Capitolul 1

Capitolul unu

   Contractul

 

Era complet pierdută. Dar nu din cauză că se simţeam străină. Nu, sigur că nu. Locul în care se afla îi era absolut familiar. Acel oraş răcoros şi ploios, îl cunoştea foarte bine. Din cauza situaţiei se simţeam aşa.Cum a intrat în o asemenea problemă? Cum poate cineva să se afle într-o încurcătură ca a ei? A făcut ceva atât de rău în viaţa ei ca să merite asta? Probabil vă întrebaţi. „Care e problema ei? Din ce cauză are acel conflict interior?” Ei bine, vă voi povesti.

Mă numesc Isabella Swan, deşi prefer să mi se spună Bella. Am 19 ani şi voi merge la o universitate în New York. Locuiesc singură într-un apartament pe care l-am găsit acum puţin timp. Părinţii mei au murit acum doi ani într-un accident de maşină şi dacă nu ar fi fost ajutorul şi compania prietenilor mei, nu eram unde sunt acum. Dar, de asemenea pentru ei, în special pentru unul dintre ei mă aflu acum în acest mic oraş, Forks.

***

Acum câteva luni a plecat din Forks ca să trăiască în New York şi să înceapă o carieră, cu ajutorul lui Alice, cea mai bună prietenă a ei. A făcut rost de un apartament care, deşi nu era foarte spaţios, era comod. Prietena ei insistase de multe ori să împarcă cu ea apartamentul mare şi luxos, pe care familia lui l-a cumpăratpentru ea, dar a refuzat. Şi chiar dacă Alice era prietena ei cea mai bună şi ţinea la ea ca la o soră, nu-şi putea imagina cum e să trăiască lângă un demon ca Alice. Da, un demon, pentru că doar aşa o puteai numi când se comporta ca o nebună obsedată de cumpărături şi modă. Şi era suficient să fie „Barbie Bella” câteodată, decât să fie în fiecare zi. În plus nu-i plăcea nimic ostentativ, iar apartamentul lui Alice era exact aşa, deci nu-i rămăsese decât să accepte să se mute cu Rosalie, cealaltă cea mai bună prietenă a ei, care-i era ca o soră.

Prietenii ei… avea puţini prieteni, dar erau prieteni adevăraţi. Rosalie şi Jasper Hale, fraţi gemeni şi Alice, Emmett şi Edward Cullen. Fraţii Hale au venit în Forks acum ceva ani din Alaska şi aproape instantaneu s-a format o idilă între ei şi fraţii Cullen, Alice şi Emmett. Şi de atunci, până acum şi aş putea jura că încă mult timp de-acum încolo, continuau să fie împreună. Se vedea că se iubesc, deşi fiecare cuplu este discret în relaţia lor, nu se putea indoi nimeni că iubirea lor nu era adevărată.

Deşi numele lor erau diferite, toţi erau o singură familie. Atât Culenii cât şi gemenii Hale, erau în ingrijirea lui Carlisle Cullen. El şi soţia lui Esme, i-au adoptat pe cei 3 fraţi pentru că ea nu putea avea copii. Şi deşi gemenii Hale nu erau înregistraţi ca fii lor îi iubeau la fel de mult. Şi chiar şi ea se putea considera făcând parte din familie. O tratau ca pe fiica, respectiv sora lor. După moartea părinţilor ei, toţi au sprijinit-o şi au ajutat-o să continue.

Acum vă întrebaţi: „Ce are asta de a face cu problemele ei?” Totul.

Acum o săptămână după ce au depus documentele de înscriere la universitate, cum mai era timp până începeau orele, au decis să meargă în Forks să-i viziteze pe Carlisle şi Esme. Totul mersese bine până într-o zi, da, o zi în care era adâncică în gândurile ei despre ce va face cu el, cu Edward.

Edward era cel mai bun prieten al ei de când se ştia, mereu erau împreună, erau inseparabili. El era bărbatul perfect, pe lângă aspectul fizic, cu acel păr de bronz, acei ochi verzi şi acea piele de model; felul lui de a fi era de neîntrecut, era manierat, responsabil, dulce şi protectiv, câteodată supraprotectiv, dar nu era ceva negativ, era ceea ce-i plăcea, pentru că acea supraprotectivitate era doar faţă de ea. Ambii ştiau totul despre celălalt, nu exista un detaliu nepovestit, bine… poate unu… poate cel mai important, dar, cum îi spui celui mai bun prieten că eşti îndrăgostită nebuneşte de el? Imposibil. Ea nu avea curajul ăsta, mereu a fost o laşă, poate nu voia să piardă prietenia lui, nu voia ca el să se îndepărteze de ea, sau chiar mai rău, să o respingă. La ce ar ajuta? La nimic.

Ieri după-amiază, Carlisle ajunsese acasă cu o expresie copleşită, ceva ce nu s-a mai văzut niciodată la el. El era mereu tipul de persoană care radia de bucurie şi de optimism, de aceea era atât de ciudată atitudinea sa. Acasă erau doar Esme, Edward şi ea, restul ieşiseră la una dintre faimoasele lor întâlniri duble.

–          Edward, trebuie să vorbim… între 4 ochi – a spus Carlisle observând-o pe Bella. Când ea a vrut să se ridice, o mână a oprit-o făcând-o se revină la locul ei.

–         Tată, poţi vorbi în prezenţa Bellei. Ştii că nu ţin secreta faţă de ea.

–         Bine… fiule, eu… – Carlisle nu ştia cum să continue. Esme, care deja se afla lângă el, l-a luat de mână în semn de sprijin.

–         Ce se întâmplă tată? Mă sperii. Eşti bine?

–         Da, eu sunt bine fiule, dar nu am veşti bune.

–         Despre ce vorbeşti? – Carlisle nu ştia cum să continue.

–         Dragule, doar spune-i. Edward va înţelege.

–         Ce se petrece mamă? Serios, mă îngrijoraţi, ce se întâmplă? – Bella nu ştia nici ce să spună, doar observa că erau neliniştiţi.

–         Fiule, am un contract foarte important şi care va fi decisiv pentru viitorul tău şi pentru întreaga familie… are legătură cu trecutul tău – Edward l-a privit intrigat – După cum ştii, ai fost primul copil pe care l-am adoptat. Părinţii tău tocmai muriseră şi tu aveai câţiva ani. De cum te-am văzut, Esme te-a îndrăgit imediat şi am făcut tot posibilul ca să avem custodia ta. La scurt timp după ce am reuşit în sfârşit să te înregistrăm ca fiul nostru… – Carlisle a făcut o pauză – a apărut bunicul tău.

–         Ce?! – Edward a deschis ochii surprins. Niciodată nu i-au povestit despre asta – am un bunic?

–         Calmează-te fiule, lasă-l să continue – a spus Esme.

–         Nu aveam nici cea mai vagă idee că mai ai pe cineva în familie, noi ştiam că singurele tale rude erau părinţii tăi. Bunicul tău a apărut şi când şi-a dat seama că fiica lui şi soţul ei au murit, nici nu s-a clintit. Se pare că familia mamei tale avea foarte mulţi bani. Mama ta s-a căsătorit cu un bărbat sărac şi asta nu i-a plăcut bunicului tău, aşa că i-a întors spatele, a dat-o afară din casă şi a negat-o ca fiică – Edward şi-a încleştat pumnul cu furie, Bella şi-a pus mâna peste pumnul încleştat, iar Edward instinctiv s-a relaxat – de atunci mama ta a trăit fără sprijinul singurei ei rude şi a decis să-şi facă o viaţă care deşi era lipsită de lux, era suficientă pentru a o face fericită. Bunicul tău nici măcar nu ştia că avea un nepot şi când a aflat că noi l-am adoptat ne-a ameninţat cu toată puterea pe care o avea, dar nu oentru a lua copilul, nu, el…

Carlisle a şovăit, poate asta-i va răni sentimentele fiului său. Dar trebuia să-i spună, Esme i-a strâns din nou mâna în semn de sprijin.

–         El nu voia să aibă grijă de bastardul fiicei lui – de data asta Bella l-a strâns de mână pe Edward, deşi ea era cea care se supărase – dar nici nu voia să-l ignore complet, aşa că a pus condiţii.

–         Condiţii?

–         Da Edward. Ne-a spus că puteam să avem grijă de tine, dar că el trebuia să fie pus la curent cu tot ce voiam să face cu tine şi să ai o educaţie asigurată, în schimbul acestui lucru, a deschis un cont pe numele meu şi altul pe numele tău de care vei dispune când vei fi major. La început am refuzat, chiar dacă în acel timp nu aveam prea mulţi bani, aveam suficient ca să ne întreţinem şi să-ţi dau orice aveai nevoie, dar bunicul tău s-a comportat prosteşte şi ne-a ameninţat că dacă nu vom accepta banii te va duce departe şi de va închide într-un internat până când vei fi major aşa că după cum înţelegi, ideea nu prea ne-a plăcut şi am acceptat, apoi a făcut presiuni asupra noastră să acceptăm o casă, apoi maşina şi aşa mai departe cu o mulţime de lucruri materiale. Se pare că pe bunicul tău avea remuşcări din cauza felului în care a murit mama ta, fără ajutorul lui şi când şi-a dat seama că i-a pus numele lui fiului ei, voia ca tu să ai tot ceea ce ei i-a refuzat, dar chiar şi aşa nu voia să se ocupe personal de tine, de aceea, se poate spune că s-a folosit de mine şi de Esme cu acel detaliu…

–         Tată – l-a întrerupt Edward – încă nu înţeleg ce are asta de-a face cu faptul că toată familia este are probleme.

–         Lasă-mă să termin… Cu timpul, m-am săturat de atâtea daruri şi m-am dus să vorbesc cu el ca să-i spun că puteam să vă întreţin eu însumi şi să înceteze să mai pună atâţia bani în contul meu, pentru că nu aveam nevoie de ei, ba chiar mai mult nu am folosit nici un sfert din banii pe care-i trimitea lunar, aşa că s-a acumulat o sumă destul de mare, care mi se părea absurdă. Şi atunci bunicul tău mi-a dat marea veste. Se pare că între documentele pe care trebuia să le semnez pentru conturi şi documentele prin care el ca singura ta rudă, ne permitea mie şi lui Esme să-ţi fim părinţi, mai era un document, de care nu ştiam nimic până în acea zi… Când am aflat ce conţinea am refuzat şi voiam să-i înapoiez totul, dar din nou m-a ameninţat că mă va trimite la închisoare şi mă va acuza de înşelătorie. El era foarte puternic şi eu eram foarte sigur că vor crede tot ce va spune, aşa că, gândindu-mă la Esme şi la tine, am acceptat. Bunicul tău pentru a fi complet sigur pe cuvântul meu, m-a pus să semnez din nou un document, unde eram de acord cu tot, am semnat un contract…

–         Fiule – a vorbit Esme, întrerupându-şi soţul – Tot ce am făcut a fost gândindu-ne la tine. Mi se rupea sufletul gândindu-mă că vei rămâne pe mâinile unei fiinţe atât de rece şi calculată şi că-ţi vei petrece viaţa într-un internat. Poate am fost egoişti şi te rog, pentru asta te rog să ne ierţi.

–         Mamă, nu înţeleg nimic. În ce constă contractul ăla? Spuneţi-mi!

–         Contractul bunicului tău, avea ca şi condiţie, în afară de a accepta toţi banii, să fac în aşa fel ca tu să te căsătoreşti înainte de 18 ani…

–         Ce?! Dar asta este absurd! – a ţipat Edward, Bella era foarte surprinsă.

–         Mai este…

–         Mai mult?!

–         Da. De asemenea spunea că, va trebui să ai un moştenitor înainte de a împlini 20 de ani. El nu voia ca familia lui să dispară şi chiar dacă aveai numele meu de familie, el voia ca descendenţa lui să continue chiar dacă va fi doar prin sânge – Edward a rămas mut – probabil te întrebi de ce am aşteptat până acum pentru aţi spune, de ce din moment ce ai 19 ani nu ţi-am spus nimic până acum şi nu te-am determinat să îndeplineşti târgul? Vezi tu, bunicul tău a murit 2 ani mai târziu, din cauza depresiei, nu a suportat singurătatea şi amintirea fiicei ei l-a terminat, aşa că eu am crezut că odată cu el s-a zis şi cu înţelegerea. Ne-am mutat aici, i-am adoptat pe Emmett şi pe Alice şi mai târziu pe Rosalie şi Jasper. Am continuat cu vieţile noastre şi totul mergea bine, până azi – Carlisle şi-a ciufulit părun într-un gest de disperare – azi m-a vizitat un avocat care venea din partea lui Edward Masen, se pare că bunicul tău a pregătit totul înainte de moartea lui şi s-a asigurat că voi îndeplini contractul, lăsându-şi avocatul să se asigure că dorinţele lui se îndeplinesc.

–         Vrei să spui că trebuie să începlinesc acel acord nebunesc?

–         Nu fiule, niciodată nu te-aş obliga să faci ceva. Dar oricum trebuie să-ţi spun sau avocatul de va căuta şi-ţi va spune el. Se pare că ne caută de ceva timp şi tocmai acum a reuşit să dea de noi. Mi-a cerut să îndeplinesc acordul şi mi-a reclamat că a trecut un an de la ceea ce am stabilit pentru a te căsători, dar că încă ai până la 20 de ani ca să fii căsătorit şi cu un moştenitor sau cel puţin să fie pe drum.

–         Dumnezeul! Asta este o nebunie! Ce s-ar întâmpla dacă refuz? – Carlisle nu a răspuns – Tată, răspunde-mi! Ce s-ar întâmpla?

–         Ne vor lua tot ce avem, iar eu voi merge la închisoare pentru înşelătorie – Edward a rămas surpsins. Cum naiba putea cineva să pună o condiţie atât de tâmpită şi nebunească?

–         Fiule, calmează-te. Vom găsi o soluţie. Nu te vom obliga să faci ceva – a încercat Esme să-l calmeze luându-l de umeri. Bella a făcut acelaşi lucru şi amândouă au reuşit să-l facă se se aşeze.

–         Nu există ieşire mamă. Dacă nu fac ceea ce spune prostia aia de condiţie, vom rămâne pe străzi şi tata va merge la închisoare. Atâţia ani de sacrificiu se vor duce de râpă.

Edward nu ştia ce să facă. Toată familia lui depindea acum de el. Dacă ar fi refuzat din cauza orgoliului, totul se termina, familia lui era distrusă şi nu putea permite asta. Ei şi Bella erau ceea ce iubea el cel mai mult în întreaga lume, tot ce avea. Nu putea permite ca totul să se termine aşa. Dacă soarta tuturor era în mâinile lui, atunci el trebuia să facă ceva.

–         Accept! – toţi îl priveau surprinşi – Tată, am spus că accept.

Inima Bellei s-a oprit. Edward se va căsători? Va avea un copil? Dumnezeule, asta era o nebunie. Trebuia să fie unul dintre tipicele ei coşmaruri. În curând se va trezi în patul ei transpirând şi agitându-se dar totul avea să treacă… dar nu s-a întâmplat asta, timpul continua să se scurgă şi ea nu se trezea.

–         Fiule, nu! – Carlisle a scos-o din meditaţiile ei – nu trebuie să te sacrifici din cauza greşelii mele.

–         Eu nu mă sacrific din cauza greşelii tale. Eu fac ceea ce trebuie, Carlisle, tu ai făcut pentru mine şi pentru familia asta mai mult decât oricine altcineva ar putea face vreodată. Şi să nu crezi că o fac pentru a te răsplăti, o fac pentru toţi, pentru că, în afara faptului că este responsabilitatea mea, este ceva ce numai eu pot să fac şi nu voi permite ca această familie să se termine când eu am soluţia în mâinile mele. Chiar tu m-ai învăţat să înfrunt problemele şi asta este ceea ce fac acum – Esme l-a îmbrăţişat pe Carlisle şi nu a putut evita să nu înceapă să plângă în linişte.

Când a auzit ceea ce a spus Edward, primul lucru la care s-a gândit a fost că-l va pierde pentru totdeauna. Îi era clar că Edward va fi doar amicul ei, dar, ascultând că se va căsători şi va avea un copil într-un timp atât de scurt, o făcea să se simtă mai pustiită şi mai tristă decât a fost vreodată. Voia să plângă, să ţipe de frustrare, dar s-a abţinut. Nu voia să cauzeze mai multe probleme decât aveau deja cu ceva ce era sigură că nu are nicio soluţie. Mai devreme sau mai târziu s-ar fi întâmplat, asta ştia şi poate, ştiind când, ar fi fost mai pregătită pentru ceva inevitabil. Au continuat să vorbească până au ajuns la un punct delicat.

–         Fiule, chiar dacă eşti dispus să accepţi, nu te-ai gândit la ce e cel mai important – tiţi l-au privit atenţi pe Carlisle – mai rămân opt luni până când împlineşti 20 de ani. Unde vei găsi o soţie şi să concepi un copil într-un timp atât de scurt?

Edward a devenit palid. Aceasta era cea mai delicată temă, o soţie… Unde va găsi pe cineva care să fie dispusă să se căsătorească cu el şi să-i facă un copil? În plus nu putea fi oricine, era întrega lui familie implicată în acest lucru. Nu putea să o aleagă pe prima apărută şi să o pună la curent cu problemele pe care le avea în aceste momente. Cel mai rău este în afară de Bella, nu mai avea nicio prietenă. Avea multe nebune care-l urmăreau, dar toate erau interesate, banale şi superficiale. Acesta era motivul pentru care niciodată nu a avut o relaţie cu nimeni de acea specie, pentru că nu era nimeni care să merite în afară de Bella… Bella! Desigur. Ea era singura în care putea avea încredere în legătură cu acest lucru, dar cerea prea mult. Ea nu avea niciun motiv pentru a-i suporta problemele şi pe deasupra să-l ajute să le rezolve  sacrificându-se. Nu avea să-i ceară ceva uşor. Doamne! Avea să-i ceară să se căsătorească. Şi să aibe un copil. Nu! Cu siguranţă nu putea s-o facă.

–         Tatăl tău are dreptate fiule… nu este chiar atât de uşor să găseşti o persoană care să fie de acord şi să ne ajute. Nu puteam să băgăm pe oricine în asta – Edward clocotea, toţi îl priveau atenţi – Ce se întâmplă dragule? La ce te gândeşti?

–         Edward, eşti bine? – a vorbit Bella pentru prima oară – Edward.

–         Bella! – a spus Carlisle.

–         Ce se întâmplă? – a întrebat nervoasă. Esme şi Edward s-au privit când au înţeles.

–         Tată, aşteaptă. Nici măcar să nu te gândeşti la asta.

–         Nu gâsesc altă alternativă.

–         L-la ce te refe…? – când privirea lui Bella s-a întâlnic cu a lui Edward, ea a înţeles – Nu!

–         Bella, eşti singura pe care o cunosc, faci aproape parte din familie. Tu eşti la curent cu totul, nu pot avea încredere în altcineva.

–         Dar Carlisle, este o nebunie… Edward şi eu suntem prieteni. Cum crezi că ne vom căsători?

–         Tocmaid e aceea Bella, eşti singura lui prietenă, nu am la cine altcineva să apelez. Te rog.

–         Nu! Nu te gândi să o bagi pe Bella în asta – a comandat Edward.

Edward într-o oarecare măsură ştia că el are dreptate, dar era foarte agitat şi presionat şi nu ştia ce altceva să facă, dacă nu acţiona repede, totul se va termina rău, în plus putea pierde o persoană de care-i păsa în afară de familia lui.

–         Bella, Carlisle are dreptate. Doar pe tine putem conta, te rog – acum Esme era cea care ruga. Bella era şocată, nu ştia ce să facă. Ea îl iubea pe Edward dar nu putea rezolva lucrurile aşa spunându-i ceva de genul. Şi se aşteptau ca ea să gândească coerent şi să le spună că da?

–         Nu! – a negat Edward din nou.

–         Calmaţi-vă – acum Carlisle a revenit la tonul lui senin – nu-i cerem Bellei ceva uşor. Este prea delicat, pentru ca ea să răspundă acum. Să o lăsăm să se liniştească un pic – amândoi au dat din cap, dar Bella continua să se gândească – Bella – a strigat-o Carlisle – ştiu că asta este chiar delicat, dar de data asta sunt eu cel care-ţi ere ajutorul. Gândeşte-te te rog. Nu trebuie să ne dai un răspuns acum, dar înţelege că ne putem gândi doar la tine. Eşti singura prietenă a lui Edward şi singura care ştie totul despre familia asta, eşti ca parte in familie, de data asta te rog pentru familia mea şi pentru Edward.

–         Tată! Nu putem să o amestecăm pe Bella în asta şi pe deasupra să o şi presionăm – Edward era nervos, nu voia ca ea să fie implicată în toate astea.

Bella privea atentă ochii lui Carlisle, ea ştia că uniunea acestei familii era prea puternică şi că deşi nu aveau acelaşi sângem se iubeau foarte mult, chiar mai mult decât multe altele. Ea le datora multe, au sprijinit-o şi au ajutat-o când a rămas singură, au considerat-o une de-a lor şi i-au dat căldura unui cămin când îi lipsea. Acum că era rândul ei să-i ajute, le va întoarce spatele? Îi va lăsa în voia sorţii, după ce până şi Esme a rugat-o să-i ajute? Ce va face? Şi-a trecut privirea de la Carlisle la Esme şi apoi la Edward. El o privea cu o faţă indescufrabilă, dar cu o strălucire de teamă în ochi, aşteptând răspunsul ei. Cela a ajuns repede în mintea Bellei, o idee care-i plăcea puţin. Dacă ea nu accepta, se va căsători cu alta? Dacă ea va refuza va trebui să-l vadă căsătorit şi cu un copil cu oricine? Cineva care niciodată nu-l va iubi cum îl iubeşte ea? Nu! Aeastă idee o îngrozea, văzându-l de mână cu cineva superficial şi inutilă cum ar fi oricare dintre admiratoarele lui. Dacă va accepta, ar fi egoistă? Pentru că era sigură că, ar fi accepta chiar dacă nu ar fi îndrăgostită de Edward, le datora mult şi nu se gândea să le întoarcă spatele acum , dar de asemenea ştia că accepta pentru că nu ar suporta să-l vadă căsătorit cu oricine altcineva.

Pe faţa lui Edward se putea citi teroarea, nu era nevoie ca Bella să deschidă gura, doar văzându-o ochii ciocolatii deja ştia răspunsul lui şi nu ştia dacă să se bucure sau să plângă. Aşa că doar teroare era pe chipul lui, înaintea neprevăzutului.

–         Bine Carlisle… o voi face – Esme a suspinat mai liniştită, dar Carlisle ştia că lucrurile nu vor fi la fel de uşoare cu fiul lui.

–         Ce? Bella ai înnebunit? – Bella a putut doar să se facă mică sub privirea lui. Edward a luat-o de braţ şi a târât-o până în camera lui. Esme voia să-i reproşeze atitudinea lui faţă de ea, dar Carlisle a oprit-o.

–         Lasă-l. Trebuie să vorbească, ei vor fi cei mai afectaţi şi trebuie să lămurească lucrurile – Esme doar a dat din cap, dar încă era îngrijorată.

Şi asta era marea ei problemă, că ea acceptase, spusese că se va căsători şi va avea un copil… al lui Edward. Şi nu este că ideea în sine îi displace. Nu se putea gândi la un viitor ca acesta cu nimeni altcineva. Problema este că se vor căsători doar pentru un contract nenorocit, din cauza unei idei a unui om trăsnit şi nebun, pentru că doar aşa îl puteai numi pe bunicul lui Edward, un nebun. Nu s-a gândit niciodată la problemele pe care le-ar crea unicului său nepot cu această clauză prostească? Şi dacă a făcut-o? Ştia suferinţa pe care o cauza mai multor persoane? Cel mai sigur este că da, dar un om ca el, nu s-ar opri să repare daunele, atât timp cât se îndeplineşte dorinţa lui, chiar şi după moartea lui.

_______________________________________________________

Acesta a fost primul capitol. Sper că v-a plăcut:)

Comment&Rate

Advertisements

21 thoughts on “Capitolul 1

  1. WOW!! Ce tareee!!!! :X:X:X:X:X:X
    Vreau next!! Vreau sa vad ce vorbesc Bella cu Edward.
    Ce idee tampita a avut bunicu lu Edward X(X(
    Eh oricum probabil ca o sa ajute chestia asta:))
    Plzzz pune nextu repede!!!
    Te pup:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

  2. e minunat! e tradus nu? E o traducere foarte buna! Se vede cineva care cunoaste limba…din ce limba e? Oricum este o idee foarte originala! si in plus nu e la fel de banal, din perspectiva Bellei, este la persoana a treia si ofera o distanta fata de persoana despre care se scrie, care mie imi este pe plac pentru ca nu ofera chiar tot ce simte personajul.
    Buna treaba!

    Theo
    http://justmejustforever.wordpress.com/

    Like

  3. Buna.Superb capitolul!Ma bucur ca traduci din limba spaniola,ador limba aceea!Si ma bucur ca am reusit sa iti descopar site-ul!Ma duc la urmatorul!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s