Capitolul 26

Bree

Alice se întorsese de ceva timp, dar Edward și Bella încă erau undeva prin pădure. Am fost foarte surprinsă când Bella a fost de acord cu ideea lui Diego de a pleca. Eram sigură că între ea și Edward era ceva. Poate am interpretat eu semnele greșit, deși nu prea cred. Chiar dacă la început erau ca șoarecele și pisica, în ultimul timp i-am văzut înțelegându-se de minune. Bella era mereu plecată cu Edward și stăteau cu orele prin pădure, găseau orice pretext ca să plece.

Am auzit niște pași pe alee, semn că se apropia cineva. Mai mult ca sigur erau Bella și Edward care se întorceau. I-am văzut intrând cu zâmbetul pe buze, Edward ținându-și mâna protector în jurul Bellei. Toți îi priveau mirați, mai puțin Alice care radia de fericire, iar eu mă uitam la ei și zâmbeam.

–         Yaaaay! Nu mai plecați, Alice țopăi până la ei și-i îmbrățișă.

Știam că Alice se referea și la noi, la mine și la Diego. Când a văzut că Bella s-a răzgândit, a văzut că și eu voi face același lucru. După ce-i lăsă pe Edward și pe Bella veni la mine și la Diego îmbrățișându-ne și pe noi.

–         Bun venit în familie, îi spuse lui Diego când plecă de lângă noi și se duse lângă Jasper, luându-l și pe el în brațe. Sunt atât de fericită. Jasper, ia-mă în brațe și învârte-mă.

–         Cu cea mai mare plăcere, îi spuse acesta și execută ce-i zise, apoi o puse jos dându-i un sărut scurt.

–         Jazzy, planul meu a funcționat perfect. Ți-am spus că va da roade. Ți-am spus eu.

–         Da, mi-ai zis, îi spuse Jasper amuzat.

–         Ce plan? Întebă Bella nedumerită.

–         Planul de a vă face pe tine și pe Edward să petreceți mai mult timp împreună. „Ține-l pe Edward departe de ceilalți vampiri”.

–         Dar Aro chiar l-a ales pe Edward.

–         Da. Pentru a ne afla planurile, nu pentru a afla gândurile celorlalți vampiri. Aro știe prea bine că sunt foarte puțini din lumea noastră care îl plac.

–         Îmi explică și mie cineva care-i faza? Doar e vorba de mine.

–         Am pus-o pe Bella să te țină departe de ceilalți vampiri fiindcă ai fi putut să le citești gândurile referitoare la Aro, care știm cu toții că nu sunt tocmai urări de bine, ca să nu-i dăm de gol pe prietenii noștri.

–         Adevărat? o înterbă Edward pe Bella.

Ea aprobă încet din cap, uitându-se în altă parte.

–         Și planul a mers perfect. Voi v-ați petrecut mai mult timp singuri și… s-a ajuns la asta, spuse ea cu un zâmbet satisfăcut.

–         Oh, nu! Tocmai mi-am dat seama de ceva, spuse Bella îngrozită. Să nu care cumva să te gândești acum că am stat cu tine doar pentru că așa mi-a spus Alice. Ți-am spus deja că te iubesc, așa că știi că mi-a făcut cea mai mare plăcere să fac ce mi-a zis ea.

–         De fapt, voiam să-i mulțumesc lui Alice și s-o felicit pentru ideea ei fantastică. Dar prefer s-aud cum spui că mă iubești.

–         Te iubesc, îi zâmbi Bella și-l sărută.

–         Aloo! Nu sunteți singuri aici. Luați-vă o cameră și jucați-vă de-a „iubeala”, zise Emmett amuzat de cei doi.

–         Emmett, ești măcar conștient că acel cuvânt nu există? Spuse Edward dezlipindu-și buzele de ale Bellei.

–         Preferi să spun, duceți-vă să vă fu…

–         Nu, îl întrerupse imediat Edward. ”Să vă jucați de-a <<iubeala>>” sună bine.

–         Așa credeam și eu, rânjea Emmett.

Eram atentă la ei amuzându-mă și nu l-am auzit pe Diego venind în spatele meu. Mă îmbrățișă și-mi sărută încet gâtul.

–         Atâta iubire în jurul nostru, mă cam molipsesc și eu, spuse cu buzele încă pe pielea mea, iar eu am zâmbit.

–         Mie-mi spui? Zise Zasper uitându-se la Alice. Edward și Bella emană atâta iubire prin toți porii încât îmi vine s-o iau pe Alice și s-o…

–         Jasper, spuse aceasta revoltată.

–         …s-o sărut până nu mai pot…

–         Așa, zâmbi Alice.

–         …într-un dormitor, cât mai departe de orice vampir care ar putea auzi cum…

–         Jasper, spuse Alice din nou revoltată, dându-i și o palmă în piept, încet.

Toți am început să râdem de ei.

–         Jasper, Jasper. Eu n-am nevoie să simt iubirea lui Edward și a Bellei ca să vreau să…

–         Nici să nu te gândești să termini propoziția aia, Emmett, îi spuse Rosalie țintuindu-l cu privirea.

–         Ai dreptate, iubito. Mai bine-ți arăt, o privi pe blondă sugestiv.

Rose încerca să rămână fermă pe poziții și să pără indiferentă, dar treptat se topi și îl privea cu o dorință evidentă.

–         Vă mulțumim că ne-ați împărătșit dorințele voastre, care chiar nu țineam neapărat să le aflăm, spuse Edward.

–         Edward nu vrea să afle dorințele noastre, Jasper. Acum o are pe Bella și poate să le aibe pe ale lui, începu Emmett să râdă.

–         Alt subiect nu aveți? Întrebă Bella oarecum stânjenită.

–         Bine punctat Bella, spuse Carlisle. Avem ceva foarte important de discutat. Diego, nu trebuie neapărat să plecați. Bella și Bree fac parte din familia noastră și la fel poți face și tu. Nu te putem obliga să renunți la sângele de om, dar va trebui să vânezi oriunde, în afară de Forks.

–         Nu este nevoie. Vreau să încerc și eu această dietă pe baza sângelui de animal. Dar sunteți siguri că asta este ceea ce vreți? Să fac și eu parte din cla… familia voastră? Întrebă Diego nesigur.

–         Diego are abilitatea de a controla gânduri. Se teme ca nu cumva din cauza asta îi propui să rămână. Crede că, inconștient, ți-a influențat decizia.

–         Pentru numele lui Dumnezeu! Strigă Bella exasperată.

Am văzut-o cum și-a închis ochii și părea foarte concentrată. Puteam băga mâna în foc că își extindea scutul.

–         Gata. Acum fi sigur că nu poți controla gândurile nimănui din încăperea asta, spuse Bella zâmbind.

–         Diego, propunerea rămâne aceeași. Dorești să fii un membru al familiei noastre? Îl întrebă Carlisle.

–         Cu cea mai mare plăcere. Vă mulțumesc din suflet.

 

Câteva secole mai târziu

Autor

 

De când Diego a acceptat să facă parte din familia Cullen, toți au început o nouă etapă a vieții lor. Au mers împreună pe același drum și în fiecare oraș în care poposeau, găseau câte o poveste pentru a acoperi numărul lor atât de mare.

Fericirea era mereu prezentă printre ei și chiar dacă mai existau certuri, cele mai dese între Bella și Edward, erau rezolvate cât mai curând, câteodată chiar cu puțin ajutor din partea lui Jasper și a lui Diego. Totuși după aceste certuri, nimeni nu purta resentimente.

Volturii nu au mai încercat să atace familia Cullen. Nu pentru că nu și-ar fi dorit asta, însă știau că avându-i pe Diego, Bella și Alice în tabăra adversă, n-ar fi avut nicio șansă.

Așa au trecut ultimele secole din existența lor și aveau sentimentul că vor mai trece alte secole tot așa, poate cu mai puține certuri. Dar fiind vorba de Bella și Edward, nu se știe niciodată.

 

Sfârșit

_________________________________________

*Capitol cu dedicație pentru Alexa. În urma statisticilor anuale, tu ai comentat cel mai mult în acest an:)*

Asta s fost și cu fanficul ăsta. După cum am promis, am reușit să postez tot anul acesta:D Îmi cer scuze pentru finalul tras de păr, dar eram în criză de timp. Sper că v-a plăcut ficul ăsta. Aștept părerile voastre:)

Și aș putea eu să închei un fanfic fără să mulțumesc? Cui să mulțumesc? Păi vouă, cititorilor mei, care ați fost alături de mine de la început, care ați venit pe parcurs, care comentează, care citesc, fără voi nu ar fi existat acest fanfic. Vă mulțumesc că ați fost atât de înțelegători când nu mai aveam timp și nu mai puteam posta sau când aveam vreun blocaj de inspirație și nu mai reușeam să scriu. Vă mulțumesc pentru încurajări și pentru cuvintele voastre minunate.

Vă mulțumesc pentru comentariile care mi le-ați lăsat și care de multe ori chiar m-au inspirat pentru viitoarele capitole și chiar fără să vreți mi-ați dat idei pentru a continua cu povestea.

Sunteți minunați! Cei mai buni cititori pe care-i poate dori un scriitor, chiar dacă-i vorba de unul amator.

În încheiere aș vrea să vă urez tuturor un an nou cât mai bun. La mulți ani!:*:*:*:*

Advertisements

16 thoughts on “Capitolul 26

  1. A fost un fan-fic minunat .Te pricepi de minune sa descrii sentimentele personajelor tale ,sa descrii spatiul si locul in care se desfasoara actiunea ,sa descrii actiunea !Ai o imaginatie de aur si sunt extrem de incantata si onorata ca o imparti cu mine ,cu noi .
    Cred ca si noi cititorii ar trebui sa-ti multumim pentru timpul dedicat pe blog ,pentru toate povestile pe care ni le-ai oferit pana acum !
    Eu una am avut de invatat de la tine si mereu am admirat felul in care ai scris 😉
    Un an nou fericit ,plin de bucurii si impliniri !Meriti sa ti se indeplineasca toate dorintele :*

    Like

    1. Să-ți spun „mulțumesc” nu este suficient pentru cuvintele tale minunate. Nu știu dacă ai idee cât de mult m-a bucurat și emoționat comentariul tău. Îți foarte, foarte mulțumesc pentru că mi-ai luminat ziua și noul an. Mă bucur tare mult că ți-a plăcut ficul:)
      Mulțumesc la fel:*:*

      Like

  2. Off…s-a terminat si acest fic. Insa, sfarsitul a fost superb, bineinteles. Ce pot sa zic? Eu voi ramane mereu pe aici si voi citi tot ceea ce vei mai scrie, pentru ca stiu ca ai multe idei geniale. Mai greu cu punerea lor in practica, dar totusi nu sunt eu (mai ales eu) in majura sa judec asta.
    Imi pare rau ca s-a terminat:(
    Bineinteles ca daca ar fi fost dupa mine ar fi trebuit sa-l continui la nesfarsit, dar cum nu se poate asta… totul are un final…din pacate.
    Oricum, nu cred ca gresesc cand spun ca ficul acesta va ramane la fel ca celelalte in inimile noastre si nu vom uita niciodata de el.
    Acum, abia astept sa citesc si urmatorul fic. Sun sigura ca va fi la fel de bun sau chiar mai bun si tocmai de aceea astept cu nerabdare sa il citesc si pe acela.
    Te pup dulce! Si iti urez mult succes in continuare! :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

    1. Mă bucur enorm de mult că ți-a plăcut fanficul. Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale minunate și chiar sper să rămână în inimile voastre acest fanfic.
      Mulțumesc:*:*:*

      Like

  3. Deci aş vrea să îţi multumesc pentru dedicaţie, chiar sunt foarte fericită că am postat cele mai multe comentarii:)
    Dar păcat că fericirea îmi este spulberată de final. De ce? Era extrem de frumos. Păcat. A fost un fi extrem de frumos, care m-a impresionat până la lacrimi. Ai descris extrem de bine emoţiile şi tot ce era de descris. Am stat cu sufletul la gura şi am aşteptat fiecare nou capitol. Fiul a fost unul genial, foarte original şi care a dat dovadă de tot talentul tău. Aş fi vrut eu să îţi dau din inspiraţia mea doar ca să poţi scrie mai repede.
    Şi, în final, aş vrea să îţi multumesc ţie că exişti, că scri aşa de frumos, că în tine am descoperit o prietena bună, cam am ras împreună -mai ales de visurile tale referitoare la Taylor ;). Deci, multumesc. Pentru tot.

    Like

    1. Șșt :-$ Nu da în vileag informații strict secrete, cum ar fi fanteziile..ăă.. visurile mele care-l impliciă pe Taylor. :))
      Cu fiecare comentariu al vostru mă bucur din ce în ce mai mult, aflând că v-a plăcut ficul și mai ales când citesc comentariile voastre atât de frumoase care mă lasă fără cuvinte.
      Mulțumesc și eu!:*:*:*

      Like

      1. Ahh, nu mai stiu daca mai sti cine sunt pe messenger, dar clar e ca, atunci cand am vorbit, am ras cu tine-di de tine dar asta ramane de discutat- de mi-au dat lacrimile:))

        Like

  4. holeoooo, mamaa!:)) 4 id-uri:)) nenica nenisoara:))
    eh, valabil e ala cu alexscreations;) pe care mi l-ai facut tu… si mai e unul, dar il dau doar in privat;)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s