încet până când stăteam culcată lângă el. S-a întors să mă privească.

–         Ți-am spus de un infinit de ori,  nu-mi mai mulțumi. Doar bucură-te, relaxează-te și profită de zilele pe care le petrcemm aici. Ia asta ca pe o formă de a-mi mulțumi, pur și simplu bucură-te – eu am zâmbit și el mi-a întors zâmbetul.

L-am văzut aplecându-se spre mine și am încremenit. Ne priveam direct în ochi și m-am speriat de ce exprimau ochii lui. Același lucru exprimau și ai mei? Era un amestec de afecțiune și, poate, dorință în ochii lui verzi. Vântul a suflat și i-a deranjat și mai mult părul lui de bronj deja ciufulit. Era așa de frumos, perfect și imposibil pentru mine. Era ca o fantezie și poate din cauza asta m-am lăsat dusă de val, pentru că doar în vis Edward Cullen m-ar putea privi în acest mod în timp ce se apropia de mine.

Când i-am simțit buzele la milimetri de ale mele, am suspinat, am închis ochii și câteva secunde mai târziu l-am simțit sărutându-mă. Asta chiar era gloria. Buzele lui erau așa suave și dulci încât puteam deveni dependentă de ele. I-am simțit mâinile pe talia mea, apropiindu-mă mai mult de el și ca răspuns mi-am încrucișat mâinile după gâtul lui, răspunzându-i la sărut. Mă săruta cu delicatețe, cu dăruire și aproape cu dragoste. Eu eram atât de încântată încât aproape mă simțeam zburând. Ne-am sărutat ceva timp și nu am deschis ochii nici măcar o clipă. Nu știu dacă și el făcuse la fel, dar în acele milisecunde în care separam ca să luăm aer înainte de a începe un alt sărut, am continuat să țin ochii închiși.

Sunetul telefonului lui mobil ne-a întrerupt și am simțit cum a oftat frustrat. Am edschis ochii și el mă privea direct cu acel zâmbet strâmb care-mi plăcea atât de mult. Mi-a dat un sărut scurt și apoi a răspuns.

–         Alo? – a răspuns puțin supărat – Ah, bună Aro… Nu, nu-ți face griji…

În timp ce Edward vorbea, stupoarea și groaza au pus stăpânire pe mine. Rahat! Ce naiba am făcut? L-am sărutat. Nu, el m-a sărutat, dar eu i-am răspuns fără ezitare! Nu conta cine pe cine a sărutat, asta nu era bine, nu era corect. Poate Edward s-a lăsat purtat de moment și a fost un impuls. Mai mult ca sigur după ce va închide își va da seama și-mi va cere scuze pentru că a greșit și-mi va spune că nu se va mai repeda. Nu eram pregătită pentru o respingere acum, cu atât mai puțin de la el. Mai bine m-aș preface că nu s-a întâmplat și aș evita neplăceri.

–         Stai liniștit Aro, voi lua legătura cu Jasper ca să-ți trimită un raport… Bine, tu de asemenea. La revefere – înainte să închidă ridicat repede și am stat în fund – Scuze. Era Aro, voia niște rapoarte de la contabilitate – a zâmbit.

–         Ah, da. Ăăă… Mâncăm? – Dumnezeule, nervii mă mâncau de vie. Edward s-a încruntat și s-a uitat la mine pentru câteva secunde. Nu am așteptat să-mi răspundă și m-am întors spre coș ca să scot mâncarea.

Restul zilei a fost foarte tensionată, am încercat să-i evit privirea tot timpul și începeam conversații despre orice ca să ne distragem atenția și ca Edward să nu atingă tema sărutului. El îmi răspundea la întrebări și vorbea cu mine dar fruntea lui încruntată nu a dispărut întreaga zi. Puteam să-l simt privindu-mă tot timpul și asta mă făcea și mai agitată.

La patru după-amiaza am decis să ne întoarcem. Drumul la întoarcere a avut loc într-o tăcere incomodă. Când am intrat în apartament m-am dus repede în camera mea, evitându-i privirea. Întreaga după-amiază am stat închisă acolo și m-am gândit cum să-l tratez de acum încolo. Trebuia să recurg la toate eforturile necesare ca să-l tratez ca și cum nu s-ar fi înatâmplat nimic, altfel locul meu de muncă și locul în care locuiesc va fi un întreg infern. La șapta seara a bătut la ușa mea.

–         Bella, ne-au adus cina – m-a informat.  Nu puteam sesiza nicio emoție importantă în vocea lui, părea liniștit. Asta mi-a dat curaj. Dacă el putea fi așa relaxat și eu puteam, așa că trebuia să ies.

Cina a decurs ca de obicei, toate bune și frumoase. Am putut vorbi ca înainte, dar în niciun moment nu l-am privit în ochi. Când am terminat cina, m-am îndreptat spre camera mea susținând că eram obosită și mi-era somn. Eram pe punctul de a deschide ușa pentru a intra în camera mea, când m-a întors și m-a încolțit între el și ușă. Punându-și mâinile de fiecare parte a capului meu.

–         Nu mai suport Bella. Va trebui să mă înfrunți, vrei sau nu. Nu poți fugi toată viața – mi-a spus, disperarea simțindu-se în vocea lui.

–         Nu știu despre ce vorbești – am încercat să scap deși era o scuză stupidă, evident știam despre ce vorbea.

–         Bella, pentru numele lui Dumnezeu, nu te mai purta ca un copil și înfruntă-mă – mi-a ridicat capul ca să mă privească. În ochii lui era furie și tristețe. De ce? – Dacă nu ți-a plăcut, spune-mi-o pur și simplu, dar nu mă evita.  Prefer să-mi spui ce gândești, nu contează ce e, decât să te porți ca și cum nu s-a întâmplat nimic.

–         Eu… – nu am știut ce să zic.

–         Asta este așa-i? Nu ți-a plăcut – de data asta mă privea cu dezamăgire – Nu-ți face griji Bella. Nu trebuie să eviți asta. Te înțeleg, dar nu îmi voi cere scuze că te-am sărutat – Ce? Ce voia să-mi spună? – La naiba! Pe cine naiba vrei să minți? Știi perfect că ți-a plăcut Bella, mi-ai demonstrat cu ecel sărut – a spus trecându-și mâna prin păr.

–         Edward eu… – din nou nu am știut ce să-i zic și nici nu am putut. Din nou și-a pus buzele peste ale mele, dar de data asta sărutul nu semăna cu cel anterior. Acesta era pasional și exigent, voia să-i demonstrez prin fapte ceea ce nu puteam prin cuvinte. Inevitabil i-am răsuns la fel, mi-am trecut mâinile după gâtul lui în timp ce el mă apropia mai mult de el.

–         Nu încerca să negi ceea ce este evident Bella – mi-a spus deasupra buzelor, lipindu-și fruntea de a mea – Atât de dificil îți este să accepți că ne placem?

–         Nu este asta – am spus abia recuperându-mi vocea.

–         Atunci? – de data asta mi-a întors capul ca să mă privească direct – De ce reacționezi așa?

–         Îmi este greu să cred că eu ți-aș plăcea – el s-a încruntat.

–         Nu! – a spus repede – Nu începe cu problemele tale de inferioritate Bella. Lasă acel complex blestemat pentru liceu, nu are nicio legătură cu ce se întâmplă acum. Îmi placi mult și punct. Nu-mi pasă ce crezi despre tine însăți, asta nu schimbă lucrurile, dar ar trebui să te apreciezi mai mult – mi-a spus supărat – și eu îți plac și nu o poți nega. Faptele tale îmi strigă asta. Recunoaște-o. Nu este nimic rău – mi-a spus suav în timp ce-și apropia buzele de ale mele – îți plac? – m-a întrebat. Dacă măcar ar ști că este ceva mai mult decât o simplă atracție.

–         Da – am spus resemnată. Ce conta dacă îmi plăcea sau îl iubeam? Dacă el simțea ceva pentru mine, chiar dacă era puțin, cu asta mă mulțumeam. Poate cu timpul și cu efortul meu voi face ca acel sentiment să înflorească – Îmi placi și nu ai idee cât – am îndrăznit să continui. El a zâmbit.

–         Bine, atunci nu mai mă evita de acum încolo pentru că nu voi permite să fugi de mine – și fără alte cuvinte m-a sărutat din nou.

Mi-am trecut mâinile prin părul și pe gâtul lui. El m-a ridicat și m-a sprijinit de ușă în timp ce mă susținea lipită de el. Mâinile lui au început să călătorească pe picioarele și pe mijlocul meu, iar ale mele pe spatele și brațele lui. Pasiunea sărutului s-a mărit și era evident că amândoi eram excitați. Eu nu mai voiam să gândesc și nu-mi mai păsa ce se întâmpla de acum încolo. James putea să se ducă direct în iad, în momentul ăsta nu-mi păsa de nimic în afară de Edward. Când am simțit erecția lui Edward presată de intimitatea mea mi-am pierdut mințile. În noaptea asta voi renunța la rațiune și doar voi simți.

–         Edward – am spus peste buzele lui – să mergem în camera mea – el și-a încetat mângâierile și se pare că și-a dat seama ce făceam.

–         Ești sigură?

–         Absolut.

–         Te avertizez – mi-a spus  – dacă facem dragoste în noaptea asta, nu vei mai scăpa de mine. Nu voi mai permite nimănui să te atingă și nu știu dacă ești dispusă să accepți alt posesiv în viața ta – mi-a spus serios.

–         Contez pe asta – a fost singurul meu răspuns. Edward a zâmbit și m-a sărutat din nou în timp ce deschidea ușa și mă căra până la pat.

_______________________________

După cum spuneam, probabil acum vreți să-mi dați cu ceva în cap ca să pun capitolul următor cât mai repede:))

M-am grăbit să traduc și să postez acest capitol ca și cadou de Sf. Maria. La mulți ani tuturor celor care-și serbează astăzi ziua de nume!:*:*:*:*:*

19 thoughts on “Capitolul 5

  1. Awwwwwwwwwwwwwwwwwwww ;o3 IN SFARSIT! Mai ti tu minte ca de la primul capitol vroiam sa se intample asta?! Ei bine in sfarsit s-a intamplat. In sfarsit si-au recunoscut sentimentele. 😡 Atat de frumos si de dulce capitolul asta. E un km de duuuulce ;o3
    Hei ia uite chiar ai dreptate, vrea sa fiu acum langa tine si sa iti tip in ureche SA PUI CAT MAI REPEDE CAPITOLUL URMATOR! 😉 :*
    Spor la tradus :*:*:*
    P.S: Imi place noul aspect al blogului 🙂 :X

    Like

    1. Și eu am așteptat o apropiere între ei atunci când l-am citit:D
      :)) Acum încerc să scriu și să traduc cât mai mult… Acum cât mai am timp, înainte să înceapă școala :-<
      Mulțumesc:*:*:*:*
      Mă bucur că-ți place:) Nu eram sigură dacă să-l las așa 😀

      Like

  2. Sa incepem cu inceputul:))
    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!Ai postat:X:X:X
    In sfarsit!!!!!!!!!!Dupa ce am asteptat cu toții 4 capitole ,si-au recunoscut si ei sentimentele!!!!!!!!Dulceeeee!!!La naiba cu James!!!
    Hehehe!!!!!
    Nu…eu nu vreau sa-ti dau cu ceva in cap…eu vreau sa te iau in bratee!!!Multumesc pentru ca ai postat!
    Ador aspectul blogului!
    Ai grija de tine!
    Te puuup!:*:*::*:*:*:*:*:*:*:*
    Si La Multi Ani daca ai sarbatoriti!

    Like

    1. Pentru puțin:*:*:* Îmi pare totuși rău că nu am postat mai repede:( E posibil ca următorul capitol să vină mai repede decât ăsta. Nu promit nimic, dar o să fac tot posibilul.
      Mulțumesc:*:*:*:*

      Like

  3. Aww:X:X Ce dragutttt s-au sarutat si apoi nu stiau ce sa zica:)))
    Prea tare faza cu Heidi :))=))
    Imi place cum sa terminat capitolu :>:>
    Te pup :*:*:*:*:*
    Nu mai spun ca trec la urmatoru pentru ca deja l-am citit:))))

    Like

  4. Deci… nu pot să creddd!:(( De ce te-ai oprit tocmai aici!?:((
    Wow, Heidi aia e cam perversă pentru vârsta ei, nu? Brr… să sperăm că eu nu o să ajung aşa la 30-40 de ani.:)) Cam lipitoare.
    Interesant bal. Ciudat Caius. Dar, am întâlnit în multe cazuri personajele “negative” care erau de fapt, cele mai bune. Să sperăm că aşa e şi Caius.
    Trebuie, deci trebuie să apară şi un James prin peisaj. Aşa îmi spune mie intuiţia.
    Oricum, mă duc la next. Pupici:*:*:*:*

    Like

  5. AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
    Minunat , uimitor , suberb , frumos.
    Doamne nu am cuvinte este unul din fic-urile la care am fluturașii in stomac.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s