Epilog

Bella POV

 

–         Bună dimineața! – am salutat entuziasmată.

–         Bella! Ce plăcere să te văd. Vă așteptam de două zile – m-a salutat cu un sărut pe obraz când m-am apropiat să fiu lângă ea.

–         A avut loc un mic incovenient așa că am întârziat – i-am spus zâmbindu-i și așezându-mă pe scaunul din față.

–         Inconvenient? Ce anume? – s-a încruntat și a întors scaunul ei ca să fie mai aproape de mine.

–         Îți amintești de deturnarea de fonduri care a avut loc în Idalia la firma condusă de Volturi?

–         Îmi amintesc.

–         Ei bine, s-a descoperit escrocul și Edward a trebuit să meargă la proces.

–         Cine era?

–         Caius. Era logic… Acel om nu mi-a plăcut niciodată. Dar să lăsăm asta… mai bune spune-mi cum te mai simți, Alice?

–         Foarte bine. Cel puțin sunt acasă acum și pot lucra puțin la rochiile mele. Deși nu am voie să merg foarte mult – a spus lăsând capul jos.

–         Nu exagera Alice. Știu că abia aștepți să țopăi peste tot, dar toate la timpul lor. Cu terapia, totul se va îmbunătăți – ea mi-a zâmbit cu căldură, dar nu am putut evita să nu o îmbrățișez și să o strâng puternic, rămânând îngenuncheată în fața ei – Iartă-mă Alice. Știu că ți-am spus-o de multe ori, dar niciodată nu voi înceta să-ți cer iertare. Din cauza mea ești în starea asta – ea a suspinat obosită și mi-a întors îmbrățișarea.

–         Bella, de câte ori va mai trebui să vorbim despre asta? Nu a fost vina ta. Dementul de James a fost cel care mi-a ieșit în cale, nu tu. Așa că dacă nu vrei să mă vezi supărată pe bune, ai face bine să nu-mi mai ceri niciodată scuze pentru asta – eu m-am separat de ea și am încuviințat.

Au trecut șase luni de la moartea lui James. În acest timp s-au schimbat multe. Alice s-a trezit o săptămână mai târziu de când a arătat schimbări și deși nu se putea mișca mult, a fost o bucurie pentru toți că măcar ieșise din comă și era conștientă. De atunci Alice a tot făcut terapii de recuperare și studii constante pentru progresul ei. Jasper și cu mine am avut cel mai mult grijă de ea. Mi-am promis că voi avea grijă de ea toată viața dacă era necesar pentru a mă recompensa ce a pățit Alice din vina mea. Deși, cum mă așteptam, ea nu m-a învinovățit de nimic și mereu încearcă să mă facă să mă simt bine, dar eu tot nu pot să nu mă simt rău când o văd în scaunul cu rotile.

Mulțumesc lui Dumnezeu că scaunul nu este din cauza că a rămas paralizată. Încetul cu încetul, datorită terapiilor, Alice a avansat destul de repede și și-a recuperat toată mobilitatea corpului. Au externat-o din spital după două luni, dar chiar și așa trebuie să aibă grijă de ea și să nu facă eforturi. Pentru moment poate doar să meargă când e neapărat necesar și după recomandările medicilor, în restul timpului să stea cât mai liniștită.

După ce a ieșit Alice din spital, nici familia, nici chiar medicul nu au putut-o opri să-mi planifice nunta, dar a avut parte de ajutorul lui Esme, Rosalie și al meu tot timpul. Deși detestam să planific toate lucrurile aste și cât de intimă doream să fie nunta mea, nu am putut să-i refuz ocazia asta lui Alice să facă totul, așa că aveam să particip la tot ce era necesar. Nunta a avut loc acum cincisprezece zile și de data asta lui Alice i s-a permis să asiste fără scaun, dacă și numai dacă nu se agita prea mult și se va odihni constant. Chiar dacă a fost dificil să o calmăm pe Alice într-o zi ca aceea, Jaser și toată familia au avut mereu grijă de ea ca să nu exagereze.

După incidentul cu James, Edward a eliberat casa și a pus-o în vânzare. Nu am mai călcat în casa aceea din acel moment și îi sunt recunoscătoare lui Edward din toată inima. Am trăit în casa lui Alice și Jasper în timp ce organizam nunta și găseam o casă nouă, iar între timp mai aveam și grijă de Alice. Am cumpărat o casă aproape de ei și destul de confortabilă și nu se compara deloc cu cea de dinainte. Aceasta era mai mică, dar suficient de încăpătoare ca să trăim comod și liniștiți.

Am vorbit toată după-amiaza cu Alice până când Edward și Jasper au apărut, venind amândoi de la firmă. Am cinat împreună și pe la ora nouă i-am lăsat singuri și am mers la casa noastră. Edward a parcat noul lui Volvo achiziționat și apoi am intrat în casă. Când eram la adăpost, Edward s-a apropiat și m-a sărutat pasional.

–         Mi-a fost dor de tine – mi-a spus când ne-am separat.

–         Observ – i-am spus zâmbind și trecându-mi mâinile după gâtul lui – Am o surpriză pentru tine. Știu că ziua ta este peste o săptămână, dar nu pot să aștept atâta timp – i-am spus puțin cam agitată. Edward a zâmbit și m-a privit.

–         Surpriză? Dar ție nu-ți plac surprizele.

–         Ei bine, pe asta nu am putut s-o evit – i-am zâmbit din nou agitată.

–         Ce este? – a spus Edward în timp ce-i dădeam un sărut ușor pe buze.

–         Hai sus și îți arăt – Edward a rânjit și s-a uitat la mine viclean – Edward! Nu e asta – am spus înroșindu-mă și el a râs.

–         Ador când te înroșești.

L-am condus sus și l-am așezat pe pat, iar eu m-am dus la noptieră. Am scos o mică cutiuță de cadou și m-am întors la Edward în timp ce o ascundeam la spate.

–         Închide ochii și întinde mâinile – i-am cerut. Edward a zâmbit și m-a ascultat. Am pus cutia în mâinile lui și el a deschis ochii – La mulți ani anticipat! – i-am spus agitată din nou.

Edward mi-a zâmbit și a deschis repede cutiuța. Mi-am dat seama că era nerăbdător. A scos plicul care era înăuntru și m-a privit din nou cu îndoială. Eu am ridicat din umeri și el a desfăcut plicul luând foaia din interior. A citit și s-a încruntat. A citit din nou și a căscat ochii surprins.

–         Este adevărat? – mi-a spus serios. Eu doar am încuviințat disperată neștiind la ce se gândește – Serios? – a spus zâmbind, iar eu am încuviințat din nou. El s-a ridicat dintr-o dată și m-a îmbrățișat în timp ce se învârtea cu mine prin cameră.

–         Edward, amețesc! – m-am plâns zâmbind ușurată.

–         Este cel mai bun cadou pe care mi-l puteai face! Voi fi părinte! Nu, vom fi părinți – a spus oprindu-se și sărutându-mă emoționat – De când a aflat?

–         În ultimele zile nu m-am simțit foarte bine. Mi-am făcut un test când eram în luna de miere, dar în dimineața asta când ai plecat la firmă m-am dus la spital ca să-mi fac o analiză de sânge ca să fiu sigură. M-am gândit să aștept până la ziua ta, dar cred că nu mă pricep să păstrez secrete, așa că am decis să-ți spun acum – am spus agitată – sunt într-o lună și jumătate.

–         Bine că nu ai așteptat atât. Mi-ai fi luat o săptămână de fericire – eu am râs la ce a spus – Mâine vom merge să cumpărăm ce trebuie pentru fetiță și vom începe să-i aranjăm camera.

–         Un moment. Fetița? De unde știi că nu va fi băiat?

–         Nu știu. Ceva îmi spune că vom avea o mini Bella fugind prin toată casa – a zâmbit e la asta, iar eu am făcut la fel.

–         Dar nu ți se pare cam devreme ca să cumpărăm și să aranjăm?

–         Deloc. Vom începe chiar de mâine să cumpărăm. Trebuie să o sun pe Alice și pe părinții mei.

–         Edward, cea însărcinată sunt eu și crizele de emoție le ai tu – el m-a îmbrățișat.

–         Cred că ai dreptate. Mâine îi voi suna. Pentru moment mă voi asigura că acea fetiță este acolo și dacă nu, chiar în noaptea asta facem una – eu am zâmbit și l-am sărutat. Edward m-a cărat până la pat și am făcut dragoste cu cea mai mare delicatețe. Acum fericirea mea era completă și în curând va fi și mai mare, deoarece îmi voi forma familia proprie.

Sfârșit

_________________________________________________

Și acesta a fost sfârșitul fanficului Bajo mi poder.

Sper că v-a plăcut. Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care ați comentat și ați acordat din timpul vostru pentru a citi. Când am început să-l traduc mă gândeam să încerc să postez cam la două zile, dar din păcate nu m-am ținut de plan. Totuși, am vrut neapărat să-l termin înainte de începerea școlii. Îmi pare rău că nu am postat la intervale mai mici de timp.

Din păcate nu cred că mă voi apuca prea curând să traduc un fanfic nou pentru că nu aș mai avea timp și să scriu la LAFS și să traduc pe lângă școală.

Asta a fost tot. Vă mulțumesc că ați citit:*:*:*:*

xoxo, AlexaNdra.

21 thoughts on “Epilog

    1. De ce trebuie sa se termine?:( Of…
      A fost genial:X:X:X:X
      S-a terminat asa frumooss:X:x Pacat ca nu aflam pana la urma daca Edward are dreptate si e fetita sau daca e baiat. Eh oricum e bine si asa:X:X
      Chiar daca nu te mai apuci acum sa traduci vreun fic sper ca te vei apuca intr-un viitor…apropiat sper eu:D
      Oricum intr-o zi incepe scoala:((((((((((((
      Firar ea sa fie.
      Te pup!!! Si spor la scris si tradus in continuare!!! :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

      Like

      1. Păi dacă nu se termina acum, se mai termina peste câteva luni la cât de „mult” timp liber voi avea:(((
        Mă bucur foarte mult că ți-a plăcut:*:*:* Nu o să mai mă apuc… până nu iau BAC-ul și nu mă văd intrată la facultate, nu cred că mai mă apuc să traduc ceva.
        Daa:((( Înțeleg că școala e utilă, dar este și cel mai mare instrument de tortură. Te torturează încet, dureros și are urmări sigure.
        Mulțumesc frumos>:D< Pupici:*:*:*:*:*:*:*:*:*

        Like

      2. :)) Pentru mine e urât:(( Deja au început profii să sună „anu’ asta dați BAC-ul”, mda:| „Thank you, Captain Obvious” în fine…o să trec și peste asta:))

        Like

  1. Deci James e mort, Alice e sanatoasa, Bella si Edward s-au casatorit, o mini Bella alergand prin casa e pe drum, ce putea fii mai frumos de atat? ;o3
    A fost un fic uperb, imi pare atat de rau ca s-a terminat, dar macar a avut un final superb! :X
    Multumim ca ai tradus ficul asta minunat, toate felicitariile din lume pentru traducerea impecabila 🙂
    Si asteptam cu nerabdare urmatorul “proiect”, atunci cand ai tu timp. :*:*:*:*

    Like

    1. Mă bucur că ți-a plăcut:*:*:*:*
      Plăcerea a fost de partea mea:)
      Dacă m-aș mai apuca să traduc ceva, ar fi un fic mai scurt și asta poate, dar doar poate în vacanța de iarnă:)

      Like

  2. Hai că-s tare!:)) Şcoala a început de acum o săptămână sau mai mult şi eu vin şi comentez. Uf, îmi vine să îmi dau cu ceva în cap.
    “- Edward, cea însărcinată sunt eu și crizele de emoție le ai tu”
    Deci faza asta a fost… mortală:))
    Mă bucur că Alice se simte mai bine, şi să sperăm că nu va sta mult timp în scaun cu rotile. E prea ţopăitoare ca să stea imobilizată.
    Eu sper să fie fată. Oricum, aşa spune şi povestea. Deci, e fată. Clar!
    E bine că şi-au luat şi o altă casă. Cu monstruozitatea aia… nu prea era bine. Oricum, amintirile despre James şi toate alea… în fineee… trecem peste momentul traumatico-dramatic. Ce-a fost a fost! Măcar pot fi fericiţi îmrepună.
    Iete dom’nle, de la o simplă angajată, Bella a ajuns SOŢIA lui Edward! Amuzant, nu?:D
    Foarte frumosss. Pupici:*:*:*:*:*:*:*

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s