Capitolul 3

Capitolul trei

Jacob

Bella era la duş când a început soneria să sune. Nu trebuia să întrebe ca să ştie cine este. S-a înfăşurat cu un prosop şi a ieşit să dechidă.

–         Alice, când te vei schimba? Nu poţi fi mai puţin gălăgioasă?

–         Bella, şi tu când vei înţelege că nu o să mă schimb niciodată? – Bella a suspinat în semn de resemnare.

–         Da, cred că ai dreptate. Oricum, ce faci aici atât de devreme?

–         Ei bine, am venit să-ţi aranjez garderoba. Am adus câteva lucruri ca să te aranjezi. Deja eşti logodnica fratelui meu şi trebuie să te îmbraci foarte bine. În plus trebuie să vorbesc despre ceva cu tine.

–         Despre ce?

–         Deja am vorbit cu Edward şi la el nu sunt probleme, deci ai mai rămas tu.

–         Treci la subiect.

–         Cum am spus înainte, trebuie să vă comportaţi ca un cuplu de „îndrăgostiţi” aşa că am venit să-ţi dau sfaturi despre ce trebuie să faci şi cum să acţionezi – Bella a devenit nervoasă. Sfaturile lui Alice în acest gen de lucruri, erau înfricoşătoare. A suspinat resemnată.

–         Ce trebuie să fac? – Alice a zâmbit fericită.

–         Păi, mai întâi de toate trebuie să veniţi şi să plecaţi împreună. Edward va veni după tine puţin mai târziu. Trebuie să vă comportaţi drăgăstos, şi să fiţi iubitori, să vă luaţi de mână să mergeţi împreună peste tot, să vă îmbrăţişaţi câteodată şi… poate să vă sărutaţi – Bella era terifiată.

–         În faţa tuturor? Eşti nebună!

–         Asta fac iubiţii Bella, va trebui să o faceţi – cea menţionată nu a răspuns – încă un lucru, toţi trebuie să ştie de relaţia voastră, nu mă refer să faceţi reclamă, ci dacă întreabă cineva ce sunteţi, evident trebuie să spui „logodnici”, nu prieteni şi nici vorbă de a ieşi cu alt băiat.

–         Asta nici nu trebuie să menţionezi Alice, mi-e clar. Cum crezi că voi spune că suntem prieteni dacă ne vom… căsători?

–         Bine atunci cred că este suficient, pentru acum. Vino, să mergem să te aranjăm. Trebuie să fii divină.

Alice a îmbrăcat-o pe Bella cu nişte jeanşi strâmţi, cizme fără toc, nu trebuia să abuzeze de echilibrul Bellei, o bluză albastru electric, tot strâmtă. Părul desprins şi machiată discret.

–         Am terminat. Arăţi super – i-a spus în timp ce o punea în faţa oglinzii.

Bella deja era obişnuită cu şedinţele ei de „Barbie Bella” – după cum le spunea ea – dar era surprinsă de capacitatea pe care o avea Alice pentru a o face să fie prezentabilă, trebuia să recunoască că-i plăcea când o aranja în acel fel. Nimic prea elegant, ci haine comode, îi plăcea, trebuia să recunoască. Soneria a început să sune.

–         Trebuie să fie fratele meu, îi deschid eu şi profit ca să plec. Ia-ţi lucrurile. Ne vedem la universitate. Pa – Bella a luat geanta ei, telefonul şi cheile şi a ieşit din cameră. Când a ieşit, Edward stătea la uşă cu braţele încrucişate. Când a văzut-o, a inspectat-o de sus până jos, ea făcând acelaşi lucru, Edward era ca de obicei perfect, nişte blugi albastru închis, o cămaşă albă care lăsa să se vadă forma pieptului său şi ca de obicei, părul lui ciufulit.

–         Eşti superbă – a vorbit în sfârşit Edward, apropiindu-se şi salutând-o cu un sărut pe obraz.

–         Mulţumesc. Şi tu arăţi foarte bine.

–         Gata?

–         Da, să mergem – au coborât în linişte până la volvoul lui Edward – a vorbit Alice şi cu tine?

–         Da, aseară mi-a făcut o vizită şi mi-a ţinut marele descurs „cum să fii logodnicul perfect” – a râs cu amuzament.

–         Va fi ciudat.

–         Ştiu.

–         Dar suntem împreună în asta, totul va ieşi bine – Bella i-a zâmbit amabil văzând că Edward arăta cam ruşinat pentru că era în, cum spunea el, „problema lui”.

Au ajuns la universitate în vreo 5 minute, din moment ce Bella locuia aproape de acolo. A parcat lângă maşina lui Rosalie şi au putut să vadă că ceilalţi îi aşteptau.

–         Gata? – a vorbit Edward înainte să coboare din maşină.

–         Edward, lasă atitudinea asta depresivă. Mereu am fost împreună, nu va fi diferit de data asta.

–         Ai dreptate – a zâmbit mai calm. A coborât din maşina lui şi i-a deschis uşa Bellei, a ajutat-o să coboare şi s-au dus lângă fraţii lor, ţinându-se de mână.

–         În sfârşit aţi ajuns! – s-a plâns Emmett.

–         Bună prieteni – după salutări, Rose şi Emmett le-a dat o scurtă explicaţie despre universitate, ei erau singurii pe care-i cunoşteau. Au stabilit să se întâlnească la ora prânzului. Bella, Rose şi Alice aveau două ore împreună după prânz, Edward şi Bella aveau ultima oră împreună, deşi studiau lucrui diferite, politica universităţii hotărâse să fie anumite ore la pe care trebuiau să le facă toţi.

Edward a însoţit-o pe Bella până la sala unde avea prima ei oră, şi înainte să plece i-a dat un sărut pe obraz şi a rămas că va trece după ea la sfârşitul orei. Când a plecat, Bella a putut vedea cum mai multe fete de la universitate nu-şi luau ochii de pe logodnicul ei şi cum unele o priveau cu răceală.

–         Perfect – s-a gândit – la fel ca în liceu, şi aici voi avea duşmance, cel mai rău e că, de data asta este adevărat că avem „ceva”.

După ce Edward e ieşit din raza ei vizuală a decis să intre în clasă. S-a aşezat undeva în spate, unde erau mai multe locuri libere. Şi-a deschis caietul şi a început să mâzgălească în timp ce-l aştepta pe profesor. Niciodată nu s-a priceput să lege prietenii, aşa că prefera să se distragă făcând orice lucru.

–         Bună – nu a acordat atenţie pentru că nu credea că vorbea cu ea – ştii, e semn de proastă creştere să nu răspunzi unui salut – Ei bine, se pare că era pentru ea, a ridicat privirea şi a dat de un băiat musculos, negricios şi cu un zâmbet până la urechi, care părea că vrea să o orbească de alb ce era.

–         Scuze… vorbeşti cu mine?

–         Cu cine altcineva? Eşti singura în afară de mine care stă în această parte a clasei – Bella a aruncat o privire şi sala părea pe jumătate liberă.

–         Îmi cer scuze. Ce spuneai?

–         Eşti cam aeriană. Ştiai? – Bella s-a încruntat. Nici nu se cunoşteau şi deja făcea presupuneri? Cel mai rău e că era adevărat – Sunt Jacob Black. Şi tu eşti? – a continuat.

–         Bella, Bella Swan.

–         Frumos nume – Jacob i-a dat un zâmbet presupus – De unde eşti? – Bine, se pare că nu avea să tacă.

–         Uh… Din Forks.

–         Suntem vecini. Eu sunt din La Push.

–         Aha – Bella era incomodă, nu era obişnuită să vorbească cu multă lume şi dintr-o dată vine cineva şi vorbeşte fără oprire.

–         Şi unde locuieşti acum? Aici în oraş?

–         Da, locuiesc prin apropiere.

–         Ce noroc. Eu locuiesc undeva mai departe de oraş, mai ales de universitate. Stau la o rudă a tatălui meu, dar stă cam departe.

–         Aha.

–         Deci nu eşti prea vorbăreaţă.

–         Da, nu sunt obişnuită să vorbesc cu multe persoane.

–         Se observă, dar asta nu-ţi ia din frumuseţe – Bella a roşit – Asta înseamnă că nu ai prieteni?

–         Am, puţin, dar am.

–         Ce bine. Pot fi şi eu unu dintre prietenii tăi? – ea l-a privit surprinsă. Băiatul acesta era destul de ciudat, dar nu părea rău.

–         D-da… Cred că da – Jacob a zâmbit din nou presupus.

–         Ţi-ar plăcea să bei o cafea cu mine după ore? – în mintea Bellei au ajuns cuvintele lui Alice „nici vorbă de ieşit cu alt băiat”, nici că ar fi acceptat să iasă cu un necunoscut, care nu se oprea din vorbit, în plus ea era logodită.

–         Îmi pare rău, nu pot.

Nu au putut continua discuţia pentru că profesorul intrase în clasă. Jacob o privea încontinuu pe Bella în timpul întregii ore, o plăcuse de când o văzuse, era cam timidă, dar aşa era mai bine, erau femeile cele mai uşor de înşelat. Lui îi plăcea să încerce toate tipurile de femei, iar Bella Swan nu-i va scăpa.

Profesorul i-a pus să facă o lucrare pentru a şti cunoştinţele lor despre materie, şi trebuia să facă acest lucru în echipe. Bella a lucrat cu Jacob deoarece el a propus şi era singurul care i-a vorbit. Lucrarea era uşoară şi au terminat-o repede, deşi practic Bella a răspuns la aproape toate întrebările. Cum încă le mai rămăsese cel puţin 15 minute, Jacob a continuat cu planul lui de cucerire, dar ceva i-a atras atenţia.

–         Şi acel inel? – Bella s-a uitat la mâna ei stângă – este de logodnă?

–         Da – a fost simplul răspuns al Bellei, încă nu era obişnuită cu asta şi nu era tipica logodnică emoţionată care vorbea fără oprire despre nunta ce va avea loc.

–         Serios? Te vei căsători?

–         Da – Bella începea să se enerveze. Nu se sătura să pună atâtea întrebări? Aşa de surprinzător era că cineva ca ea avea să se căsătorească? Deja se supărase.

–         Păi câţi ani ai?

–         19 – Jacob a căscat ochii surprins.

–         Uf… Chiar eşti nebună. Are mulţi bani? – Bella s-a încruntat din nou. Ce viua să spună?

–         La ce te referi?

–         La logodnicul tău. Trebuie să aibă mulţi bani ca să te căsătoreşti aşa devreme. Aşa sunt femeile.

–         Aşa sunt femeile? Şi tu ce naiba ştii? – acum chiar se supărase. Cum îndrăznea să o trateze ca şi cum ar fi o profitoare, oarecare.

–         Ei bine păi…

–         Bella – o voce i-a întrerupt. Când ea s-a uitat la cine a strigat, l-a văzut pe Edward care era la uşă cu o privire serioasă. Ora se terminase. S-a ridicat supărată, nici nu i-a spus la revedere colegului ei de clasă. A mers până la Edward, care a luat-o de mână şi au pornit spre următoarea ei oră.

–         Ce ţi se întâmplă? – a întrebat el văzând-o atât de serioasă.

–         Nimic.

–         Haide, spune-mi ce ţi se întâmplă? – Bella a suspinat, cam enervată.

–         A făcut cineva un comentariu care nu mi-a plăcut deloc.

–         Ce comentariu? Cine?

–         L-ai văzut pe băiatul care era cu mine în clasă? – Edward e redevenit serios.

–         Da. El a fost?

–         Da, se numeşte Jacob.

–         Ce ţi-a spus?

–         Păi la început vorbea fără oprire, m-a întrebat o mulţime de lucruri, de unde eram, unde locuiam, m-a invitat să ieşim şi toate astea – Edward s-a încruntat când a auzit „m-a invitat să ieşim” – am făcut o lucrare împreună şi cum am terminat repede, din nou a început să vorbească. Dar când a văzut inelul, m-a întrebat dacă era de logodnă, i-am spus că da, m-a întrebat ce vârstă am, i-am spus şi a comentat „Are mulţi bani?” când l-am întrebat la ce se referă mi-a spus „La logodnicul tău. Trebuie să aibă mulţi bani ca să te căsătoreşti aşa devreme. Aşa sunt femeile.” – Edward a strâns pumnul cu furie.

–         Cine se crede acel imbecil ca să te trateze aşa?

–         Mda, de asta sunt atât de nervoasă – Edward a îmbrăţişat-o şi i-a dat un sărut pe frunte pentru a o calma.

–         Linişteşte-te, ştii că există oameni rău intenţionaţi, tu nu trebuie să te simţi rău, mai bine intră in clasă că vei întârzia – atunci Bella şi-a dat seama că se opriseră în faţa clasei ei – ne vedem când se termină ora ta ca să mergem la prânz.

–         Bine – şi-au spus la revedere cu un sărut pe obraz.

Edward deşi a părut calm faţă de ea, era foarte furios. Nu trebuia să se gândească prea mult ca să-şi dea seama de intenţiile lui Jacob. În plus nici lui nu-i plăcea comentariul lui pentru Bella. Trebuia să aibă multă grijă cu tipul acela.

Următoarele două ore au trecut liniştite. La pauza de prânz Edward a fost din nou să o ia pe Bella şi s-au întâlnit cu ceilalţi pentru a mânca, au vorbit despre mai multe lucruri şi Bella a spus despre Jacob.

–         Şi cine era tâmpitul acela? Trebuie să mi-l arăţi când îl vezi. Îi voi spune eu câteva…

–         Calmează-te Alice. Nu este chiar atât.

–         Bella, Alice are dreptate. Tipul este un porc, nici nu te cunoaşte şi îţi spune tâmpeniile alea – şi-a sprijinit Rose sora.

–         Eu cred că frăţiorul nostru are competiţie – a spus Jasper, Emmett începând să râdă şi Edward i-a fulgerat cu o privire.

–         Nu este nimic amuzant Emmett – a spus Rose – este evident că tâmpitul umblă după Bella. Dar metodele lui sunt cam vikingice, practic i-a spus că este o arivistă. Asta nu e o formă de a cuceri pe cineva. Cum cucereşti pe cineva după ce mai întâi îl jigneşti?

–         Asta aşa-i – a aprobat Emmett.

–         Nu contează, trebuie să ni-l arăţi Bella, cel puţin îl vom avea sub supraveghere.

–         Alice, acum crezi că eşti de la FBI? – a întrebat Bella.

–         Păi dacă trebuie să fiu, voi fi. Nu te teme frate – l-a luat pe Edward de umeri – nu voi permite nimănui să ţi-o ia pe Bella. Nu există altcineva pe care să mi-o doresc să-mi fie cumnată, aşa că ai tot sprijinul meu – Edward avea o expresie enervată dar a înroşit la comentariu, la fel ca Bella.

–         Sigur că da Eddy, pentru asta sunt fraţii, şi eu te spirjin – a comentat Emmett.

–         Nu-mi spune Eddy, urăsc numele acela stupid.

–         Mai bine să vorbim despre ceva mai agreabil. Cum au fost orele? – a schimbat Jasper tema văzând incomoditatea cuplului.

După câteva conversaţii fără sens, de comentarii care nu-şi aveau rostul din partea lui Emmett şi de a i-l arăta lui Alice în sfârşit pe acel Jacob, clopoţelul a sunat, anunţând sfârşitul pauzei de prânz. De data asta Bella s-a dus la oră însoţită de Rose şi Alice. Edward avea să vină după ea la sfârşitul orei, deoarece ultima clasă o aveau împreună.

La ultima oră, Bella a început să se simtă incomodă, deoarece toţi o priveau şi se pare că „bârfa” cum că ei erau împreună şi se vor căsători s-a răspândit. Din moment ce Rose şi Emmett erau foarte populari, intrarea fraţilor lor la universitate era o temă despre care toţi vorbeau. Dar nimeni nu şi-a imaginat că unul dintre ei şi cel mai frumos se vor căsători atât de repede. Dar în final, Bella i-a ignorat şi nu i-a mai păsat. Stând în compania lui Edward îi era uşor să fie liniştită, îi inspira multă încredere şi linişte.

Ziua a ajuns la sfârşit. S-au întâlnit cu ceilalţi în parcare înainte să plece la apartamentele lor. Edward a rămas la Bella pentru restul după-amiezii, uitându-se la filme şi vorbind ca de obicei.

Ziua următoare Jacob şi-a cerut scuze pentru comentariul din ziua trecută, Bella a trecut peste aşa că au continuat liniştiţi ora. Săptămâna s-a terminat. Sâmbătă mergeau toţi la un Fashion Bar pentru că Alice a insistat. Aşa că în acea după-amiază de sâmbătă, Alice şi Rose au răpit-o pe Bella, ca să meargă la cumpărături şi să se aranjeze înainte de a ieşi.

Băieţii au trecut după ele la apartamentul lui Rose şi al lui Alice, unde o ţineau pe Bella. Rose se îmbrăca cu o fustă scurtă, neagră, nişte cizme cu toc, tot negre, o bluză fără mâneci, albă, iar părul ca de obicei, desprins. Alice, avea o rochie până la jumătatea piciorului, de culoare mov, nişte tocuri înalte de aceeaşi culoare cu rochia şi tipica ei coafură, cu părul aranjat în toate direcţiile. Bella purta nişte blugi albastru deschis, aproape alb, o bluză neagră cu gri, şi mâneci de trei sferturi, nişte tocuri mici, negre şi părul desprins.

Când au ajuns , Alice avea o masă rezervată pentru ei, în cel mai bun loc din bar, muzica nu era foarte tare şi oamenii păreau agreabili. Era un loc bun pentru a ieşi şi pentru a te distra, fără să trebuiască să ţipi ca să fii auzit. Au comandat ceva de băut şi jumătate de oră mai târziu, Bella şi Edward au rămas singuri la masă, deoarece ceilalţi au plecat la dans. Edward era cam gelos; bărbaţii nu-şi luau ochii de pe ea.

–         Se pare că azi atragi mult atenţia – a spus într-un final.

–         La ce te referi?

–         Nu-şi iau privirile de pe tine – a arătat spre un grup de tineri. Bella l-a privit şi a roşit puţin.

–         Nici de pe tine – i-a arătat un grup de fete. Edward a râs – Şi din câte văd, nu-ţi displace – el a râs din nou.

–         Geloasă?

–         Dacă vrei, poţi să mergi – A spus fără să răspundă la întrebare. Edward a râs din nou şi şi-a trecut mâna peste umerii ei.

–         Ce prostuţă eşti Bella. Ştii că nu sunt aşa. Şi în plus, de ce aş pleca dacă o am pe cea mai frumoasă cu mine?

–         Nu trebuie să fii amabil.

–         Nu sunt amabil, tu eşti frumoasă Bella. Nu ştiu de ce ţi-e atât de greu să mă crezi, sau poate trebuie să ţi-o spună Jacob.

–         Ce are el de-a face cu toate astea?

–         Nimic.

–         Oh, haide! Ţi-am spus că este doar un coleg. Deja şi-a cerut scuze pentru ce mi-a spus când m-a cunoscut. Este un băiat bun, puţin cam vorbăreţ, dar fără intenţii rele – Edward s-a îndoit de ultimul lucru.

–         Da, doar un coleg.

–         Gelos? – de data asta era rândul ei.

–         Da, sunt gelos – nu se aştepta la răspunsul acesta.

–         Prieteni – Bella niciodată nu a fost mai fericită să o vadă pe Alice. Nu ştia ce să-i spună lui Edward – Haideţi, veniţi aici, dansaţi. Sunteţi un cuplu plictisitor.

–         Dansăm? – a întrebat Edward ascultând o melodie lentă.

–         Dacă atunci când sunt în deplinătatea facultăţilor mintale, nu pot să mişc un picior fără să mă împiedic de celălalt, după şampanie, mă îndoiesc că voi putea.

–         Bella, ai băut jumătate de pahar. Nu veni cu scuze – a spus întânzând o mână.

–         Bine, dar dacă mă fac de râs şi termin pe jos, va fi vina ta – a spus luându-l de mână.

–         Cum vrei, dar te asigr că nu vei ajunge pe jos.

–         Ce încurajare. Deci de râs tot mă voi face – Edward doar a zâmbit.

Au dansat în linişte, dar nu era ceva incomod. Edward a luat-o pe Bella de mijloc într-un mod posesiv, în timp ce ea îl lua de gât şi-şi punea capul pe pieptul lui.

–         Bella…

–         Hm? – era atât de comodă, încât nici nu a deschis ochii când a strigat-o.

–         Unde ţi-ar plăcea să mergem în luna de miere? – atunci a deschis ochii surprinsă.

–         Ăă?

–         Am spus: Unde ţi-ar plăcea să mergem în luna de miere?

–         Vom merge în luna de miere?

–         Bella, deja ţi-am spus că atât cât vom putea, vom face nunta asta cât mai tradiţional. Nu ţi-ar plăcea să mergi într-un loc anume?

–         Edward, nu trebuie să faci asta, ţi-am mai spus.

–         Eu deja ţi-am spus că vreau să o fac. Vreau să mergem în luna de miere – Bella nu putea evita să zâmbească. Acest bărbat era perfect. Nu era nimeni care să aibă sentimente mai nobile decât el, era atât de manierat.

–         Bine, surprinde-mă. Alege tu un loc frumos şi surprinde-mă – de data asta a fost rândul lui Edward să zâmbească.

–         Cred că deja ştiu unde să te duc.

–         Unde?

–         Mi-ai cerut o surpriză, deci asta vei avea – Bella se pregătea să protesteze, dar Edward i-a pus un deget peste buze – Tu ai cerut-o.

–         Ok, de data asta, să fie surpriză – au continuat să danseze un timp şi apoi Bella s-a scuzat că merge la baie.

Spre surprinderea Bellei baia femeilor era aglomerată, aşa că a stat ceva timp. Când a ieşit o mâna i-a tăiat calea.

–         Bună – Bella s-a uitat.

–         Oh, Bună Jake.

–         Ce plăcere să te văd. Cu cine ai venit?

–         Cu prietenii mei şi cu… iubitul meu – încă îi era greu să o spună.

–         Iubitul tău – a repetat cu enervare – văd.

–         Şi tu?

–         Cu nişte prieteni din La Push care au venit să mă viziteze.

–         Aha, bine, ne mai vedem – dar din nou a oprit-o.

–         Aşteaptă, nu vrei să bei ceva cu mine?

–         Nu Jake, mulţumesc, dar nu beau. În plus am plecat de ceva timp, Edward probabil este îngrijorat.

–         Ştii, mi-e greu să cred că voi sunteţi „iubiţi” – Bella a ridicat sprâncenele.

–          A da? De ce?

–         Păi trebuie să fiţi mai iubitori, în plus niciodată nu v-am văzut sărutându-vă.

–         Preferăm să nu ne dăm în spectacol. Amândoi suntem mai rezervaţi.

–         Nu te cred.

–         Nici nu trebuie s-o faci. Viaţa mea personală nu te interesează.

–         O, eşti cam în defensivă.

–         Şi tu eşti complet băgăcios. Ceea ce eu şi iubitul meu facem nu este treaba ta, ţi-am mai spus – Bella se săturase, Jacob părea o bună persoană, dar punea prea multe întrebări, despre ceva ce nici nu ar trebui să-l intereseze. Voia să plece fără să-i spună ceva, dar el a oprit-o din nou.

–         Dă-mi drumul Jacob.

–         Mai întâi bea cu mine ceva.

–         Deja ţi-am spus că nu. Lasă-mă!

–         Haide, iubiţelul tău nu va afla. Poate vom petrece un timp bun.

–         Un timp bun?

–         Desigur. Ştii la ce mă refer.

–         Nu, nu ştiu.

–         Nu face pe proasta Bella.

–         Uite, nu am de ce să fac pe proasta, nici să petrec „un timp” cu tine, aşa că lasă-mă.

–         Haide, te vei distra.

–         Dacă nu o laşi, cel care se va distra va fi altul şi nu chiar petrecând „un timp” – Bella a ridicat privirea şi l-a văzut pe Edward lângă ea, luând mâna cu care Jacob o ţinea. Avea privirea calmă, dar în ochii lui verzi se putea observa doar ură.

–         O, iubitul salvator.

–         Îi dai drumul sau te ajut? – a repetat Edward. Jacob a zâmbit şiret, Bella niciodată nu l-a văzut aşa şi două secunde mai târziu, doi băieţi foarte asemănători cu Jacob s-au pus lângă Edward. Trişorul! A fost primul lucru la care s-a gândit Bella.

–         Ce se întâmplă Jake? Tipul acesta o deranjează pe fata ta? – Bella voia să spună ceva, dar a fost întreruptă înainte ca măcar să deschidă gura.

–         Eu cred că prietenul tău este cel care, înainte o deranja pe logodnica fratelui meu – era Alice. Atunci Bella a observat că Emmett şi Jasper stăteau lângă cei care abia au ajuns şi Alice şi Rose erau lângă ea.

–         Nu băieţi, nu se întâmplă nimic – a spus Jacob, după câteva secunde, apoi s-au retras.

–         Eşti bine? – a întrebat Edward.

–         Da, stai liniştit. Nu mi-a făcut nimic.

–         Pentru că fratele meu a ajuns la timp. Ai grijă cu tipul acela Bella, nu are intenţii bune – Bella doar a dat din cap la Jasper.

–         E un trişor nenorocit! – s-a plâns Alice.

–         Da, când a văzut că taberele se egalaseră, a dat înapoi. Se pare că îi place să aibă avantaj. Păcat, ar fi fost o bătaie bună.

–         Emmett!–l-a certat Rose.

–         Cu ceva are dreptate Emmett, îi place să fie în avantaj, aşa că Bella, cum ţi-am mai spus, ai grijă.

–         Bine Jasper.

–         Este târziu. Mai bine plecăm – Bella s-a uitat la Edward. Continua să aibă acea ură în ochii lui.

Drumul de întoarcere a fost într-o linişte incomodă. Bella nu ştia ce să spună, iar Edward nu o ajuta deloc. Când au ajuns la apartament, Edward a condus-o până la uşă şi în sfârşit a vorbit.

–         Bella.

–         Spune – a zis cu o oarecare ezitare. Nu ştia cum să acţioneze.

–         Promite-mi că nu-i vei mai vorbi vreodată câinelui ăluia şi ve sta cât mai departe de el.

–         Nu ţi se pare prea exagerat? Avem oră împreună, va fi cam greu să stau cât mai departe de el.

–         Cel puţin fă ce poţi ca să stai departe de el, promite-mi – Bella a uitat cât de supra-protectiv era Edward cu ea. Cel puţin ştia că nu este supărat pe ceva ce a făcut ea, ci pe Jacob.

–         Îţi promit – Edward s-a relaxat.

–         Asta mă linişteşte.

–         Şi pe mine. Mă îngrijoram în privinţa ta. Credeam că eşti supărat pe mine – Edward a îmbrăţişat-o.

–         Niciodată nu aş putea fi supărat pe tine. Iartă-mă.

–         Nu am ce să iert – Bella s-a uitat la ceas. Era 2:34 dimineaţa.

–         E târziu – Edward s-a aplecat pentru a-şi lua la revedere cu obişnuitul lor sărut pe obraz. Bella nu a observat şi şi-a întors privirea când l-a auzit vorbind. Când şi-a dat seama, deja era târziu şi ambii aveau buzele unite. Fără să poată evita, ambii au închis ochii şi s-au pierdut pentru moment în senzaţie buzelor celuilalt. Secundele treceau şi niciunul nu reacţiona. Când Edward şi-a dat seama ce făcea, avea mâinile pe mijlocul Bellei, iar mâinile ei erau în părul şi pe gâtul lui. Era foarte surprins de acest lucru şi de asta s-au despărţit imediat, deşi fără bruscheţe.

–         Eu… Iartă-mă eu…

–         Nu, nu-i nici o problemă… şi eu… a fost un accident.

–         Da, e… Noapte bună Bella – şi fără altceva, a plecat.

Bella era şocată. Încă nu-şi dădea seama de ce s-a întâmplat. Tocmai îl sărutase pe Edward Cullen? Adevărul e că a fost un accident, dar o făcuse. Şi de ceva era sigură, era cel mai minunat lucru care i s-a întâmplat în toată viaţa. Cel mai rău lucru era că nu ştia ce gândea el. Fugise de acolo. A intrat în apartamentul ei, şi-a făcut o baie şi s-a pus în pat să doarmă. În momentul în care a atins patul, a adormit. A avut un vis foarte plăcut. Şi cum altfel, dacă toată noaptea l-a visat pe Edward.

__________________________________________________

Iată şi capitolul 3. Scuzaţi eventualele greşeli:)

Comm&Rate:).