Capitolul 2

Capitolul doi

Accept

 

Telefonul ei a început să sune, scoţând-o din gândurile ei. I-a răspuns fără să se uite cine era.

–         Alo?

–         Bella, unde eşti? Sunt îngrijorat, trebuie să vorbim, ai plecat şi nu mai lăsat să termin. Unde eşti?

–         Linişteşte-te Edward. Doar mă plimbam şi-mi limpezeam puţin mintea. Sunt în apropierea magazinului Newtonilor.

–         Sunt aproape, vin să te iau chiar acum – nu i-a dat timp să spună altceva şi a închis.

Când s-au închis în camera lui, au discutat despre echilibrul mintal al Bellei şi la soluţii pentru problemele lor. Dar Bella nu a suportat faptul că el era atât de reticent în legătură cu faptul că ea se va căsători cu el, era conştientă că nu era ceva planificat de niciunul dintre ei, dar prefera să se căsătorească cu oricare alta? Atât de dezagreabilă era că nu voia să fie tocmai ea? Nu a suportat şi a ieşit fugind din casa lui, s-a urcat în maşină şi a condus până în oraş. A ajuns la ceea ce era casa ei din Forks şi a început să plângă când s-a pus în pat. Telefonul ei a sunat de nenumărate ori în acea noapte, dar nu voia să vorbească cu nimeni. Dimineaţa următoare s-a trezit devreme şi a decis să iasă să se plimbe, avea nevoie să se relaxeze şi să se destindă şi asta a făcut de dimineaţă şi era 4 după-amiaza. S-a plimbat şi a vizitat singură micul oraş, toată ziua.

Un zgomot puternic a readus-o la realitate. Era frâna pe care tocmai o pusese Edward cu volvoul lui tocmai lângă ea.

–         Urcă! – i-a spus Edward în tip ce-i deschidea uşa de la locul pasagerului. Bella nu a obiectat şi s-a urcat în linişte – Trebuie să vorbim – a rupt Edward tăcerea după câteva minute de mers pe şosea. Bella continua să tacă privind pe fereastră – Bella, te rog, măcar uită-te la mine – De data asta ea a ascultat.

–         Edward… eu, îţi datorez nişte scuze.

–         Huh? De ce?

–         M-am comportat ca un copil ieşind aşa din casa ta… m-am tot gândit şi te înţeleg.

–         Mă înţelegi? Mai exact ce înţelegi?

–         Înţeleg că tu vrei să alegi pe altcineva pentru asta, cineva care să te merite şi pe care tu să o meriţi, care să fie la înălţimea ta, care…

–         De ajuns – Edward a oprit pe o parte a şoselei. Bella a coborât privirea – De ce naiba trebuie să gândeşti? Când am spus că nu vreau să te bag în asta, nu e din cauza niciunuia dintre motivele alea idioate. De câte ori trebuie să-ţi mai spun că tu valorezi mult mai mult decât oricare alta?

Edward era furios, câteodată îl înnebunea lipsa stimei de sine pe care o avea Bella. Nu putea să vadă că ea era mult mai bună decât oricare alta? Că era frumoasă? Şi că el era complet îndrăgostit de ea? Pentru numele Lui Dumnezeu! El doar încerca să o protejeze, să nu-i dristrugă viaţa în felul asta. Nu voia să o lege de el, pentru că voia ca ea să fie cea care va lua decizia de a fi cu cineva pentru toată viaţa. El nu voia să-i întrerupă viaţa în acest mod.

–         Bella, eu nu vreau ca tu să faci asta pentru că te simţi oblidadă, pentru că eşti sub presiune, nu vreau să-ţi iau posibiitatea de a alege tu însăţi cu cine te vei căsători şi vei avea o familie. Cum crezi că mă simt legându-te de mine pentru o hârtie şi o condiţie tâmpită pe care a pus-o un ţăcănit acum câţiva ani? – Ea a ridicat din nou privirea şi a întâlnit acei ochi verzi pe care-o adora, îi spunea adevărul.

–         Serios e din cauza asta?

–         Sigur că da. Dacă tot sunt sincer, eu ştiu că nu este altă persoană mai potrivită decât tine. Ştii că eşti singura mea prietenă, ţi-am zis asta de un infinit de ori. De ce crezi că nu am avut o iubită sau ceva de genul în tot acest timp? Dar nu sunt în stare să-ţi cer aşa ceva, asta este ceva care nu are cale de întoarcere, Dumnezeule, un copil este pentru toată viaţa.

–         Edward – a vorbit timid. El doar a privit-o cerându-i cu privirea să continue – Pot să-ţi spun ceva cu toată sinceritatea din lume?

–         Sigur că da. Ştii că îmi poţi spune orice.

–         Eu nu fac asta din obligaţie sau din cauza presiunii. Dacă am acceptat, în parte este pentru că vă datorez multe vouă, care m-aţi ajutat în tot acest timp – Edward voia să obiecteze, dar Bella a ridicat o mână pentru a o lăsa să continue – Aşteaptă, lasă-mă să termin. Nu este doar recunoştinţă, este afecţiune Edward, voi sunteţi ca familia mea, şi la fel ca tine, nici eu nu vreau să rămân cu braţele încrucişate putând să fac ceva pentru a ajuta. Dar în parte, la fel o fac şi pentru tine – Bella a roşit şi a coborât privirea.

–         Pentru mine? – inima lui Edward a accelerat.

–         Eu…ei bine, eu ştiu că asta-i foarte dificil pentru tine şi poate-mi vei spune că sunt egoistă, dar… nu mi-ar plăcea să te văd căsătorit cu o scorpie care doar profită de situaţie, deşi de asemenea nu vreau nici ca tu să crezi că eu sunt cea care profită… – un deget al lui Edward a redus-o la tăcere, urmat de o îmbrăţişare.

–         Mulţumesc Bella – s-a separat de ea şi şi-a pus mâinile pe faţa ei – Pe bune, mulţumesc. M-am gândit toată noaptea şi toată ziua că nu vei mai vrea să mă vezi şi că regretai că ai acceptat această nebunie, dar, m-am gândit mult la nişte lucruri şi sunt complet sigur că doar ţie ţi-aş cere ceva ca asta. Dar mă omoară neliniştea că sunt prea egoist în acelaşi timp şi-ţi fur libertatea.

–         Oarecum, ştii că în planurile mele niciodată nu a fost căsătoria, la fel ca tine, nici eu nu am găsit niciodată pe cineva care să merite. Dacă priveşti din acel punct de vedere, nu este atât de teribil. Eu am încredere în tine şi ştiu că totul va fi bine – Edward a zâmbit cu fericire ascultând ultimele ei cuvinte. A pornit din nou maşina şi era în drum spre casa lui.

–         Bine, încă mai sunt multe lucrui de vorbit despre asta. Dar va fi mai bine să ajungem acasă. Toţi sunt foarte îngrijoraţi pentru tine.

–         Îmi pare rău.

–         Nicio problemă, dar… – a ezitat.

–         Ce este?

–         Vezi tu, Carlisle le-a spus aseară totul şi să spunem că la începutul poveştii, la fel ca noi erau destul de surprinşi, aş putea să spun chiar dezgustaţi, dar când Carlisle a spus că ai acceptat, ei bine păi… cred că lor le-a cam plăcut ideea – Edward a zâmbit ştrengăreşte – Trebuie să te avertizez că Alice ia totul foarte în serios şi face planuri de nuntă şi fuge dintr-o parte în alta făcând pregătirile – Bella a devenit palidă.

–         Oh, nu! De data asta nu voi putea scăpa de „Barbie Bella”.

–         Cred că nu – a spus Edward nervos – Am ajuns.

Edward a jutat-o pe Bella să coboare şi ambii au mers spre casă. Când uşa s-a deschis, un vârtej numit Alice a sărit în braţele Bellei strigând lucruri incoerente şi irosing energie.

–         Alice… nu… respir – s-a plâng simţindu-se asfixiată.

–         Bella! Ce bucurie că aţi rezolvat lucrurile. Pentru că le-aţi rezolvat, aşa-i? – a spus privindu-l pe Edward, care a dat din cap – Ce bine! Atunci acum te pot numi cumnată!

–         Alice, calmează-te te rog. O vei speria, abia am putut vorbi, nu spune aceste chestii în momentul ăsta, te rog.

–         Nu sunt chestii. Nu se căsătoreşte fratele meu preferat cu prietena mea cea mai bună în fiecare zi. Totul trebuie să fie perfect, o să vezi. Mă voi ocupa eu.

–         Alice, lasă-i măcar să ia loc – a spus Carlisle care intra în încăpere cu toţi. Păi cu scandalul pe care l-a făcut Alice vă puteţi imagina dine a ajuns. Era linişte dar încă se gândeau la tot ce aveau de făcut.

–         Sigur, nu vezi că o sperii. Şi tupă rămânem din nou fără mireasă!

–         Emmett! – l-a certat Edward şi Rosalie în acelaşi timp.

–         Iartă-l Bella. Ştii că mereu vorbeşte fără să gândească – şi-a cerut scuze blonda.

–         Stai liniştită Rosalie, nicio problemă.

–         Tată, cred că trebuie să vorbim.

–         Ştiu fiule. Să mergem în sufragerie şi să vorbim mai comod.

–         Atunci, aţi aranjat când va fi nunta? – a vorbit Jasper văzând că nimeni nu a luat iniţiativa.

–         Nu, abia dacă am vorbit puţin. Voiam să fiţi toţi prezenţi pentru a aranja detaliile – a răspuns Edward.

–         Din câte ne-a povestit Carlisle aseară, nu trebuie să staţi mult. Se presupune că trebuia să fii căsătorit la 18 ani, dar deja ai 19.

–         Rosalie are dreptate. În plus avocatul va face presiuni asupra lui Carlisle ca să se facă cât mai repede posibil – a spus Emmett.

–         Ah, nu! Trebuie să-mi dea minim 3 luni! Trebuie să cumpărăm multe lucruri, ornamente, îmbrăcăminte, să trimitem invitaţiile, mă pricep la lucrurile astea, dar nu puteţi abuza de mine.

–         Alice, mi-ar plăcea şi sunt sigur că Bella va fi de acord cu mine, dar vreau ceva simplu şi care să fie doar în familie – Edward a privit-o pe Bella aşteptând răspunsul ei – Nu-i aşa Bella?

–         Da Alice, sunt de acord cu Edward. Nici eu nu vreau nimic ostentativ, mi-ar plăcea să fie ceva mai privat.

–         Bine! Dar că va fi ceva privat, nu înseană că nu va fi cea mai bună nuntă care a fost planificată de ani.

–         Adevărul e că avocatul mi-a dat un termen de o lună – a spus Carlisle nervos.

–         Ce? – au ţipat Edward şi Bella în acelaşi timp.

–         Da, nu voiam să spun ca să nu fiţi şi mai presionaţi, dar mi-a dat terment o lună, minim pentru nuntă.

–         O lună? Dumnezeule, trebuie să mă grăbesc cu pregătirile, o să încep chiar acum. Rose, voi avea nevoie de ajutorul tău – şi fără alte comentarii, a ieşit târând-o pe Rose după ea.

–         Bine, va fi într-o lună – a spus Edward în timp ce se ridica de pe fotoliu – Dacă îmi permiteţi, cred că mai întâi trebuie să vorbesc cu Bella înainte să continuăm cu planificarea nunţii – cuvântul „nuntă” îi agita pe amândoi. A luat-o de mână ca să-l urmeze în cameră. Ceilalţi au rămas în linişte, doar ştiau că nu era ceva uşor pentru nici unul din ei doi.

Când au intrat în cameră Edward a suspinat de uşurare, se simţea asfixiat cu atâta pregătire şi prefera să scape înainte ca ei să atingă cel mai sensibil punct al situaţiei, copilul. Numai gândul la asta îl îngrozea, dar nu din cauză că nu voia să fie părinte, ci din cauza situaţiei forţate în care îl vor avea. În plus încă nu a vorbit cu Bella despre el şi nu voia să vorbească despre asta când ea nu era pregătită şi când el nu i-a vorbit.

–         Edward, eşti bine?

–         Da, scuză-mă. Doar că nu mai voiam să stau acolo jos şi să suport nebuniile lui Alice în legătură cu nunta… Bella, dacă tu crezi că este prea mult pentru tine, te rog spune-mi şi anulăm totul în clipa asta.

–         Stai liniştit Edward, ştiu că nu este uşor şi m-a luat prin surprindere să ştiu că mai avem o lună, dar deja ţi-am spus, am încredere în tine şi ştiu că vom fi bine… Ai putea să ai puţină încredere în mine? – Edward a luat-o din nou de mână şi s-a aşezat cu ea pe canapeaua din camera lui.

–         Nu există o altă persoană în care să am mai mare încredere Bella, dar nu pot să nu mă simt pierdut cu toate astea… avem multe lucruri despre care să vorbim şi chiar dacă nu vreau, trebuie să o facem. Mai avem puţin timp şi vreau să ştiu tot ce crezi despre asta.

–         Mi se pare în regulă. Despre ce vrei să vorbim?

–         Mai întâi vreau să-ţi spun că, ei bine, tu ştii cum sunt ei, spune-mi învechit sau cum vrei, dar pentru mine căsătoria este ceva sfânt, care trebuie să fie respectat, de aceea voiam să-ţi spun că, eu o voi face cu tine, te voi respecta şi-ţi voi fi fidel în căsnicie şi nu pentru că-mi impune un preot, ci pentru că meriţi – de data asta Bella a fost cea care l-a redus la tăcere cu un deget deasupra buzelor lui.

–         Ştiu Edward şi deşi eu nu sunt atât de devotată căsniciei, îţi promit că de asemenea te voi respecta şi-ţi voi fi fidelă… Acum vezi de ce îţi spun că pentru a mă căsători nu există o opţiune mai bună? Nu trebuie să-mi spui ca să ştiu că mă vei respecta.

–         Oricum, Bella, în ziua în care te vei îndrăgosti de cineva şi vei vrea să fii fericită împreună cu el, spune-mi şi te voi înţelege. Vreau să ne bazăm pe încredere şi comunicară, asta va fi vital pentru noi… promite-mi, te rog – deşi Bella ştia că era imposibil să se îndrăgostească de altul, a acceptat.

–         Bine. Dar promite-mi că şi ţie dacă ţi se va întâmpla asta, îmi vei spune – Edward a aprobat.

–         Lipseşte cel mai important – a spus nervos.

–         Ce e? – Edward a luat aer şi apoi a expirat înainte de a vorbi.

–         Copilul – Bella era uimită, a uitat complet de acel detaliu. Dar s-a înarmat cu curaj, deja era băgată în asta, trebuia să înfrunte situaţia.

–         Păi – a roşit din cauza a ceea ce urma să spună – Eu… tu… tu ştii că, ei bine, eu nu am fost cu nici un băiat şi că sunt – a inspirat agitată – virgină – a spus în final – vai, mor de ruşine că vorbesc despre asta cu tine – a spus în timp ce-şi punea capul pe pieptul lui Edward ca să se-şi ascundă îmbujorarea. Deşi şi Edward era ruşinat, a îmbrăţişat-o pe Bella în semn de sprijin.

–         Ştiu, nici nu trebuie să-mi spui, dar, dacă te consolează, nici eu nu am mai fost cu nimeni înainte – şi-a pus capul peste al Bellei – Nu ştii cât de rău mă simt pentru asta… mă simt ca un hoţ, furându-ţi ceva atât de preţios.

–         Edward – a spus ridicându-se puţin ca să-l privească, încă era îmbujorată – Pot să-ţi propun ceva? – el a dat din cap – Să nu ne mai facem rău cu asta, da? Mai ales tu. Vom face lucrurile pas cu pas, când va veni momentul, ei bine, vom vedea ce facem. Pentru moment, să continuăm cu primul lucru, nunta. Dar vreau să-ţi fie clar că nu-mi place să te simţi aşa, deja ţi-am mai spus, am încredere în tine şi ştiu că nu mă voi plânge şi nici nu voi regreta că vei fi tu. Ai puţin mai multă încredere, dacă ţi-am spus că accept înseamnă că nu voi regreta nimic – Edward i-a dat un sărut pe obraz.

–         Mulţumesc.

Au vorbit despre multe alte lucruri, dar de data asta nimic care să aibă legătură cu nunta. Se comportau din nou ca cei mai buni prieteni şi au avut o după-amiază agreabilă. Apoi Bella s-a retras în camera ei. De când s-au întors din New York, nu au lăsat-o să stea singură în casa din oraşul ei şi au obligat-o să doarmă acolo, iar ea fiind de acord a acceptat. Nu prea o încânta ideea de a dormi într-o casă aproape goală.

Următoarele trei zile, Bella le-a petrecut dintr-o parte în alta, între Alice, pregătirile pentru nuntă şi avocatul bunicului lui Edward au făcut-o să fie ocupată tot timpul. Au fixat data nunţii în mai puţin de o lună. Va avea loc în casa lui Carlisle şi a lui Esme. Erau puţini invitaţi, în primul rând familia, câţiva prieteni ai lui Carlisle, câţiva prieteni ai tuturor de la universitate, care erau foarte puţini şi desigur, avocatul.

Surprinzător, Alice a făcut rost în timp record de rochia de mireasă. A fost primul lucru pe care l-a căutat pentru Bella. Voia să ajusteze detaliile ca să fie perfectă aşa că ea a trebuit să suporte o zi întreagă fiind „Barbie Bella”, unde nebuna de Alice vorbea de coafură, machiaj, încălţăminte şi o mulţime de alte lucruri, pe care Bella abia le înţelegea.

Cu o zi în urmă au vorbit cu avocatul, dar de data asta, cei patru în particular. Trebuia să se pună de acord cu el şi să vorbească despre detaliile şi limitele pe care le aveau. L-au pus la curent cu data nunţii cu care a fost de acord. Şi în final tema moştenitorului a ieşit la suprafaţă. Din moment ce Edward împlinea 20 de ani peste 8 luni, avocatul i-a lămurit că deşi clauza expira la 20 de ani, atunci Bella ar trebui să fie însărcinată şi să dovedească cu un certificat medical. După cum Edward i-a promis Bellei, nu a obiectat şi nici nu s-a plâns, aşa că a acceptat tot. De asemenea au fost informaţi că atunci când se va anunţa sarcina Bellei, Edward va putea dispune de jumătate din moştenirea bunicului său şi când se va naşte copilul, va primi şi cealaltă jumătate.

Au mai trecut 2 zile şi au mai rămas doar câteva ca să se întoarcă la New York şi să înceapă să meargă la universitate, ambii trebuiau să se comporte ca o pereche de logodnici adevărată, pentru că nimeni nu ştia adevăratul motiv pentru care se vor căsători, erau puţin emoţionaţi din cauza acestui detaliu.

În acea noapte, au decis să aibă o cină în familie şi deşi de fiecare dată cinau împreună, de data asta era ca un fel de celebrare pentru un nou început la universitate şi ca să calmeze puţin nervii noului „cuplu”.

La sfârşitul cinei, Edward a luat-o din nou pe Bella în camera lui, cu scuza că trebuia să-i vorbească despre ceva foarte important, dar toţi ştiau de ce o lua, toţi, mai puţin ea.

În secret, restul familiei erau mult mai entuziasmaţi în legătură cu nunta decât „mirii”. Toţi ştiau că Bella era femeia potrivită pentru Edward şi deşi eu nu îndrăzneau să vadă, se iubeau, aşa că aveau speranţa că această nuntă le va deschide ochii şi totul se va termina mai bine decât se aşteptau. Şi-au încrucişat degetele pentru ca viaţa să aranjeze lucrurile astfel.

–         Şi despre ce vrei să vorbim?

–         Ei bine… nu neapărat să vorim.

–         Nu? Atunci?

–         Păi – Edward s-a apropiat de noptiera de lângă patul său, a scos ceva şi s-a întors la Bella – Ţi-am spus deja că pentru mine căsnicia este ceva serios şi deşi asta nu este foarte convenţională, mi-ar plăcea ca cel puţin în anumite privinţe să fie cât mai tradiţională.

–         La ce te referi? – Edward a luat-o de o mână şi a aşezat-o pe canapea, s-a aşezat lângă ea şi a scos o cutiuţă mică albastră de catifea. Bella a devenit agitată înţelegând ce era, dar în acelaşi timp, o bucurie i-a atacat inima imaginându-şi că Edward a cumpărat un inel pentru ea.

–         Stai! Nu îngenunchea… te rog – a obiectat Bella văzând intenţiile sale – Deja mi-e destul de ruşine – Edward a râs nervos.

–         Bine, dar măcar pot să o spun cum trebuie?

–         Ţi-am spus că eşti foarte învechit?

–         Cred că niciodată nu te-ai săturat să o repeţi, dar în apărarea mea vrea să spun că sunt manierat.

–         Asta nu pot să neg. Şi dacă sunt sinceră, asta este una dintre cele mai bune calităţi ale tale – a zâmbit prietenoasă.

–         Ei bine,atunci? Ce zici? Pot?

–         Bine, dar te avertizez că voi roşi – Edward a râs.

–         Bine – i-a luat mâna Bellei – Isabella Swan, accepţi să te căsătoreşti cu mine? – a spus în timp ce scotea inelul şi aştepta răspunsul Bellei. Aceasta după cum a spus a roşit şi a zâmbit agitată, pentru ea, era un fel de vis ireal, inima ei deja bătea puternic. Nu şi-a imaginat niciodată situaţia asta şi cu atât mai puţin că Edward va fi cu ea.

–         D-da, accept – Edward, cu mâna tremurând, i-a pus inelul de aur alb cu un diamant în centru, inelul avea numele Edward gravat în interior. El ştia că Bellei nu-i plăcea ceva ostentativ, aşa că a cumpărat ceva care să fie simplu, delicat şi frumos. După ce i l-a pus i-a dat un sărut pe obraz – Este minunat Edward – a vorbit Bella pentru prima oară. Îi plăcea inelul.

–         Mă bucur că-ţi place. Din moment ce nu-ţi plac cadourile şi chestiile de gelul, mă temeam că te vei supăra pe mine, de aceea am încercat să nu-ţi dau ceva care va fi „ostentativ”.

Din nou au vorbit pentru mult timp. Când era miezul nopţii, Alice a fost după Bella şi le-a amintit că mâine se vor întoarce în New York şi trebuia să se trezească devreme. Când a văzut inelul, a început să sară ca un copil, Edward şi Bella doar s-au uitat la ea cu amuzament. Deja erau obişnuiţi cu acel timp de reacţii.

Călătoria spre New York a fost liniştită, au ajuns în timpul zilei şi fiecare s-a dus la apartamentul lui. Trebuiau să se pregătească, mâine aveau prima zi de ore. Emmett şi Rosalie deja erau în al doilea an, Rose studia designeul vestimentar, Alice i-a urmat exemplul şi a otat pentru aceeaşi carieră, Emmett şi Jasper erau la Arhitectură, Edward la medicină şi Bella la design grafic.

_________________________________________________________

Uite şi capitolul 2:D. Comment&Rate.

16 thoughts on “Capitolul 2

  1. DA DA DA DA!!! Este supppeerrrrb!!!! :X:X:X:X:X
    Awww ce draguti sunt:X:X:X:X:X
    Abia astept nunta :X:X:X:X:X:X
    Alice e super funny
    :)):))
    Succes la tradus!!!
    Ti pup!!! :*:*:*:*:*:*:*

    Like

  2. vroiam sa-ti spun ca ai o imaginatie super si esti o foarte buna scriitoare. si eu am facut alte povesti destul de diferite , dar cu personajele din Vampiri din Morganville. nu am scris nici una , dar daca vrei as putea sa ti le dau cumva ca poate le poti adauga mai multe datalii, alea, alea… ce zici? te rog gandestete si raspunde-mi
    Email: delia_naipeanu@yahoo.com

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s