Capitolul 24

     Bella

După ce i-am „tăbăcit fundul lui Emmett”, cum a spus Edward, ne-am întors toți acasă. Edward făcea glume pe seama lui Emmett că-l bătuse o fată, iar ceilalți râdeau. Emmett nu era supărat, el zâmbea și m-a felicitat pentru o luptă ca la carte și m-a pus să-i promit că-i voi permite să-și ia revanșa. Chiar dacă nu prea aveam chef, când l-am văzut privindu-mă ca un copil nerăbdător ceva, nu am putut rezista și am acceptat. Emmett era cea mai nebună persoană pe care o cunoscusem în toată viața mea.

După ce-am ajuns acasă, vampirii au început pe rând să plece, fiecare la casa lui. Și-au luat rămas-bun pe rând și apoi ne-au spus că în curând trebuie să-i vizităm. Casa se golea de vampiri rând pe rând, la fel de repede cum s-a umplut. De fapt, chiar mai repede. Eram tristă când îi vedeam că pleacă. Mă împrietenisem  cu majoritatea dintre ei. Lui Bree nu-i mai venea să le lase pe fetele din clanul amazonian să plece.

Ultimii care au plecat au fost cei din clanul Denali. I-am mulțumit sincer lui Kate pentru cum m-a ajutat să-mi dezvolt abilitatea.

Într-un final plecaseră toți vampirii care veniseră să ne ajute. Mi se părea prea liniște fără ei prin preajmă. Totuși mă bucuram că scăpaserăm nevătămați și niciunul dintre ei nu fusese rănit sau să sufere din cauză că au acceptat să ne ajute.

–         Bella, ai vrea să vii cu noi? Mă întrebă Bree. Diego vrea să încerce și el sânge de animal.

–         Sunteți siguri?

–         Că vreau să încerc sânge de animal? Înterbă Diego. Normal că vreau.

–         Nu… Mă refer dacă sunteți siguri că vreau să vin și eu.

–         Sigur că da. A trecut mult timp de când nu am mai fost toți trei.

–         De fapt, nici nu am stat prea mult împreună toți trei, le-am reamintit eu, dar totuși am plecat împreună în pădure.

–         Exact! Tocmai de aceea trebuie să recuperăm acum și să ne spunem poveștile jenante din copilărie, spuse Diego zâmbind.

–         Ha! Mult succes în a afla viața mea secretă.

–         Ooo, deci ai o viață secretă de care n-ai pomenit nimic. Ce este așa de secret la această viața a ta?

–         Păi dacă ți-aș spune, n-ar mai fi secret, nu?

–         Touché.

–         Ce dor mi-a fost de voi, amândoi, ne spuse Beree și ne îmbrățișă Bree.

Și mie mi-a fost dor să o văd complet fericită, cu zâmbetul pe buze și cu acea sclipire din ochii ei care era numai rezultatul prezenței lui Diego. Ăștia doi erau adorabili.

–         Bun, acum ce e nevoie să știu?

–         Păi, de fapt nu e foarte greu să vânezi animale. Tot ce trebuie să faci este să…

Bree i-a explicat lui Diego tot ce învățaserăm noi două de la familia Cullen, apoi Diego era gata de vânătoare. Primul animal de care a dat Diego a fost un urs. Se pare că prima lui vânătoare nu avea să fie deloc ușoară. Edward mi-a spus că preferații lui Emmett sunt urșii tocmai din cauză că nu se lasă ușor și sunt cam agitați. Pentru un moment m-am gândit să-l avertizez pe Diego, dar apoi mi-am zis că aș putea să privesc și să mă amuz. La urma urmei, știam că ursul nu avea cum să-i facă rău lui Diego.

Și am avut într-adevăr dreptate. Asta chiar era o scenă numai bună de privit. Diego se chinuia să găsească o cale liberă și să-și înfigă colții în gâtul ursului, dar acesta din urmă nu se lăsa cu una cu două. Dădea din labe și răgea făcând copacii să se cutremure. Am izbucnit dintr-o dată într-un râs isteric. Bree îmi aruncă o privire tăioasă prin care mă avertiza să încetez, dar nu a reușit decât să-mi provoace și mai tare râsul.

Într-un final fericit pentru Bree și pentru Diego, dar nefericit pentru mine, Diego a reușit să răpună ursul și să-l înfrângă. Acum îl înțeleg pe Edward de ce era amuzat când m-a privit cum vânam puma aceea.

–         Volturii nu te-au hrănit cum trebuie, Diego?

–         Să știi că nu hrana a fost o problemă. Doar că nu sunt obișnuit să mi se opună prada.

Mi-am amintit că acestea au fost exact cuvintele pe care i le-am aruncat și eu lui Edward în față când a comentat despre stilul meu de a vâna. Asta nu m-a făcut decât să izbucnesc din nou în râs. Totuși, uitându-mă la el, Diego nu a ieșit chiar așa șifonat din vânătoare, cum am fost eu. Dar nici gând să menționez asta.

–         Acum, dacă Bella a terminat cu râsul, spuse Bree încruntată, Diego, cum ți s-a părut?

–         Păi.. E diferit de sângele de om, asta e clar. Și nu e la fel de gustos.

–         Dacă asta nu ți s-a părut gustos, încearcă sângele de erbivore. Și din păcate trebuie să bem și d-ăla. Dacă am vâna doar carnivore, ar dispărea complet.

În drum spre casă am mai vorbit despre ce am mai făcut în timpul cât am stat despărțiți. Diego ne-a povestit că atunci când a plecat de la locul de muncă s-au întâlnit pe drum cu câțiva din grada Volturilor și ei i-au spus să meargă cu ei. Când a ajuns în Italia i s-au pus mai multe întrebări despre creatorul lui și ce căuta acolo. Când au fost convinși că regretă cu adevărat ce a făcut a fost iertat și i s-a oferit un loc în garda Volturilor. Mai târziu aceștia i-au spus că el are abilitatea de a controla gândurile celor din jurul lor și a fost învățat cum să se descurce cu această abilitate și când să o folosească.

–         Cred că și Riley știa de asta. El m-a pus de câteva ori să… Și înainte să te trezești tu, Bella. Riley m-a pus să mă gândesc că tu ai fost de fapt transformată de către el pe…

–         Pe o alee întunecată și trecutul meu este în ceață. Știu.

–         Știi? Cum?

–         Păi eu sunt un scut. Abilitățile care au loc la nivelul minții nu-mi pot face nimic. Adică, din câte am înșeles, majoritatea abilităților vampirilor.

–         Uau! Asta-i super tare. Dar în ziua aia când te-am întrebat, tu ai spus…

–         Că nu-mi amintesc prea multe. Din câte știam la vremea aceea tu erai mâna dreaptă a lui Riley. Nu puteam risca nimic. Mai târziu când am înțeles că pot avea încredere în tine, n-am mai avut când să-ți spun. Mereu era cineva pe lângă noi.

–         Înțeleg. Fetelor… Ce vom face în continuare?

–         Ce vrei să spui? Întrebă Bree.

–         Nu putem sta în continuare cu familia Cullen. Am fi prea mulți. Eu mă gândeam că am putea pleca într-un al loc. Tot undeva răcoros, unde-i cât mai puțin soare și să avem un loc al nostru.

–         Dar am putea să rămânem aici. Familia Cullen nu cred că s-ar supăra, spuse Bree.

–         Nu spun că s-ar supăra. Dar n-aș vrea să aducem și alte probleme asupra lor. De când am fost creați, scopul a fost să-i nimicim pe ei. Și când n-am reușit, am ridicat un semnal de alarmă al Volturilor. Să știți că nu sunt deloc mulțumiți că eu am plecat. Și din câte mi-am dat seama, Aro te vrea și pe tine, Bella. Să rămânem împreună cu clanul Cullen ar atrage și mai mult ura Volturilor.

–         Așa e… Bella, tu ce zici?

–         Eu… Eu aș vrea să mă mai gândesc.

–         În regulă.

Am pornit la o plimbare prin pădure, încercând să-mi pun ordine în gânduri. Ce era de făcut? Într-adevăr, Diego avea dreptate. Familia Cullen ar putea fi în pericol cu noi prin preajma lor, din pricina Volturilor. Dar am putea să le facem față Volturilor acum că este și Diego de partea noastră.

Puteam eu oare să-mi părăsesc noua familie? Aș putea să-l părăsesc pe cel pe care-l iubesc? Nu-și avea rostul să mă ascund după degete. Îl iubeam pe Edward. Încă din prima clipă în care l-am văzut viața mea s-a schimbat complet. Fie că acceptam sau nu, el era mereu prezent în gândurile mele. Chiar și când mă enerva la culme, nu puteam să stau mult timp supărată pe el. Când mă săruta simțeam cum lumea mea se zguduia și nu mai voiam să plec din îmbărțișarea lui. Indiferent de decizia pe care o voi lua acum, știu că el va fi mereu deținătorul inimii mele și nu voi înceta vreodată să-l iubesc.

Dar oare el ce simțea pentru mine? Cum puteam să aflu?

–         Bella, aici erai! Bree și Diego mi-au spus că ai rămas în pădure. De ce nu ai venit cu ei? Mă întrebă Edward.

–         Am vrut să mă gândesc.

–         Aha. Sper că nu te-am deranjat sau ceva… Doar că a trecut mult timp de când au ajuns Bree și Diego acasă și credeam c-ai pățit ceva.

–         Sunt bine, după cum poți vedea, i-am zâmbit slab.

–         S-a întâmplat ceva?

–         Nu. Da… Diego a propus că ar trebui să plecăm. El, Bree și… eu.

–         Aa.. De-aia erau ei așa secretoși. Și ce le-ai spus?

–         Le-am spus că mă mai gândesc.

–         Și presupun că te-ai gândit.

–         Da, m-am gândit. Dar nu sunt sigură. Tu ce părere ai?

–         Ești liberă să iei propriile decizii. Dacă vrei să pleci nu trebuie să te lași influențată de părerile altora.

Am încercat să nu las să se vadă cât de mult mă afectaseră cuvintele lui. Am zâmbit și mai mult și i-am mulțumit. Acum nu era nicio îndoială în decizia pe care o luasem. Edward nu-mi împărtășea sentimentele. Nu voiam să rămân aici și să cerșesc iubire. Să fiu ca un biet cățeluș fără adăpost, care se află în căutarea afecțiunii. N-aveam motiv să rămân. Aveam toate motivele să plec.

___________________________________________

Îmi cer scuze. Îmi doream să postez capitolul ăsta mai devreme, dar nu am avut deloc timp să scriu printre atâtea pregătiri pentru Crăciun. Plănuiam, de asemenea, să scriu și un one-shot, dar din nou, aceeași problemă. Totuși poate reușesc să-l scriu până de revelion:D

Sper că v-a plăcut capitolul. Încă 2, maxim 3 capitole, și s-a terminat:(

V-am spus acum câteva capitole că după ce termin cu LAFS voi începe un nou fanfic și voi mi-ați cerut rezumatul. Ei bine, am postat rezumatul la noul fanfic. Îl găsiți AICI. Aștept părerile voastre:)

Advertisements

14 thoughts on “Capitolul 24

  1. Sunt sigura ca Edward nu este chiar atat de in regula ca Bella plecata .Trebuia sa o opreasca ,nu poate s-o lase sa plece .Nu trebuie!!!!!(ok ,devin isterica)
    Acum ca mia trecut *isteria*(fiindca sunt sigura ca Bella ramane cu Edward )
    Sarbatori fericite!!!!!
    Multmim pentru noul capitol si teb asteptam cu capitole noi :*:*:*
    Succes in continuare :*

    Like

  2. Nuuu! Daca Bella pleaca, plec si eu cu ea! si nu vrei sa fii responsabila ca am fugit de acasa, nu? Oh. trebuie sa ramana, nu-i asa? :o3:o3
    Imi pare rau ca au decis sa plece. sper sa le schimbi decizia.
    Super efectul cu ninsoarea:*
    Kisses si inspiratie!:*:*:*:*:*

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s