Capitolul 8

Edward POV

Stăteam la fereastra salonului lui Alice. Jasper era lângă ea și o ținea de mână cu dragoste. Situația asta mă înebunea. Să-mi văd sora în starea aceea era o cruzime pentru toți, dar cel mai afectat dintre toți era Jasper, o iubea foarte mult. Privirea lui preocupată de fiecare dată când medicii negau vreo îmbunătățire era chiar greu de privit. Era ca și cum puteam simți cu toții ceea ce simțea el, ca și cum ne-ar contagia și ne-ar împărtăși durerea lui. Priveam cerul Chicago-ului, care în aceste momente era înnorat, ca și cum până și natura era cu noi și expirma asta prin peisajul acesta gri, cum ne simțeam noi în aceste momente. O exclamație din partea lui Jasper m-a scos din gândurile mele și am mers alarmat lângă el.

–         Ce s-a întâmplat? – l-am întrebat speriat.

–         M-a strâns de mână! Îi vorbeam la ureche și îți jur că m-a strâns de mână – zâmbetul meu nu a întârziat să apară din nou când l-am văzut pe cel al lui Jasper.

–         Vorbește-i din nou. Spune-i ceva să vedem dacă ne înțelege – l-am încurajat.

–         Alice? Iubirea mea, mă auzi? – de data asta amândoi aveam privirea fixă pe mâinile lor împreunate. Când am văzut mișcartea lentă a mâinii ei strângând-o pe a lui Jasper, ne-am mirat și am zâmbit din nou. Am apăsat repede butonul de urgență ca să vină doctorul.

După câteva minute, doctorul deja o îngrijea pe Alice. În timp ce părinții mei, care fuseseră la cafenea înainte, Jasper și cu mine așteptam nerăbdători. Medicul a consultat-o și apoi s-a uitat pe fișa ei medicală, a notat câteva lucruri și s-a întors spre noi zâmbind.

–         Răspunde! – toți am suspinat de ușurare și am râs de bucurie – îi voi mai face câteva analize ca să văd cât a evoluat, dar acesta este un mare avans. Se pare că Alice ne aude și încearcă să comunice cu noi, chiar dacă este într-o stare delicată. Dar îndrăznesc să spun că se va recupera cum trebuie, poate cam lent, dar o va face. Totul depinde de ea și de stimularea pe care i-o dați chiar voi. Acum că ne poate auzi, este foarte important ca ea să știe că voi sunteți aici, că îi vorbiți și comunicați cu ea. Cel mai important pentru toți pacienții în comă și după martorii care au reușit să iasă din acel stadiu, cel mai important este sprijinul celor apropiați. E ca și cum ar fi într-un loc întunecat și vocea celor care-i sunt alături îi ajută să găsească ieșirea la lumină. Amintiți-vă asta, vă rog. Nu trebuie neapărat să vorbiți cu ea, dar măcar discutați când sunteți prin apropiere. Voi pregăti totul pentru analize și mă întorc curând după ea – și-a luat la revedere și ne-a lăsat acea speranță, apoi a plecat.

Imediat toți s-au dus la Alice și au început să-i vorbească, Jasper încurajând-o, urmat de ceilalți. Era mai liniștit și avea speranță. Măcar în ochii tuturor a reapărut acea lumină care se pierduse. Cu mintea mai liniștită, mi-am amintit că Eleazar trebuia să-mi aducă niște acte ca să le semnez și erau necesare pentru după-amiaza aceasta. M-am uitat la ceas și mai era doar o oră până atunci. M-am scuzat și am ieșit din salon ca să-l sun.

–         Edward, ce mai faci?­ – m-a salutat Eleazar când a răspuns.

–         Bine Eleazar. Mai linitștit pentru că Alice a arătat rezultate. Acum sunt mai multe speranțe.

–         Ce bine! Vă doresc tot binele. Sper să-și revină curând.

–         Mulțumesc. Eleazar, te-am sunat ca să te întreb de actele ce trebuiesc semnate. Nu trebuia să le dai azi la ora două?

–         Dar i le-am dus personal Bellei acasă la tine. Nu ți le-a adus încă? Mi-a spus că la prânz va veni la spital să ți le aducă – inima mi s-a oprit și un preentiment urât m-a acaparat.

–         La ce oră ai fost la mine acasă, Eleazar?

–         Devreme, cam pe la nouă dimineața. S-a întâmplat ceva rău? – tatăl meu ieșea în acel moment din salon și s-a apropiat de mine, văzându-mi privirea.

–         Sper că nu Eleazar. Dar te sun mai târziu – și am închis.

–         Ce s-a întâmplat, fiule? – m-a întrebat Carlisle.

–         Bella este în pericol! – am spus în timp ce am început să fug spre parcare. Tatăl meu m-a urmat și înainte să urc în mașină m-a oprit.

–         Așteaptă! Ce s-a întâmplat?

–         Încă nu știu, dar știu că nu-i nimic bun. Mă duc acasă, sună poliția te rog și cere să-ți facă legătura cu agentul Jacob Black. Spune-i că este din partea mea. El va ști ce să facă. Să vină acasă la mine cât mai repede posibil. Jasper îți va putea explica ce se întâmplă, acum nu am timp pentru explicații tată, te rog.

M-am urcat repede în mașină și am condus cu toată viteza spre casă. La naiba! Aveam un presentiment foarte urât. Nu trebuia s-o las pe Bella singură acasă. Trebuia să stau lângă ea. La dracu’! Dar era atât de obosită cu tot ce s-a întâmplat cu Alcie că m-am gândit că era mai bine să se odihnească. Doar mă rugam la Dumnezeu să ajung la timp.

Eram aproape de casă când telefonul meu a început să sune. M-am îndoit dacă să răspund sau nu, dar în final am decis să o fac. Am văzut că pe ecran apărea numele Bellei și m-am grăbit să răspund.

–         Bella, iubire! Unde ești? – am întrebat disperat.

–         Edward – mi-a spus aproape șoptind – Ajută-mă, te rog. Sunt în casă. James este aici. Este nebun și vrea să mă omoare – vocea ei era stinsă și tremura.

–         Liniștește-te! Sunt aproape acolo. În ce parte a casei ești? – am întrebat accelerând.

–         Sunt în camera ta, în baie. Sunt ascunsă, dar nu-i va lua mult să mă găsească. Ai grijă te rog, are un cuțit.

–         Nu-ți face griji. Rămâi acolo. Încearcă să blochezi ușa cu ceva și nu face zgomot – a fost liniște pentru câteva secunde.

–         Nu am nimic cu ce să închid ușa de la baie și mi-e frică să merg în cameră și să-l găsesc acolo – Mi se rupea inima auzindu-i teama din glas. Apoi s-au auzit lovituri și multe zgomote.

–         Bella, ce se întâmplă?

–         Edward, e James. M-a găsit, încearcă să deschidă ușa de la cameră. Ajută-mă, Edward, nu mă lăsa singură – mai era o stradă până la casa mea și mi se părea foarte departe.

–         Ajung acum Bella. Calmează-te, nu vei păți nimic – i-am spus atât ca să o calmez pe ea, cât și pe mine.

Când am ajuns la poarta de la casa mea, am înjurat văzând-o închisă. La ce mă ajuta atâta securitate când psihopatul ăla blestemat deja era înăuntru și eu aveam nevoie să intru urgent în casă? La nimic!

Am apropiat mașina de panoul de siguranță de lângă grilaj. Nu mă gândeam să pierd timpul coborând din pașină și apoi să urc din nou ca să conduc și restul de metri care mai erau până la casă. Nu-mi păsa că stricam mașina, imediat cum am băgat cheia și poarta a început să se deschidă, nu am aștetpat să fie deschisă compelt și am accelerat deschizând-o complet cu mașina. Imediat am ajuns la casă și am coborât ca un nebun. Ușa principală era deja deschisă și inima mi s-a strâns gândindu-mă la ce era mai rău. Am fugit înăuntru și atunci am auzit țipetele și loviturile din nou, dar de data asta erau clare.

–         Bella! Cățea nenorocită, te voi tortura atât de dureros încât mă vei implora să te omor! – era vocea unui bărbat, profundă și înnebunită. Am mers repede stăpânit de furie – Deschide-mi, știu că ești acolo! – spunea el în timp ce se auzeau loviturile date în ușa camerei mele. Am auzit cum ușa a cedat și cum râsul lui s-a pierdut în cameră. Am înjurat din  nou că aveam casa atât de mare  – Nu te ascunde Bella, nu te ajută cu nimic.

Am intrat în sfârșit în camera mea și am intrat în același timp în care psihopatul ăla nenorocit dădea lovituri cu piciorul în ușa de la baie. Într-devăr avea un cuțit din bucătăria mea în mâna lui dreaptă. Pe fața lui se vedea sânge, poate Bella îl lovise. Nu și-a dat seama de prezența mea, așadar nu am stat pe gânduri când m-am aruncat asupra lui. I-am dat un pumn în față îndepărtându-l complet de la ușa băii. Surpriza și căderea au făcut cuțitul să cadă departe. Când a reacționat și m-a văzut, a zâmbit ca dementul ce era.

–         Vai, dar iată cine-i aici – a spus în bătaie de joc – Eroul prostituatei! – pumnul meu s-a lovit din nou de fața lui, dar de data asta James mi-a întors lovitura, am reușit cu chiu-cu vai să o evit. Ușa băii s-a deschis și Bella a ieșit alarmată. Ne-a privit și repede a venit lângă mine rămânând în spatele meu – Păcat că va trebui să termin cu tine primul. De ce naiba vă tot încăpățânați să-mi schimbați toate planurile? – a spus ca și cum era un copil și făcea un moft. Cu siguranță omul ăsta era nebun. Eu am profitat ca să mă uit la Bella și să-i spun din priviri să rămână la o parte și să nu se apropie – Mai întâi pitica aia, trebuie să aibă viețile unei pisici. Am ciocnit-o cât am putut, a ieșit de pe drum și s-a întors și chiar și-așa este în viață! – a spus frustrat, dar pe mine m-a invadat toată ura înțelegând despre cine vorbea și cine era presupusul bețiv care a cauzat accidentul lui Alice.

M-am aruncat asupra lui ca să-l lovesc și am auzit țipătul de groază pe care l-a scos Bella. Amândoi ne învârteam pe podea în timp ce ne loveam. James era asupra mea și dintr-o lovitură l-am aruncat departe. Apoi am simțit-o pe Bella fugind lângă mine și apoi râsul lui James a invadat locul. Am ridicat privirea și am observat că l-am aruncat pe James chiar lângă cuțitul căzut. Bella l-a observat înaintea mea și era așezată în fața mea ca un scut înainte ca James să atace. Imediat am apucat-o de mână și am pus-o în spatele meu în timp ce mă ridicam. Niciodată nu aș fi permis ca ea să mă protejeze de ceva. Eu îi promisesem că o voi proteja și așa voi face.

–         Nu, Edward! – s-a plâns Bella când am dat-o la o parte.

–         Ești nebună dacă tu crezi că te voi lăsa să fii prinsă în asta – i-am spus fără să o privesc, fiind atent la James. El din contră a râs din nou.

–         Nu te îngrijora Bella, îl vei însoți – a spus în timp ce întorcea capul și a ridicat cuțitul în fața  noastră.

Când l-am văzut aruncându-se asupra noastră, am împins-o pe Bella și am apucat mâinile lui James, încercând să-l forțez să arunce cuțitul. Bella a țipat din nou speriat. James zâmbea ca dementul, se pare că-l bucurau țipetele ei. Un vuiet s-a auzit de la parter și James a fost distrat uitându-se spre ușă. Am profitat de distragerea lui ca să-i dau o lovitură făcându-l să-și piardă echilibrul. Dar de data asta nu a scăpat nenorocitul ăla de cuțit. Câteva secunde mai târziu vamera era plină de polițiști care își îndreptau armele spre James. Bella a fugit până la mine și m-a îmbrățișat pe la spate. Eu am luat-o repede și m-am îndepărtat de James împreună cu ea, unde ne arăta agentul Jacob Black.

Jacob și restul agenților se țineau la o distanță prudentă pentru că James se ridicase având cuțitul încă în mână. I-a privit pe toți cei prezenți și apoi s-a concentrat la Bella și la mine.

–         Cât urăsc să mi se dea planurile peste cap – ne-a spus – Nu vă voi da satisfacția de a mă vedea închis într-un azil de nebuni din nou – ne-a spus nemulțumit – Se pare că ordinea s-a schimbat din nou și va trebui să o iau înaintea voastră, dar vă aștept în iad și acolo ne reglăm conturile – și făcând ceva la care nimeni nu se aștepta, a luat cuțitul și el însuși s-a înjunghiat. Agenții nu au avut timp nici să reacționeze. Au fugit repede lângă el, dar era deja târziu. Era mort.

Am scos-o pe Bella cât de repede am putut de acolo văzând-o albă ca hârtia. Am coborât cu ea până în hol și am îmbrățișat-o cu toată puterea auzind-o suspinând.

–         Liniștește-te, iubirea mea. Totul s-a terminat! – am spus în timp ce-i sărutam capul. Ea mi-a răspuns îmbrățișării.

–         Edward! Mi-a fost așa frică! Am crezut că james ne va omorî.

–         Shh… Nu te mai gândi la asta. Suntem bine, în viață. Dar îți jur că niciodată în viața mea nu m-am temut ca acum. Dumnezeule, să nu mai mă sperii niciodată așa și cu atât mai puțin când Bella este implicată – Am spus privind acoperișul și rugândumă serios la Dumnezeu să nu mai trec vreodată prin asta – Te iubesc, Bella! Îți jur că așa e. Niciodat nu-ți voi mai permite să te separi din nou de mine. Nici măcar pentru o clipă. Dacă te-aș pierde, aș muri. Sperietura pe care am tras-o acum este suficient ca să-mi confirme cât te iubesc – ea a ridicat privirea încă scăldată în lacrumu și cu o mare surprindere.

–         Serios? – m-a întrebat timidă.

–         Este 100% adevărat. Te iubesc cum nu voi putea iubi pe nimeni altcineva, Bella – ea m-a îmbrățișat și m-a sărutat exuberant.

–         Și eu te iubesc, Edward – mi-a spus când ne-am separat – Mi-era teamă să-ți spun și să te îndepărtezi de mine, dar e adevărat. Și eu te iubesc – am sărutat-o din noi și o tuse ne-a întrerupt. Era agentul Jacob care cobora de la etaj.

–         Îmi pare rău să vă întrerup – a spus zâmbind – dat trebuie să vă pun câteva întrebări înainte să chem să fie ridicat corpul – amândoi am încuviințat.

După puține întrebări din partea agentului Black, au apărut în casa mea tatăl meu și Emmett. I-am informat despre ce s-a întâmplat și amândoi au rămas surprinși. Bella și-a cerut scuze pentru că se simțea vinovată de accidentul lui Alice, dar noi nu am acordat importanță și i-am spus pentru a mia oară că nu era ea vinovată. A acceptat, deși știu că nu se va simți fericită până când nu-i va cere iertare direct lui Alice.

Când am informat-o despre noul progres al lui Alice, ochii ei s-au luminat și a cerut să ne ducem imediat la spital. Fericiți am acceptat și l-am lăsat pe Jacob să se ocupe te tot. Asta va fi ultima oară când Bella a călcat în casa asta. Nu aveam de gând să continuăm să locuim acolo după ce s-a întâmplat, așa că o voi scoate la vânzare.

Advertisements

9 thoughts on “Capitolul 8

  1. In sfarsit bastardul ala de James e mort #:-s. Macar i-a scapat de o problema si s-a omorat singur :)))
    Si asta a fost ultimiul capitol :(( Am fugit la epilog :*:*

    Like

  2. Wow. Alice e bine… măcar dă semne. Sper să se facă bine repede.
    Am tras o dita-mai spereietura cu James ăsta, mai ales când s-a înjughiat. Credeam că nu o va mai face:))
    În sfârşit s-a terminat totul şi nu(să sperăm) nu se mai întâmplă nimic. oricum, ce se mai poate întâmpla?!
    Fug la next… Pupici:*:*:*:*

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s