Capitolul 8

Edward

 

Făceam curățenie în jurul nostru căutând resturile celor care muriseră. Familia mea a scăpat intactă și la fel și haita lupilor. Ba chiar ne ajutau acum să căutăm bucăți din trupurile vampirilor. Formasem o grămadă mare și aprinsesem focul, lăsând flăcările să-și facă treaba și să-i transforme în cenușă.

Când au fost siguri că nu a mai rămas nimic, lupii au plecat. Carlisle le-a mulțumit pentru amabilitatea lor și pentru faptul că au riscat și ne-au ajutat. Sam nu a spus nimic și s-a întors, restul haitei urmându-l. Nu se simțea comod ca un vampir să-i mulțumească. Nu se simțea împăcat că deși distrusese o aramtă care aveau să atace oameni, au luptat cot la cot cu vampirii. Pe parcursul luptei, am mai putut să arunc câte-un ochi în stânga și în dreapta și am văzut cum unii dintre membrii familiei mele și alți membrii ai haitei se ajutau reciproc. Emmett chiar a făcut echipă cu un lup cu blana gri cenuștiu, Paul, din câte mi-am dat seama.

Când lupta aproape se sfârșise și eu nu mai aveam pe cine să atac mi-a venit în minte numai chipul fetei aceleia. Cea curajoasă, care părea în stare să înfrunte 3 vampiri pentru a-și apăra prietena. Nu am mai văzut atâta devotament și atâta dăruire pentru cineva decât în familia noastră sau între parteneri. Și ele nu erau partenere, nu? Sau poate erau? Nu, nu are cum. Fata cea mică avea gânduri de genul ăsta doar într-o direcție. Erau pentru tipul din armata lor, pe care l-a ajutat și l-a salvat fata curajoasă. Dar despre ea nu puteam spune nimic. Celei mici îi puteam citi gândurile, în schimb ei… Nu puteam pătrunde în mintea ei. Era ca o barieră care mă bloca și nu-mi permitea să văd ce-i dincolo de ea. Am încercat, m-am concentrat, dar nimic. Era frustrant și fascinant în același timp. Nu mi s-a mai întâmplat asta niciodată. Nu mi-am putut da seama care era legătura între ele. Când mi-am dat seama că de la ea nu obțin nimic, am încercat să-i citesc mintea celei mici. Dar ea nu se gândea la altceva decât la partenerul ei, Diego.

Fir-ar! De ce mă gândesc eu acum la asta? Ar trebui să mă simt mulțumit și fericit că am scăpat de atac și familia mea nu a pățit nimic. Asta este tot ceea ce contează. Nu ar trebui să-mi pese de fata aceea. Chiar dacă în acel scurt timp în care i-am prins privirea, am rămas fermecat. Chiar dacă ochii aceia roșii te înspăimântau, tot era de o frumusețe ce-ți tăia răsuflarea. M-am trezit oftând și speram ca nimeni să nu mă fi auzit.

Am plecat și noi spre casă când focul se stinsese și nu mai rămăsese nimic din cei care ne atacaseră.

Alice nu înceta să se gândească, de ce ea? De ce fusese tocmai ea ținta atacului armatei? Nu că și-ar fi dorit să fi fost altcineva dintre noi ținta lor, dar se întreba ce avea ea atât de special încât cineva să vrea să o atace? Și la fel mă gândeam și eu. Ea nu făcuse rău nimănui. E-adevărat, a omorât câțiva oameni la început, dar numărul celor pe care-i omorâse, era infim pe lângă numărul uciderilor altora, ale mele spre exemplu.

–         Voi ce credeți? Întrerupse Jasper dintr-o dată tăcerea. De ce a fost Aly ținta lor?

Era normal ca și el să se gândească și să se preocupe de asta. Alice era totul pentru el. Alice reprezenta pentru Jasper punctul de cotitură. Momentul în care a fost convins că nu era un monstru. Și asta doar pentru că putea simți iubire pentru cineva ca ea. Un om minunat, o fată inocentă.

El era mai îngrijorat în privința asta decât mine. La naiba! Era chiar mai îngrijorat decât Alice. Se gândea că din moment ce ținta a fost Alice și atacatorului nu i-a ieșit, evident avea să mai încerce o dată. Cine știe prin ce mijloace și la ce lucruri avea să mai recurgă de data asta.

–         Ar trebui să ne gândim mai întâi, cine ar putea avea vreun motiv să vrea să o atace pe Alice, am spus eu.

Nimeni nu spunea nimic, în schimb toți se gândeau la asta. Analizau situația și nu găsiseră nimic. totuși, răspunsul veni de la cine mă așteptam la puțin, Emmett.

–         Victoria.

Normal! Cum de nu ne-am dat seama de la bun început? Victoria era singura care ne ura, în special pe Alice, deoarece din cauza ei James a fost omorât de câtre Jasper și Carlisle.

Eu nu știam tot ce se întâmplase la vremea aceea. Pe atunci eram în perioada de răzvrătire, când refuzasem stilul de viață pe care îl alesese Carlisle și hotărâsem că aveam să vânez oameni. Profitând de faptul că le puteam citi mintea, îmi alegeam victimele. Alegeam doar răufăcători și oameni cu intenții rele. La scurt timp după ce mă întorsesem, Victoria încercase să ne atace. Voia să-și răzbune partenerul și să-l omoare pe Jasper. Dar nu a reușit. Ne-am tot așteptat să mai încerce un atac, dar acesta nu veni. Iar acum… Victoria probabil se gândea că omorând-o pe Alice se va răzbuna pe Jasper pentru că i-a omorât partenerul. Partener pentru partener. Și totuși avea perfectă dreptate. Dacă Alice ar fi pățit ceva, Jasper ar fi fost distrus și nu ar mai fi în stare de altceva. Poate chiar și-ar căuta moartea la Volturi.

Totuși, Alice era cea mai afectată de povestea asta. Fără să vrea, s-a simțit trasă în amintiri. Nu aș fi intrat în mintea ei, voiam să-i respect dreptul la intimitate, dar gândurile ei strigau atât de tare, încât m-am simțit și eu atras în ele, fără să vreau.

Eram într-o altă lume, cu 100 de ani în urmă. Alice era ținută de mai multe persoane care încercau să o imobilizeze.

–         Vă rog, trebuie să mă credeți! L-am văzut ucigându-mi părinții. Și l-am văzut ucigându-mă și pe mine. Va încerca să mă omoare. Nu mă lăsați închisă aici. Ajutați-mă!

Alice striga și plângea, implora oamenii de lângă ea să o asculte, dar ei nu-i acordau atenție. Bătea cu pumnii în ușa încăperii în care tocmai o încuiaseră și țipa cât o țineau plămânii. Vederea i se încețoșă din cauza plânsului. În cele din urmă a adormit într-un colț al camerei. Când s-a trezit era în pat și un doctor stătea lângă ea privind-o cu o oarecare fascinație. Ochii lui aurii, care o priveau cu căldură și zâmbetul prietenos îi inspirau încredere. Zâmbi și ea, dar brusc își aminti unde era și sări ca arsă din pat.

–         Trebuie să mă ajutați! El mă va omorî. Chiar l-am văzut omorându-mi părinții înainte să se întâmple, și exact așa a fost. Mă va omorî și pe mine. L-am văzut. Trebuie să mă credeți. Ajutați-mă! Imploră ea plângând.

–         Te vom proteja, Alice. Te vom ține în siguranță și nu-l vom lăsa să se apropie de tine. Acum, dacă nu te superi că te întreb, ai văzut cumva cum i-a omorât pe părinții tăi?

Alice era surprinsă pentru că, pentru prima oară, cineva o credea. A încercat să se liniștească și să vorbească clar. Nu voia să irosească această ocazie care i se acordase.

–         Nu… doar l-am văzut îndreptându-se spre ei, apoi stând lângă cadavrele lor cu un rânjet satisfăcut.

Doctorul a dat din cap și a părut oarecum ușurat.

–         Eu sunt doctorul Carlisle și mă voi ocupa de tine. Orice ai mai vedea, nu ezita să-mi spui. Și, cel mai important, nu vorbi cu nimeni altcineva despre asta.

Alice a încuviințat, bucuroasă că nu mai era privită ca și cum era nebună.

În zilele ce au urmat, Carlisle îi dădea instrucțiuni cum să se comporte ca să convingă personalul sanatoriului că nu era nebună și să-i poată da drumul acasă. Alice era mai radiantă și mai fericită. Într-o zi, îl cunoscuse pe Jasper. Carlisle i-l prezentase ca fiind fiul lui, care tocmai venise după el. Alice a rămas fascinată de cum l-a văzut. Chipul i-a fost invadat de un zâmbet imens și pulsul i se accelerase. Vizitele lui Jasper erau din ce în ce mai numeroase, dar nu mai venea la Carlisle. Motivul vizitelor lui era Alice și stătea cu ea ore în șir. Vorbeau despre tot felul de lucruri. Alice observase că era cam precaut când venea vorba de el sau de familia lui, dar alegea să ignore asta.

Lucrurile mergeau bine și avea să fie din nou liberă, cât mai curând.

Dar toate speranțele i s-au năruit când James intrase în salonul ei, cu același rânjet superior și sinistru pe față

Tot ce își amintea după asta, era în ceață. Își amintea că James o mușcase și voia să-i bea sângele. Își amintea că erau acolo Jasper și Carlisle, care îl împiedicaseră pe James. Dar cel mai important, își amintea fiecare detaliu al căldurii care o cuprinse. Simțea cum arde pe dinăuntru și pe dinafară. Striga după cineva să stingă focul, pentru că va muri arsă de vie, dar nimeni nu-l stingea. Era sigură că avea să moară și tot ce spera era ca durerea să înceteze cât mai curând.

Când a încetat focul a crezut că e moartă. Nu își mai simțea bătăile inimii, nu mai avea puls. Dar într-un fel era conștientă că încă nu părăsise această lume. Când a deschis ochii a întâlnit cel mai frumos chip pe care îl văzuse. Jasper al ei. Simțea legătura dintre ei mai puternică ca oricând.

Jasper și Carlisle i-au spus că datorită mușcăturii lui James, ea a devenit vampir.  Alice, amintindu-și de James, se panicase crezând că el încă voia să o omoare, dar Carlisle și Jasper au liniștit-o spunându-i că acum era mort. Cu timpul, panica ei dispăruse și se bucura de existența ei alături de Jasper. Asta până când Victoria a atacat. Profitase de o ieșire la vânătoare după o pauză destul de îndelungată. Când Jasper a rămas singur, a vrut să-l omoare, dar din fericire ceilalți nu erau chiar atât de departe pe cât crezuse și au reușit să-l salveze. Însă de atunci, Victoria nu a mai făcut nicio mișcare. Până acum.

Am revenit la realitate. Dumnezeule, a fost cumplit. Niciodată nu am știut toată povestea lui Alice. Știusem că avea viziuni și în viața ei umană, dar erau mai slabe. Și am știut că a devenit vampir din cauza lui James, care ulterior a fost ucis. Dar aici se opre tot ce știam despre Alice. Nu voia să vorbească despre asta și eu i-am respectat dorința. Chiar mă simțeam rău că nu făcusem tot posibilul să nu intru în mintea ei acum. Nu trebuia să văd acele lucruri. Erau amintirile ei, nu aveam niciun drept să iau parte la ele.

Nu a trecut decât o clipă. Atât i-a luat lui Alice să-și amintească de toate acele momente. Jasper s-a îndreptat repede spre ea și a îmbrățișat-o.

–         Nu te speria, Alice. Nu-i voi permite să se atingă de tine. Nu va ajunge să stea față în față cu tine. Ți-o jur.

–         Nu de ea mi-e frică, Jasper. Mă tem că va încerca din nou să-ți facă rău, a spus Alice speriată și cu o voce spartă.

Jasper i-a prins fața în mâini și a privit-o în ochi.

–         Singurul rău pe care mi-l poate face este să mi te ia. Așa că nu voi permite asta.

S-au privit în ochi. Poate pentru alții ăsta nu părea un moment romantic, dar a fost foarte intens. Dragostea pe care și-o împărtășeau Jasper și Alice era dincolo de puterea mea de înțelegere. Spre deosebire de ei, Emmett și Rosalie, puneau mai mult accent pe dragostea fizică, iar Esme și Carlisle, împărțeau o dragoste bazată pe prietenie, înțelegere și iubire. Jasper și Alice, în acest moment, când se priveau așa intens în ochi, părea un moment atât de intim, încât m-am simțit de parcă i-aș fi prins pe Emmett și Rosalie în timpul actului sexual. Am simțit nevoia să întorc privirea.

–         Te iubesc, îi spuse Alice.

–         Și eu te iubesc, îi răspunse la rândul lui Jasper.

Și cu asta s-a terminat momentul lor de intimitate.

* * *

A trecut o lună de la atac. Victoria nu mai avea de gând nimic și nici Alice nu vedea ceva ciudat. Acum eram acasă doar cu Alice. Carlisle a plecat la spital, spunând că mai întâi avea să treacă prin pădure. Iar Emmett și Jasper au plecat la cumpărături cu Rosalie și Esme. Mi s-a părut ciudat că nu a vrut și Alice să meargă la cumpărături. Adora să petreacă ore în șir prin magazine, să probeze haine și să fie la curent cu ultimele noutăți în modă. La început am crezut că încă se teme de Victoria, dar după mi-am dat seama că voia să-i pregătească o surpriză lui Jasper. Mda, cred că nu voiam să știu detalii despre acea surpriză.

Alice se plimba dintr-un colț în altul al casei fără încetare. Cred că dacă aș fi fost om aș fi amețit. Dar la un moment dat, fără motiv, s-a oprit în mijlocul încăperii. De fapt, avea un motiv. Tocmai avea altă viziune. La început am crezut că era despre Victoria, dar apoi am văzut și eu. Carlisle era atacat.

–         Carlisle e în pericol, spuse Alice, dar eu deja plecasem să-l ajut.

__________________________________

Și aceasta este povestea lui Alice, motivul pentru care ea a fost ținta și legătura Victoriei cu toată povestea asta:D

În capitolul următor se va întâmpla ceva foaaaaaarte important:> Promit că încerc să-l termin cât mai repede.

Eu sper că v-a plăcut capitolul:) Vă aștept părerile.

xoxo, AlexaNdra.

Later edit: Îmi cer scuze, am uitat să menționez ceva. Ideea din capitol, în care am scris amintirile lui Alice mi-a venit în timp ce citeam comentariul Alexei, în care mă întreba care este legătura cu Alice și Victoria.

Advertisements

17 thoughts on “Capitolul 8

  1. PRIMA???
    MAMAAA si mai zici de mine ca te urasc >:P
    Exceptand finalul in care ne-ai lasat in pom:-w capitolul este genial!! doamne ce tare e adica..nu stiu e ceva gen aici Jasper este in locul lui Edward si Alice in al Bellei:)))
    Te battt:((( Vreau sa aflu ce pateste Carlisle si cine il atacaaaa. Am o presimtire ca are legatura cu Bella si Bree:-? Sau cu Diego, cine stie:-?
    Te ROOOOGGG pune repede urmatorul capitol:((((
    Succes la next!!!!!!
    Te pup:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

    1. Dap, ești prima. Doar e 5 dimineața:)) Cine mai stă ca noi până la ora asta?
      Păi să știi că nu numai tu ai voie să termini capitolele în pom :p
      Dap, ceva de genul. Doar că la Jasper și Alice s-au terminat mai repede lucrurile:D
      Ehh.. Până la capitolul următor nu vei afla cine l-a atacat >:)
      Încerc să pun repede capitolu și încerc să traduc mai repede primul capitol din nou fic:D
      Mulțumesc:*:*
      Pupici:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

      Like

  2. Sunt putin suparata pe tine…
    De ce nu ai zis ca eu ti-am dat ideea!!!?? Tehnic, si eu am contribuit la scrierea capitolului.
    Dar nu pot sta mult timp suparata pe tine pentru ca mi-a placut la nebunie capitolul!!!
    Ai schimbat ceva din pvestea originala..
    Edward e vrajit de Bella,uuuu, suna interesant!!:))
    Sunt al naibii de curioasa cine in ataca pe Carlisle…poate Victoria, tinand cont ca ea nu si-a aratat buclele alea in lupta.
    Deci, noroc si sinspiratie.
    Si multii pupici:*:*:*:*:*:*

    Like

    1. Ahh…. Scuze, am uitat să menționez. Am postat capitolul la 5 dimineața, după ce am stat o noapte întreagă și l-am scris. Nu prea mai știam nici ce scriu:))
      Ehh… Atacul lui Carlisle este ceva mai interesant:D
      Mulțumesc:)
      Pupici:*:*:*:*:*:*:*:*:*

      Like

      1. Capitolul 5??? Sau capitolul 8???
        Interesant sa fie dar sa vina cat mai repede…Ma rog..eu sunt modelul suprem de lene….:))
        Nu, nu de lene..deeee…neinspiratie
        Dar nu vorbim aici de inspiratia mea….

        Like

      2. Capitolul 8 a fost postat la ora 5, de dimineață.
        Mie nu mi-e lene ( wow, am spus eu asta?:o ) doar că sunt obosită. Mă culc de fiecare dată dimineața:-??
        Păi multă inspirație:):) Îți dau și de la mine:)

        Like

  3. a doua???? te omor!!! deci cum ai putut sa te opresti aici? aici unde era exact mai interesant? cine a avut tupeul sal atace pe carlisle, si de ce? te rog, pune next-ul dcaa nu vrei sa ma vezi moarta!!!!

    Like

    1. Am zis să vă las în suspans 😀
      Încerc să-l scriu cât mai repede și să și traduc noul fanfic. Nu vreau să te văd moartă. Mă grăbesc, promit:)

      Like

  4. WOW!Saraca Alice:((:(( Daca nu ar fi facut-o Jasper si Carlisle l-as fi omorat pe James!AHHH!Imbecilul!
    Victoria…hm….sa speram ca o s-o vedem pe Victoria destul de curand si pe Bella…si Bree.
    Sper ca Bella sa se intalneasca cu unul dintre membrii Cullen prin padure pe undeva…
    Daca BELLA L-ar ajuta…si nu are cum sa fie ea care il ataca…
    Am presimtirea ca-i Diego sau Bree dar nu are cum…Dar in orice caz nu ar fi bine sa fie Bella!Pentru relatia tata socru – fiica:))
    ABIA ASTEPT NEXT!:*

    Like

    1. Nu cred că Victoria va fi reinclusă în peisaj foarte curând:D În curând veți afla cine este atacatorul misterios al lui Carlisle.
      Îl postez curând, foarte curând:D

      Like

  5. Intr-un fel chiar ma bucur ca am ajuns asa tarziu pe aici fiindca nu mai sunt tinuta in suspans :)))
    A fost un capitol exceptional si povestea lui Alice mi-a placut 😡
    Fug la urmatorul capitol sa vad cine e atacatorul lui Carlisle desi am o banuiala…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s