Capitolul 4

Bella

 

Mergeam repede spre casă. Nu mai era mult și soarele avea să fie pe cer. Dacă am fi ajuns în razele soarelui, atunci am fi fost transformați direct în cenușă. Deși făceam parte din „clubul” lor, am ales să păstrez o oarecare distanță. Bree și Diego erau cu câțiva metri mai în față. Oricum nici nu păreau să țină cont de prezența mea.

Deja se crăpa de ziua. Întunericul lăsa loc luminii plăcute a dimineții. Deși nu știu cât de plăcută va mai fi dacă soarele răsare și noi nu găseam un adăpost. Eram pe care să răsuflu ușurată când ajunsesem în locul la casă. Dar apoi am văzut în ce stare era și am oftat. Casa nu mai putea fi numită așa. Fusese dărâmată și abia dacă a mai rămas ceva din ea.

–         Fir-ar să fie! Nenorociții ăia. Ce facem acum? Am spus panicată și nervoasă la culme. Pe bune acum, era a 5-a casă pe care o dărâmau din prostiile lor. Acum ajunsesem și prea târziu și evident nu știam încotro au luat-o. Soarele mai avea puțin și răsărea și nu aveam timp să-i căutăm.

–         Calmează-te Bella. Va fi bine, mi-a spus Bree, deși nici ea nu părea prea sigură.

–         Cum să fie bine? O să murim. O să poate face din noi frigărui de vampiri.

–         Ba nu. Veniți repede. Știu un loc ferit de soare.

Nu prea era genul meu să urmez persoanele când îmi spuneau ”Vino” dar acum am făcut o excepție. Adică era fie îl urmam pe Diego și aveam – nu-mi vine să cred că folosesc cuvântul ăsta – încredere în el, fie muream aici. L-am urmat pe Diego care a intrat în apă și a început să înoate spre locul știut doar de el. Bree nu părea a avea nicio reținere în a-l urma și a face ceea ce-i spune, dar eu eram încă sceptică. De când mi-am început noua viață am învățat un lucru, care era primordial, să nu ai încredere în nimeni. Dar acum era ceva ciudat. Simțeam ca și cum pot avea încredere în Bree și Diego, dar modul în care am trăit în ultimul timp și faptul că am învățat că mereu trebuie să fiu în alertă, să fiu precaută și să nu las garda jos, mă împiedicau să le acord încredere totală.  De fapt, nici nu știu dacă ei au încredere în mine.

Mi-am alungat gândurile și am continuat să-i urmez pe Diego și pe Bree care se afla imediat în spatele lui. Ei au început să se întreacă și când i-am privit nu mi-am putut opri zâmbetul ce se forma în colțul gurii. Erau drăguți împreună.Când îi vedeam, simțeam cum un strop de speranță își face loc în viața mea. Poate încă nu era totul pierdut. Poate încă mai puteam simți, poate puteam avea sentimente, sentimente pe care le-am dat uitării în momentul în care am devenit un monstru. În afară de teamă nu am mai simțit nimic. Dar când eram în preajma lor simțeam siguranță, încredere, bucurie… Mă întreb dacă și ei gândeau ca mine.

Dintr-o dată Diego s-a oprit și ne-a făcut un semn că ne apropiam. Eram încă sub apă, dar puteam observa cum se lumina puțin locul semn că soarele începuse să urce pe cer. Speram să ajungem cât mai repede la locul lui Diego. Poate nu eram în pericol, sub apă și nu puteam lua foc, dar de ce să experimentăm și să riscăm. Mai bine să fim în siguranță. La un moment dat, când aproape ajunsesem lângă o stâncă, Diego se dădu la fund și credeam că vrea să meargă cât mai adânc pentru a fi departe de razele soarelui, dar m-a surprins când a intrat sub acea stâncă. Noi l-am urmat.Am crezut că ne vom opri acolo, dar am observat că Diego începea să urce și noi am făcut la fel. Nu după mult timp l-am auzit pe Diego ieșind la suprafață și noi am urmat imediat după el. Ne aflam într-o peșteră subacvatică de dimensiuni mici, în care abia aveam loc. Dar era mai bine decât să fiu prăjită la soare.

–         Drăguț loc, spuse Bree după un moment.

Diego a dat din cap în semn de mulțumire.

–         Mersi, am spus și eu.

–         Pentru puțin.

–         Ce vârstă aveți?

–         Trei luni, m-ai mai întrebat. A spus Bree.

–         Și pe mine m-ai întrebat. Jumătate de an.

–         Nu, nu, nu… Stați să reformulez. Câți ani ați avut când ați fost transformate?

–         Cred că aveam cincisprezece ani, dar nu mai știu sigur, spuse Bree.

–         Eu aș fi împlinit nouăsprezece ani ziua următoare, am spus oftând.

În ziua când am fost la spectacol cu prietenii mei nu m-am gândit, nici prin cel mai îndepărtat colt al minții nu mi-a trecut că nu voi mai apuca ziua în care împlineam nouăsprezece ani, cel puțin nu ca om. Mă tot gândeam că dacă aș fi ascultat de tata și nu aș fi insistat să merg la spectacol și mai ales dacă nu o luam pe scurtătură, poate acum aș fi fost în viață. Poate acum aș fi fost fericită, cu prietenii și familia mea. Chiar dacă tata îmi punea prea multe restricții și nu mă lăsa să fac prea multe, măcar eram fericită și nu-mi doream în fiecare clipă să-mi învig dinții în gâtul cuiva și să-i beau sângele până nu mai rămânea nimic. Se pare că cine a spus ”nu apreciezi ceva decât după ce îl pierzi” avea mare dreptate.

Am încercat să îngrop gândurile astea și să mă concentrez pe prezent, dar la naiba cu toate chestiile astea ale vampirilor. Acum puteam să mă gândesc la mai multe lucruri în același timp.

–         Tu câți ani aveai? Am auzit-o pe Bree cum l-a înrebat pe Diego.

–         Optsprezece.

–         Cum ai fost transformat? L-a întrebat din nou Bree.

Diego a oftat, apoi a început să vorbească.

–         Cineva mi-a omorât fratele, iar eu nu am putut rezista. Am luat o armă și l-am lichidat pe tip, dar banda lui a venit imediat după mine. Înainte să apuce să mă omoare și ei pe mine, a apărut Riley, m-a ajutat și apoi mi-a propus o nouă viață; una mai bună. Eu am acceptat și uite așa am ajuns aici. Deși asta este de departe de a fi o viață mai bună. La tine cum a fost? A spus vorbind cu Bree.

–         Eu plecasem de acasă. Am fugit de tatăl meu. Mă bătea foarte mult și nu am mai putut să-i înghit ieșirile și m-am gândit că mai bine stau pe străzi decât să ajung la cimitir. Desigur ce-aș fi putut ști despre viața pe stradă? Nimic. Nu mai mâncasem de câteva zile. Atunci l-am întâlnit pe Riley. Și el de asemenea mi-a propus o nouă viață. Mi-a spus că voi avea cu ce să-mi potolesc hrana și setea. Pe atunci nu mă prinsesem de ce accentuase cuvântul sete, dar acum îmi este foarte clar.

M-am gândit la ceea ce tocmai povestiseră Bree și Diego. Ei au avut o viață grea, în schimb eu am avut mereu familie și prieteni. Mergeam la școală și o duceam bine. Nu avea familia mea foarte mulți bani, dar nici nu mă puteam plânge că mi-a lipsit ceva. Poate era tata mai strict, dar știam că mă iubea și îi păsa de mine. Mereu s-a interesat de prietenii mei, asta doar pentru că mă voia în siguranță. Îmi era dor de acele momente.

–         Și tu Bella? E rândul tău să spui povestea vieții tale. Noi am spus-o, a zis Diego zâmbindu-mi.

Nu știam ce să răspund. Mi-am amintit ce i-a spus Riley lui Diego. ” Trebuie să o faci să creadă că a fost creată de mine după ce a luat-o pe o străduță întunecată, mai mult nu știe.”. Astea au fost cu exactitate cuvintele lui. Mereu când eram întrebată cum am fost transformată răspundeam în așa fel încât să remene cu ce a spus Riley. Și la urma urmei, când m-a întrebat Diego mai devreme, i-am spus că nu știu mai nimic din viața anterioară. Trebuia să-mi aleg cu mare atenție cuvintele înainte de a răspunde.

–         Păi nu știu foarte multe. Amintirile îmi sunt în ceață. Din câte pot să văd, nu am avut o viață chiar așa grea ca a voastră. Îmi aduc aminte doar că tata era strict și că eram la liceu și îmi adoram toți prietenii. Iar mama era și ea grijulie, dar îmi dădea mai multă libertate decât tatăl meu. Sunt doar lucruri generale pe care le știu. Alte amintiri nu mai am.

Diego mă privi curios, dar apoi dădu din cap.

–         Da, și eu am destul de multe amintiri pe care le văd în ceață. Și pare atât de îndepărtat, încât nici amintirile pe care le văd mai clar nu sunt sigură că sunt ale mele.

–         E ca și cum ai încerca să vezi având noroi peste ochi, spuse Diego.

–         Wow, de mult nu am mai vorbit cu cineva așa cum o fac cu voi, spuse Bree.

–         Idem, am spus și eu.

–         Voi ați încercat vreodată să vorbiți cu ceilalți?

–         N-am încercat, a spus Bree.

–         Nici dacă aș fi murit de singurătate, nu aș fi încercat să le adresez vreun cuvânt.

Bree și Diego au râs la cuvintele mele.

–         Eu am încercat, a spus Diego după un moment. Deși a fost cea mai proastă alegere. Nu te poți înțelege cu ei de nicio culoare. Și asta e ceea ce eu nu înțeleg…

–         Ce anume? Întrebai eu.

–         De ce Riley adună numai proști? Și din când în când mai găsește și pe vreunu care mai și gândește din când în când. Cum suntem noi. Adică zic și eu… Dacă ar face și el o selecție și să aleagă oameni cu capu pe umeri pe care să-i transforme, nu ar trăi mai bine? Asta dacă nu cumva îi place haosul și dezordinea, ceea ce mă îndoiesc.

Am stat toți în liniște gândindu-ne la ceea ce a spus Diego. Niciodată nu-mi trecuse asta prin minte. Dar acum că a pomenit-o, avea drptate… De ce îi alegea Riley pe cei mai răi?

Dintr-o dată am auzit un zgomot și am căutat sursa acestuia. Părea că vine deasupra noastră, apoi a încetat și părea să se îndepărteze. Dar nu după mult timp a început să cadă pământ din locul în care era zgomotul mai devreme. Probabil era o cârtiță. Însă am putut observa o schimbare. Un punct de lumină se putea observa în locul în care pămuntul cădea. Și cum continua să cadă, era clar că în curând o rază de lumină va intra în peșteră. Iar Diego era fix sub ea. Înainte să apuc să zic ceva sau să fac o mișcare, Bree se aruncă asupra lui și-l împinse din afara razei de lumină care era acum exact unde stătuse Diego.

Nu am apucat să mă mir prea mult de faptul că Bree a fost în stare să se arunce ea însăși în lumina soarelui pentru a-l proteja pe Diego. Ceea ce a urmat după m-a lăsat fără cuvinte. Bree nu fusese mai rapidă decât lumina și înainte să iasă și ea din raza ei, un petic de lumină a căzut pe piciorul ei. Ceea ce văzusem era incredibil.

_______________________________________________________________

Și se pare că, cu chiu, cu vai am reușit să pun capitolul 4. Am reușit până la urmă să scriu aproape 5 pagini ( cam ca de obicei:D ).

Sper că v-a plăcut și… Nu știu dacă apuc să termin capitolul 5 și să-l postez weekendul viitor. Am o săptămână plină. Încep cu teză la mate, termin cu test la fizică, iar în weekend trebuie să fac un proiect. Oricum, priviți partea bună a lucrurilor… Se apropie vacanța și voi avea mai mult timp să scriu ( asta dacă nu mă apuc de meditații:D ). În fine, până atunci, vă doresc succes la școală și spor la învățat în perioada asta atât de grea :-<.

xoxo, AlexaNdra.

21 thoughts on “Capitolul 4

  1. deci……mia placut capitolul acesta chiar mai mult decat celelalte, cred ca intrevad intradevar o urma de inceput al actiuni….asta ar fi una, alta ar fi-cand o sa porneasca riley la razboi cu nou-nascutii lui? adica, vreau sa spun in eclipsa nu cred ca dura mai mult de 3 luni -chiar mai putin de cand au inceput atacurile in seatlle si apana au atacat, dar daca bella are deja 6 luni de cand a fost transformata ca vampir… atunci familia cullen fara bella se descurca mai rau fara ea? si partea cu transformatul in cenusa la lumina soarelui e tot din scurta viata a lui bree?si sper si te rog din TOT sufletelul meu de fetita mare sa ii lasi in viata pe bree si diego, te roooggg, si totusi, ai zis ca dai test la fizica? esti cumva pe stiintele ale naturii?

    Like

    1. Sunt la mate-info:D Mâine am teză la mate, joi la bio și nu pot să-mi învăț pentru că miercuri am un proiect extrașcolar și nu o să fiu acasă toată ziua, vineri am test la fizică și apoi trebuie să filmez pentru proiectul la franceză și să fac montajul:D Și cam atât:))
      Faza cu transformatul în cenușă, da. Adică ei așa cred pentru că așa le-a spus Riley. Oricum o să vezi în capitolul următor, presupun că peste 2 săptămâni sigur îl postez:)
      De fapt în carte, Diego are 1 an de viață și Bree are 3 luni. Atacurile în Seattle au început mai demult, dar acum s-au înrăutățit. Și oricum Cullenii nu știau nimic pentru că abia au venit în Forks. Oricum nu mai e mult până la luptă:D
      Mă bucur că ți-a plăcut și mulțumesc pentru comentariu:*:*:*

      Like

      1. offf….totusi ma gandeam n-ar fi un pic mai interesant daca edward s-ar intalni cu diego bree si bella si s-ar imprieteni-bine imprieteni-cat de poti imprieteni cu cineva intr-o perioada mica de timp, (si bineinteles bella sa fie uimita de frumusetea si toate celea ale lui edward-iar la fel si edward sa fie intrigat de frumusetea fetei careia nu-i putea citi gandurile), sau daca nu numai edward toata familia cullen , si apoi sa-si dea seama ca ei urmau sa atace persoana sau familia pe care o gaseau atat de interesanta…. in fine, e doar o idee trecatoare…

        Like

    2. Eu în mare am în minte cum vor decurge lucrurile. Chiar dacă mă pierd în detalii, firul narativ ar fi cam același. Oricum întâlnirea lor nu va fi cine știe ce… Urmează alte lucruri:D Și mai mult nu mai spun că mă ia gura pe dinainte:))

      Like

      1. haideee!!!!!!!!!! care ar fi problema daca te ia totusi un picur gura pe dinainte? pun pariu ca nu s-ar supara nimeni daca ai continua…..cu ,,alte lucruri”

        Like

  2. Este superb!!! :X:X:X:Xx
    Deci….in sfarsit au aflat ca nu ii omoara soarele:>
    Abia astept lupta cu familia Cullen.Vreau sa vad ce se intampla.
    Am o vaga impresie ca Diego ii va spune Bellei in curand despre faza aia cu Riley cand l-a pus sa o faca pe Bella sa uite de cine a fost transformata:D
    Succes la next!!!
    Plz pune-l repede:o3:o3:o3
    Te pup!! :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

    1. Nici eu nu știu sigur ce se va întâmpla la luptă. Adică am ceva în minte și am scris o secvență, dar acum m-am cam răzgândit:)) Nu știu ce să spun în legătură cu impresia ta:D… Adică știu, dar nu-ți spun>:) Just kidding. Da… Și aici am oscilat, încă nu știu sigur cum o să fac:D Nu știu când pun 5-ul:( Încerc să-l pun peste maxim 2 săptămâni.
      Pupici:*:*:*:*:*

      Like

  3. Multumim de capitol !!!
    Eu nu am mai reusit sa scriu sapt asta nimik . Stiu cum e ! Saptamana asta e cea mai incarcata !! 2 teze plus ceva teste se anunta :((
    Vreau vacanta cat mai repede !!!! Dar mai avem ceva de asteptat :((

    Like

    1. Daaa… vacanță:X:X:X Sună așa frumos:X Noroc că pe 4 iunie e liber:D Eu tot încerc să-mi spun că mai e puțin până la vacanță:)) Să mă văd cu toate notele și după chiar nu-mi mai pasă de școală:))

      Like

  4. deci…m-ai lasat cu ochii in soreee.
    daca moare bree o sa ai de aface cu mine!!!
    dap, vine vacantaaa…si poate postezi mai des…ma rog, nici eu nu sunt un model, darrr, in fineee!!
    suepr tareee!!!
    multa inspiratie:*

    Like

    1. nu spun dacă moare sau trăiește:D oricum nimeni nu va ști asta decât în momentul în care se temină ficul:D daaa…vacanță:x atunci o să postez mai des:) asta nu înseamnă că o să stau numai cu ochii în calculator să scriu..dar totuși nu o să dureze foarte mult:D

      Like

      1. La finaaalllll!!!!! ma iau toti dracii cand ma gandesc cat mai e pana la final…si ca tot veni vorba de calc..pe la mine ai trevcuttt!!!……deci..cum..unde..dece????la finall adica o sa aflu daca breee…..LA FINALLL!!!! om masochist si plin de jacob ce estiii!!!!:(( :))

        Like

  5. Ah :-w …
    De ce te-ai oprit aici ???:((
    Si cum adica aproximativ 2-3 capitole mai sunt ?Poate nu am inteles bine ,deci cate capitole sunt asa aproximativ?:D.
    Superb capitolul ,ma bucur ca au aflat adevarul despre soare .
    App de perioada asta cu tezele stiu cum este 😦
    Un stres total !!
    Ah mai sunt doar doua saptamani si luam vacantaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!

    Like

    1. 2-3 capitole până la luptă:D dar după mai continuă ficul:) Eu am terminat acum cu tezele… dar mai tre să mă asculte la câteva materii ( că doar semestrul a fost foarte scurt și nu au avut timp să pună niște amărâte de note:| )10 zile de școală:X:X Și apoi putem să respirăm aerul libertății:x

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s