Capitolul 5 – Planul

Capitolul 5 – Planul

 

 

Din perspectiva lui Edward

 

Afurisita viata! Ce naiba a apucat-o pe Bella? Nici macar nu-mi spune cu ce-am gresit ca sa-mi indrept greseala. Ea doar se comporta ca un copil de 5 ani. Daca asa se comporta, asa o voi trata. Ea are chef de copilarii, atunci asta va primi. Trebuia sa ma gandesc la o modalitate sa ma razbun pe ea pentru faza din clasa, cand mi-a tras scaunul. Cred ca mai bine o sa ma razbun pe ea in excursie.

Acum imi faceam bagajele. Nici macar nu stiam unde plecam, de la director stiam doar ca nu vom merge undeva aproape.

-Hey bro, ce a fost cu tine azi? De ce erai pe jos? A venit si Emmett in camera sa ma enerveze.

-In caz ca nu ai observat, Bella a tras scaunul de sub mine si asa am cazut. Nu stiu ce naiba are ca de la un timp se comporta cu mine de parca as fi facut o greseala colosala.

-Fetele… cine le intelege?

-Exact. Cine? Eu unu, nu.

Mi-am pus lucrurile de care aveam nevoie in valiza. M-am uitat la ceas, era cinci fix. Aveam timp sa ma duc pana acasa si sa ma intorc pana diseara. Problema era ca aveam nevoie de permisiunea directorului pentru a iesi, asa ca m-am dus pana in biroul lui pentru a vorbi cu el. Am ajuns in fata usii si am ciocanit de doua ori, apoi am intrat in biroul sau.

-Buna ziua domnule director!

-Buna ziua. Cu ce te pot ajuta tinere?

-Sunt Edward Cullen. As vrea sa va rog frumos sa imi permiteti sa ma duc acasa la parintii mei. As vrea sa-i mai vad si eu din moment ce voi fi plecat o luna.

-Sigur Edward. Vrea si fratele tau, Emmett sa mearga cu tine?

-Nu stiu. Nu l-am intrebat.

-Daca vreti, puteti merge amandoi. Parintii vostri mi-au spus sa va las oricand vreti voi sa iesiti. Fireste, nu in timpul orelor.

-Multumesc domnule. Ne-am salutat si am iesit din birou si am mers sa-l caut pe Emmett. Banuiesc ca si lui ii era dor de Esme si Carlisle. M-am dus in camera si nu era. Dar nici Jasper nu era in camera. Unde au disparut? Nu am mai stat sa-i caut ca intarziam. Speram ca Em sa nu se supere pe mine. Dar la urma urmei era vina lui ca el disparuse, nu eu. Asa m-am absolvit de orice vina. M-am dus in parcare si am urcat in Volvo-ul meu drag.

-Mi-a fost dor de tine! Tie nu ti-a fost dor de mine? Ahh… hai sa facem o tura inainte sa mergem la Carlisle si Esme.

Cred ca unul mai nebun ca mine nu exista. Cine a mai pomenit sa vorbesti cu propria masina? Dar cu o asemenea frumusete de masina cine nu ar vorbi? Of, nici eu nu mai stiu ce zic. Oricine m-ar vedea m-ar interna la spitalul 9. Am urcat in masina mea draga si am dat o tura prin oras, apoi am apasat acceleratia si m-am indreptat spre Forks. Am ajuns acasa in timp record. Acum speram ca Carlisle si Esme sa fie acasa si sa nu fi venit pana aici degeaba. Bina, chiar degeaba nu venisem pentru ca oricum mi-era dor si de pianul meu. Iubeam instrumentul asta. Nu stiu daca imi iubeam mai mult pianul decat masina sau invers. Cred ca pe amandoua le adoram la fel de mult.

Mereu cand cantam la pian, simteam cum linistea imi inunda sufletul si imi alunga toate gandurile negative. Imi placea sa compun melodii la pian. Dar de ceva timp nu mai puteam sa compun nimic. Cand incercam ceva nou notele ieseau schingiuite. Cred ca atat inspiratia mea, cat si imaginatia fugeau de mine. Si cu ce viteza fugeau. Ma simteam ca in “Road Runner” unde eu eram Coiotul care nu-l prinde niciodata pe Road Runner. Ce comparative de milioane am gasit. Daca ma auzea Emmett vorbind asa zicea la tot liceul ca eu ma uit la desene. Nu ca nu ar fi adevarat, adica mai ma uit si eu din cand in cand. Daca chiar nu am ce face c ear trebui sa fac?

Insa poate azi Road Runner – inspiratia si imaginatia mea – s-a accidentat si as putea in sfarsit sa compun ceva nou. Mi-am trecut degetele pe clape si am inceput sa cant. Pentru inceput era destul de bine. Nu mai era chiar asa rau ca ultimele mele incercari. Dar fericirea mea nu a durat mult pentru ca imediat sunetele au inceput sa sune ca cineva care se screme. M-am lasat pagubas si am incetat sa mai cant la pian. Am mai stat putin prin casa si au aparut si parintii mei.

-Mama, tata! Ma bucur ca ati ajuns in sfarsit. Am spus eu si m-am indreptat spre ei pentru a-i lua in brate. Mi-a fost dor de voi.

-Si noua fiule. Dar de ce nu ne-ai spus ca treci azi pea casa? Veneam mai devreme de la spital.

-Pai a fost o decizie de moment.

-Oh! Ne bucuram sa te revedem. Emmett a venit cu tine?

-Nu. L-am cautat, dar nu era pe nicaieri, asa ca am plecat pentru ca dupa se facea prea tarziu si nu aveam timp.

-Ma bucur ca ai trecut pe acasa. Dar de ce nu ai asteptat pana in week-end? A intrebat si mama.

-Pai, vedeti voi… o sa se faca cateva schimbari in liceu, asa ca noi mergem intr-o excursie. Inca nu stim unde.

-Aha. Distractie placuta atunci. Imi spuse tatal meu. Dar cu voce ape care a folosit-o, bag mana in foc ca se gandea ca nu puteau sa astepte pana la vacant de iarna ca sa se apuce de renovari? La gandul asta mi-a scapat un chicot. Tipic Carlisle.

-Eu plec acum. Am vrut sa trec sa vad ce mai faceti. La revedere. Mi-am imbratisat din nou parintii si am plecat inapoi spre liceu. Cand am ajuns pe hol am vazut-o pe Bella in compania tipului cel nou Jacob. Si pareau chiar apropiati. Poate ca asta era motivul pentru care Bella s-a suparat. Ea avea prieten si nu voia sa se sarute cu altu. Ce tampit am fost.

Am intrat in camera si am dat de Emmett si Jasper.

-Pe unde ati umblat azi? Mai ales tu Emmett. Am mers pana acasa si am vorbit cu Carlisle si Esme. Le-am spus ca plecam in excursie.

-Aaa…am fost la plimbare? Spuse Emmett, doar ca nu iesi ca un enunt, ci ca o intrebare.

-Ok. Cum spui tu. Eu ma duc sa ma culc. Noapte buna!

-Noapte buna!

M-am pus in pat si m-am lasat  prada lumii viselor. Eram intr-un loc frumos, linistit; eram intr-o poienita. Nu mi se parea cunoscuta. Dar in central poienitei era…pianul meu? Ce cauta pianul meu aici?

Nu am mai stat mult sa ma gandesc si m-am intreptat spre pianul meu si am inceput sa cant. Era o melodie noua, ce exprima bucurie, iubire, pasiune. Cum am inceput melodia, in fata mea a aparut Bella cu un zambet uimitor. S-a asezat langa mine si asculta melodia. Cand melodia s-a sfarsit, mi-am intors privirea spre Bella, iar ea se uita la mine. Nu uitam unul in ochii altuia. In ochii ei se putea citi o bucurie de nedescris, o iubire imensa si o lacrima i-a alunecat pe obraz.

-Edward, este minunat. In clipa aceea, fetele noatre se apropiau foarte incet, iar rasuflarea fiecaruia dintre noi ii atingea fata celuilalt. Simteam ca sunt in Rai. Mai aveam putin si buzele noastre se atingeau.

-Edward, trezireaaaa! Urla Emmett ca disperatu.

La naiba, a fost doar un vis. Ce n-as da sa fie real. Edward, tu te-auzi ce spui? Asa e. Eu si  Bella nu ne suportam. Dar cine zice ca nu-mi pot dori sa o sarut chiar daca nu o suport? Adica ea arata bine, chiar foarte bine, in ciuda comportamentului ei.

-Emmett, tu chiar nu ai nimic altceva de facut decat sa trezesti lumea din somn?

-Sincer? NU!!! Si iar a inceput sa urle prin camera. Cateodata imi vine sa ma impusc doar pentru ca Em e fratele meu. Doamne, cu ce am gresit de mi-ai dat un asa frate?

-Da-te dracu din calea mea si lasa-ma sa ma duc sa-mi fac un dus.

-Bine Eddie.

-Emmett Cullen! Luate-ar dracu in cel mai urat mod posibil! De cate ori trebuie sa-ti mai spun ca nu-mi place sa-mi zici asa! Ce dracu, am 17 ani, nu mai am 5 ani sa-mi zici asa.

Frumos imi incep eu ziua. Cu nervii intinsi la maxim din cauza prostiei fratelui meu. Cateodata ma bucuram ca parintii mei l-au adoptat pe Emmett, cateodata blestemam momentul cand asta s-a intamplat. Desi Emmett era adoptat, nu prea tineam cont de asta. Eu tot fratele meu adevarat il consideram.

Mi-am facut un dus, m-am spalat pe dinti si am luat o pereche de pantaloni negri pe mine si un tricou albastru mulat pe corp pentru a-mi accentua abdomenul bine lucrat. Nu eram chiar ca Emmett, plin de muschi, dar aveam si eu patratelele mele cu care ma mandream. Mi-am mai luat si o geaca de piele in mana, pentru ca nu stiam daca o sa-mi fie frig sau nu. Am luat valiza si m-am indreptat spre iesirea din liceu. Acolo ne astepta un autocar. Au aparut si Tanya, Kate, Carmen si Eleazar.

-Edward, Emmett. Ce mai faceti? Intreba Tanya.

-Bine. Voi ce faceti? Nu trebuia sa mergem in excursie doar cu cei din clasa noastra? Am intrebat eu, stiind ca Eleazar si Kate erau la alta clasa. Ei mai aveau inca un an de liceu dupa ce terminam noi.

-Ba da. Dar am vorbit cu directorul si a fost foarte dragut cu noi si a acceptat ca Eleazar si Kate sa mearga cu noi. Mi-a raspuns Tanya.

-Ce faceti copii? A intrebat si Emmett zambaret ca intotdeauna.

-Stii Em, in primul rand nu suntem copii, suntem de aceeasi varsta cu tine, ma rog, daca sit u te consideri copil, asta e altceva; in al doilea rand nu e nevoie sa urli asa ca te auzim perfect, suntem langa tine si nu suntem nici surzi.

-Stiu ca nu sunteti surzi Edward, dar asa imi place mie sa vorbesc si stiu ca nu sunteti copii, dar sunteti asa mici incat nu stiu cum sa va zic. V-ar convenii “Ce faceti piticilor”?

Mi-am dat ochii peste cap si nu i-am mai raspuns. Si nici ceilalti nu au facut-o. E adevarat, avea dreptate. Eram asa mici pe langa el care era asa inalt si mare. La cum arata cu muschii aia pe el ti-era si frica sa te iei la harta cu el. Nu am mai stat mult si a venit si Jasper. Ne-am urcat toti in autocar si ne-am pus tocmai in spatele autocarului. De obicei, cand mergeam cu autocarul in vre-o excursie locurile din spate erau ale noatre. Am mai ras si am mai vorbit cu ei cateva minute, timp in care au venit si Bella cu Alice, Rose si Jacob Black.

-Bella, Al, Rose, nu veniti sa stati aici cu noi? a urlat Emmett. Sincer sa fiu, cateodata nu intelegeam metoda asta a lui Emmett de a comunica cu oamenii. Cred ca el s-a nascut pentru a urla si mai mult ca sigur daca am merge la un meci de fotbal pe un stadion, sunetul produs de urletul lui i-ar acoperi pe toti, chiar i-ar deranja pe cei de pe teren si nu s-ar mai putea concentra. Dar cat timp ma gandeam la Emmett si la urletul lui, nu ma puteam gandi si la ce le-a spus. E nebun? Bella? Ce dracu, nu o suport. Off, m-am gandit atat la un mod de a ma razbuna pe ea si nimic. Fi-mi-ar lipsa de idei sa-mi fie. Speram din tot sufletul ca nu vor veni sa stea langa noi, ca vor refuza sugestia lui Emmett si ca vor sta cat mai departe posibil, chiar intr-un alt autocar daca se poate.

-Sigur! urla si Alice fericita. La naiba! Nici nu mai stiam la ce sa ma gandesc. La faptul ca Bella va sta aproape de mine si va trebui sa ma abtin sa nu o strang de gat si sa nu ma cert cu ea de fata cu toata lumea; la faptul ca Alice si Emmett probabil erau frati pentru ca am observat ca amandurora le place sa urle sis a tipe in loc sa vorbeasca normal ca doi oameni civilizati si sa nu considere mereu ca noi ceilalti avem probleme cu auzul; sau la faptul ca inca trebuia sa ma gandesc la o modalitate de a ma razbuna pe Bella. Daca stau mai bines a ma gandesc, cred ca aleg a treia varianta. Trebuia sa priceapa ca nu s-a pus cu persoana potrivita.

Bella, Alice, Rose si Jacob s-au apropiat de locul unde eram noi. Ne-am salutatm, iar eu am continuat cu privirea pe geam si eram cu gandurile departe. Eram cuprins in gandurile mele razbunatoare, cand vocea Bella m-a readus inapoi in lumea reala.

-Banuiesc ca voi deja il cunoasteti pe Jake, asa ca nu mai e nevoie sa va spun cum il cheama sau ceva de genu. A spus ea zambind, apoi s-a intors spre Jacob. Jake, ei sunt Emmett, Jasper, Edward si… s-a oprit cand a ajuns in dreptul lui Kate si Eleazar.

-Ea este Kate sora mea, iar el este Eleazar, iubitul lui Carmen. A spus Tanya.

Am dat cu totii mana, ne-am cunoscut, iar ceilalti au inceput sa vorbeasca despre ei si sa se cunoasca mai bine, insa am observat ca Bella nu participa la discutie decat fizic. Si ea parea sa fie cu gandurile departe. Ce nu am mai putut rata au fost privirile pe care si le aruncau Tanya si Jacob. Ce naiba, Jacob e cu Bella si el se uita la Tanya de fata cu Bella? Baiatul asta cred ca nu e in toate mintile.

Dar am cazut iar in gandurile mele. Blestemate fie momentele cand sunt lispit de idei.

Haide Edward gandeste ca doar de aia ai un cap mare pe umeri. La naiba, de ce nu-mi vine nici o idee?

Gata, stiu! Edward, ai o minte geniala. Esti cel mai destept om de pe Pamant.

Grozav, acum am ajuns sa ma supraestimez. Am sa ma prefac ca sunt admiratorul secret al Bellei. Bineinteles ea niciodata nu va afla asta. O voi face sa se certe cu Jacob si sa se desparta. Asa merita daca s-a pus cu mine. Totusi ceea ce nu stiam era de ce ma simteam asa bine la gandul ca ei doi nu vor mai fi impreuna. Poate o fi din cauza ca razbunarea e dulce. Da, asta trebuie sa fie.

_______________________________________

 Am terminat si eu in sfarsit:d…Scuze ca a durat atat;;)

Sper sa va placa si cap acesta:d…desigur ca astept comentarii/sugestii/critici, accept orice:d

Si apropo, in urma a numararii “voturilor” voastre, am decis sa ma apuc sa scriu ficul cu numarul 2:d…Desigur ca as vrea sa le scriu pe amandoua, dar timpul asta nu-mi permite! Si as vrea sa va multumesc tuturor celor care m-au ajutat cu gasirea unui titlu cat mai potrivit:d.

 

Capitolul următor –>

Cam atat am avut de spus:d. In caz ca am uitat ceva, va spun dupa aceea:d, desi eu sper sa nu fi uitat nimic:d

Advertisements

15 thoughts on “Capitolul 5 – Planul

  1. Mda, era imposibil sa nu uit eu ceva. Tipic mie. Imi cer scuze celor care mi-au spus sa incep prin a scrie ficul cu numarul unu! Promit ca fac tot posibilul sa ma apuc in curand si de Umbrele Trecutului:d
    Si am mai uitat ceva. Celor care au ficuri, vreau sa le spun bafta, inspiratie cat mai multa si tuturor vreau sa va spun succes la scoala:*:*…Cred ca toti avem nevoie de asta:))… Si cu asta am terminat cu aberatiile mele pentru un moment:D

    Like

  2. super capitolul:X
    :)) :)) doamne emmett e asa zapacit :)) …totusi e adorabil :X
    imi place asa mult cand se ciondaneste cu edward :))
    “-Bella, Al, Rose, nu veniti sa stati aici cu noi? a urlat Emmett. Sincer sa fiu, cateodata nu intelegeam metoda asta a lui Emmett de a comunica cu oamenii. Cred ca el s-a nascut pentru a urla si mai mult ca sigur daca am merge la un meci de fotbal pe un stadion, sunetul produs de urletul lui i-ar acoperi pe toti, chiar i-ar deranja pe cei de pe teren si nu s-ar mai putea concentra. ” =))
    wow …e interesanta ideea lui edward 🙂
    sper totusi ca nu o va rani pe bella 😦
    el o place …iar ca un fraier ce e nusi da seama 😦 …visul sau e superb :X …pacat k emmett la intrerupt 😦
    de abia astept continuarea :X
    multa inspiratie …pup:*

    Like

    1. poi nu o sa o raneasca ca nu are cum din mom ce ea nu e cu Jake k sa sufere pentru despartire, bella doar o sa se enerveze la culme:d(si cam atat spun:)) )…poi ce sa le fac? ei sunt fraieri nu i-am facut eu sa fie asa:))(glumeam:d) dar daca nu i-as face asa care ar mai fi farmecul?:)) si cu ce v-as mai tine in suspan pana in capitolul cand ei o sa-si declare dragostea?:d…si sunt de acord cu tine: Emmett e adorabil:x…mai ales actorul care-l interpreteaza:x:x. si cap urm cred ca nu va fi nici din persp bellei, nici a lui ed:d…o sa fie un cap pe care banuiesc ca il asteptati…adik si ceva dragoste nu numa “ura”:))..si cred ca deja am vb prea mult:d…ms si si tie multa inspiratie si timp sa mai scrii:d:*:*:*. kisses:*:*:*:*

      Like

  3. super 😀 … Emmet e cel mai thare :D, bine asta dupa Edward (evident)

    poi ce sa zic ideea lui Ed de a o “face” pe Bella sa se desparta de Jake e foarte thare :D, chiar ma bucur k ia initiativa, si knd o sa isi dea seama k si ea il place o sa fie thare de tot :> ;)). Dar pana atunci o sami pun pofta in cui si o sa astept netxu :d

    asa k spor la scris >:D< :*:*:* 🙂 😀

    Like

  4. sper caci chestia cu tipetele sa nu fi fost din cauza k unele persoane,gen mine vorbesc utin cam tare;)).Oricum este tare…si imi place razbunarea lui edward,imi va placea si mai mult can dva afla k a gandit degeaba:))

    Like

  5. da.da.da… razbunarea e dulce, dar nu atunci cand esti nebuneste indragostit, Edward… iti vei manca unchiile, pina si coatele la ceea ce ii vei face Bellei… crede-ma .. 😛
    Cap e extraordinar… felicitari!! … :))))))

    Like

  6. foarte frumos cap!!!
    eddie o sa cam iei plasa ku razbunarea ta caci ei 2 nu’s impreuna!!!
    next i’am coming!!!!

    Like

  7. Ahh, Ed crede ca Bell’s e cu Jake. :)) :)) Cum sa nu. Poate in visele lui de groaza. :))
    Presupun ca Jake si Tanya se plac nu?
    Frumos plan Ed. :> Ce – as rade sa nu – i mearga. :))
    Supeeeeeeeeer. 😡

    Like

  8. emmett este cel mai tare….
    imi place stilul lui de a comunica cu oamenii
    asa mai vorbesc si eu
    urlu in gura mare prin clasa pentru a le spune ceva fetelor:))
    seamana cu mine:))
    si vrei sa spui ca lui Jake ii place tanya?
    wow…..asta este o surpriza……
    si ce vise are Edward
    nu se satura de ele
    app…ti-am spus ca am postat capitolul 5 la Intantii Necurate?
    l-am postat si te astept:D

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s