Capitolul 14 – Unde-s doi, puterea creşte

Din perspectiva lui Edward

Oare mai aveau de gând să întârzie mult? Totuşi au avut destul timp. Ce au făcut de dimineaţă până acum? M-am uitat la ceas. Era 20:20, iar balul începuse deja de 20 de minute.

Ok, înţeleg că sunt fete, dar cât să le ia? Să fim serioşi acum.

-Eu nu mai aştept. Am plecat. Am spus eu revoltat.

-Sincer să fiu nici nu ştiu de ce naiba mai stai aici. Tu oricum mergi cu Lauren la bal. Sau te-ai răzgândit pe ultima sută de metri şi ai invitat-o pe Bella?

-Nu. Nu m-am răzgândit. Dar pentru lămurirea neuronilor tăi care se pare că nu prea funcţionează, camera lui Lauren e lângă camera fetelor. Din moment ce toate sunt fete, e normal să aibe camerele în sectorul fetelor, adică acolo unde suntem noi acum. Te-am lămurit cap sec?

-Hei Eddie! Nu mai fi aşa irascibil.

Am ales calea cea mai bună pentru a rezolva această mică încăierare. Să tac din gură. Îl cunosc foarte bine pe Emmett şi ştiu că nu renunţă cu una cu două, dar dacă îl ignor şi îl las să vorbească singur, nu o să mai continue să mă streseze.

-Edward! Mă aşteptai?

Ugh! Lauren. Ducă-s-ar să se ducă undeva.

-Mda Lauren. Am spus eu cu un zâmbet forţat, dar se pare că ea nu a observat acest lucru pentru că zâmbetul ei încă era la locul lui. Cred că şi-a agăţat nişte cârlige de urechi şi aşa reuşea să zâmbească atâta. Băieţi eu am plecat la bal. Vă aştept acolo.

Am pornit spre sala unde avea loc balul cu Lauren agăţată de mine. Pentru o clipă regretam că am acceptat să fac parte din planul Bellei, dar când mă gândeam la ce se va întâmpla, reveneam la o stare de bucurie. Trebuie să recunosc, Bella e chiar genială. Nu mi-ar fi trecut prin cap nici într-o mie de ani ce i-a trecut ei.

Din perspectiva Bellei

-Off! Haide Alice mai repede! Suntem toate în regulă. Nu mai avem nevoie de nimic. Putem merge mai repede? Deja am întârziat deja 20 de minute. Sau tu vrei să ajungem când se termină balul?

-Bella! Să taci în clipa asta! Eu spun când suntem toate gata? Vrei să ne facem de râs? Trebuie să fim perfecte. Subliniez, perfecte.

-Mda, ce să zic! La ce bun să fim perfecte, dacă ajungem când toată lumea pleacă?

-Nu o să plece nimeni. Suntem aproape gata.

-Mda sigur. Asta spui de o jumătate de oră.

Cum să fac eu acum să mă întâlnesc cu Mike ca să îi spun să mă aştepte în cameră? Ştiu! Îi dau un mesaj. Bella, eşti un geniu. Pff… Ai ajuns să te lauzi singură. Tot n-am scăpat de tine? Neah… Va trebui să mă mai suporţi puţin… Puţin mai mult.

Am hotărât să ignor vocea accea şi am revenit la activităţile mele.

„Mike, a intervenit o mică problemă cu fetele şi voi mai întârzia puţin. Sper că nu te superi pe mine.” Am apăsat pe trimite. Nu am aşteptat prea mult, că răspunsul deja veni.

„Nu este nici o problemă. Totuşi, nu înţeleg de ce nu ai vrut ca să vin să te iau şi nici să afle cineva că merg împreună cu tine la bal?”

„Pentru că nu vom merge la bal şi nu vreau ca cineva să ne observe plecând şi să ne deranjeze. Şi acum că m-am gândit mai bine, du-te în camera de la parter, cea care nu a fost folosită vreodată şi aşteaptă-mă acolo. Am pregătit totul pentru ca să ne simţim bine. Bineînţeles, asta dacă vrei.”

Mike, te asigur că nu vei uita asta niciodată. Şi la urma urmei, i-am spus adevărul în mesaj, aşa că nu poate spune că sunt mincinoasă.

„Ok. Acum voi merge. Abia aştept să văd ce mi-ai pregătit.”

Nici nu ştii ce te aşteaptă fraiere. Numai pe mine nu o să mă ai cu tine în cameră, mai ales în pat.

„Va fi ceva de neuitat. Oh, Mike, era cât p-aci să uit. Să nu aprinzi lumina. Aşteaptă să vin eu să o aprind. Nu vreau să stric elementul surpriză.”

Dar era rapid băiatul, nu glumă. Răspundea foarte repede la mesaje. Nici nu trimiteam bine mesajul, că răspunsul ajungea imediat.

„Dar ce misterioasă eşti. Dar bine, îţi voi face pe plac şi te voi lăsa pe tine să aprinzi lumina când vei intra.”

„Mulţumesc Mikey. Acum trebuie să plec, se pare că Alice are nevoie de mine. Ne vedem în curând.”

-Tot nu ai terminat Alice?

-Aproape gata.

-Off! Dar ce îţi ia at…

Nici nu am putut termina ce aveam de zis că se auziră două ciocănituri în uşă. M-am dus repede să văd cine e. Probabil erau băieţii care s-au plictisit să aştepte atâta. Dar m-am înşelat. În faţa uşii stătea Tyler îmbrăcat cu o pereche de pantaloni maro şi o cămaşă crem, descheiată la primii doi nasturi. În părul lui nu se afla doar spumă, sau gel sau fixativ, ci toate trei. Şi cred că a căzut într-o cadă plină cu parfum în loc de apă. Cum am inspirat, am simţit cum ceva mă gâdilă pe nas şi am strănutat.

-Eşti bine?

-Da… Doar că nu ştiu de ce mi-a venit să strănut. Hapciu!

La naiba! Ce era cu toate strănuturile astea? Exista o probabilitate faptul că s-a dat în exces cu parfum să fi cauzat strănuturile mele. Însă nu a trebuit să meditez asupra acestei probleme că el îmi şi întinse un buchet de crini. Nu se poate! El tocmai nu a făcut asta. Din toate felurile de flori care există pe planeta aceasta, de ce a ales tocmai crinii?

-Ia – hapciu – florile al… – hapciu – florile alea din – hapciu – faţa mea. Şi ca totul să fie frumos, am încheiat cu un alt strănut.

M-am uitat mai atentă în spatele lui Tyler şi abia acum mi-am dat seama că aveam public. Ca Emmett să-şi facă simţită prezenţa a început să râdă ca un disperat şi să dea cu pumnii în pereţi. Jur că puteam simţi cum pereţii liceului şi întreg liceul se zguduia la felul în care râdea Emmett. Jazz şi Jake râdeau şi ei, dar nu la fel ca Emmett.

Mi-am întors din nou privirea spre Tyler care se uita în pământ. Pentru o clipă mi se făcuse milă de el, adică mi-a adus flori,  chiar dacă erau crini, el nu avea cum să ştie că eu sunt alergică la crini, dar cum puteam avea milă faţă de un animal; pentru că la cum gândeşte, nu-l pot numi altfel.

El îşi retrăsese mâna cu buchetul şi acum o ţinea la spate. Era mai acceptabil acum.

-Um… Bella, scuze.

-Nu-i nimic. Nu aveai de unde să ştii. Aşteaptă-mă doar puţin, vin imediat.

Am mai aruncat o privire spre Emmett care acum doar chicotea zgomotos, iar Jazz şi Jake aveau doar un zâmbet amuzat pe faţă. Dar, acum mi-a picat fisa. Unde e Edward? De ce nu e cu ei? Se simte rău? Oare mă va mai ajuta?

În momentul şirului meu mental de întrebări îngrijorătoare cu privire la unde putea fi Edward, de nu era aici cu Em, Jazz şi Jake, mi-a picat pentru a doua oară fisa. El era cu Lauren la bal. Probabil ea fusese gata mai devreme, iar el deja a plecat cu ea spre sala balului. Brusc, când am realizat unde era Edward, o furie ciudată a pus stăpânire pe mine. Cine ştie ce făcea cu Lauren.

Am scuturat capul şi am alungat acele gânduri.

-Fetelor, eu am plecat.

-Isabella Marie Swan!!! Nu pleci până când nu spun eu că eşti gata să pleci! Ai înţeles? A urlat Alice cât o ţineau plămânii. Sigur voi avea nevoie de un control medical să aflu dacă mai aud bine.

-Hmm.. Nu!

Am ieşit repede şi l-am luat pe Tyler de mână, alergând, până am ajuns aproape de sala balului.

-De ce am fugit aşa? Întrebă Tyler gâfâind.

-Din cauza lui Alice. Dacă nu fugeam, şi acum eram în cameră, aşteptând ca Alice să mai verifice de cel puţin 7 ori dacă suntem în regulă sau nu. Nu ştiu cum am putut spune asta fără pauze de aer, pentru că şi eu gâfâiam.

-Oh.. Ei bine, am ajuns! Hai să dansăm.

Am intrat în sală şi imediat l-am zărit pe Edward. Ahh! Era cu Lauren. Şi se pare că Lauren încerca să îl sărute. Îmi venea să îi mut capul de pe umeri. Idioata! Cum îndrăzneşte? Să o ia dracu!

-Bella? S-a întâmplat ceva?

-Sigur Ty! De ce întrebi?

-Pentru că mai ai puţin şi scoţi flăcări pe urechi.

Ce?! Ce se întâmplă cu mine? Dacă îţi spun că asta se numeşte gelozie, spui că aberez. Ce? Gelozie? Nu se poate! Gelozie simt doar cei care plac pe cineva şi nu suportă să vadă pe altcineva. Eu… Eu îl plac pe Edward? Aleluia! ai priceput şi tu! Taci! Sunt în mijlocul unei meditaţii. Nu se poate ca mie să îmi placă Edward. El este superficial, arogant, prefăcut, dar totodată este şi sensibil, pasionat de ceea ce face şi este al naibii de sexy. Mda… îmi place că în sfârşit aberezi şi tu despre ceva interesant, dar ştii, mai e şi Tyler aici care se uită la tine de parcă abia ai scăpat de la balamuc. Oh, se pare că eşti şi tu bună la ceva. Hei! Pe de o parte, ar trebui să mă simt jugnită, dar pe de altă parte, mulţumesc pentru compliment. Acum răspunde-i mai repede până nu te internează la nebuni şi nu o să îl mai vezi pe Edward vreo-dată. Bine, bine.

-Neah…doar că e prea cald aici. Îmi aduci te rog ceva de băut?

-Sigur păpuşă.

Când naiba se schimbase aşa repede? Adică mai devreme era cât de cât acceptabil, dar acum la tonul pe care a spus-o, părea un obsedat mai ales că şi-a lins şi buzele în timp ce a vorbit. Câh! Oribil.

Cât timp Tyler îmi lua mie ceva de băut, Edward s-a apropiat de mine.

-Ştii, nu suport să îl văd pe tipul ăla în preajma ta, mai ales când ştiu ce gândeşte. Îmi vine să îi dau câteva.

-Eu chiar nu mă supăr. Poţi să îi muţi şi capul de pe umeri, eu nu mă supăr. Doar atâta timp cât ai grijă să nu mai spună „păpuşă” vreodată.

Edward a început să râdă, apoi l-am urmat şi eu.

-Tyler vine încoace.

-Ok! Uite cum facem. Eu îi spun să mergă în cameră. Tu mă aştepţi acolo la geamul acela. Sper că ai instalat totul.

-Desigur. Cu cine crezi că vorbeşti?

-Cu Edward Cullen. Cel puţin asta ştiu eu.

-Ai perfectă dreptate. Eu am plecat să o anunţ pe Lauren că voi lipsi.

Nu m-am putut abţine şi mi-a scăpat o strâmbătură când a pomenit de cealaltă strâmbătură.

-Nu înţeleg de ce o mai anunţi, din moment ce după ce scap de Tyler o să stai cu mine.

-Mama m-a învăţat să fiu un gentleman.

-Băiatul mamei…

-Te-am auzit.

-Ştiu. Acum pleacă până nu vine Tyler.

Nici bine nu a plecat Edward, că Tyler şi a ajuns în spatele meu.

-Ce făceai cu Cullen?

-M-a întrebat unde sunt Em, Jazz şi Jake.

-Oh… Ok. Ţi-am luat Garrone. Sper că îţi place.

-Sigur că îmi place. Mulţumesc.

L-am dat pe gât, iar Tyler se uita la mine cu ochii cât cepele. Serios acum, el doar nu credea că nu am mai băut în viaţa mea. Sinceră să fiu, chiar îmi plăcea băutura. Şi nu m-am îmbătat niciodată. Dar mai există o posibilitate pentru care el ţi-a luat alcool. Şi care ar fi aia? Simplu. Vrea să te îmbete, ca mai apoi să te facă să te culci cu el. Asta mi-a adus aminte de ceva. Mike aştepta. Nu mă supăram că aştepta, dar se putea plictisi, iar mai apoi nu mă mai puteam răzbuna pe cei 2.

-Ştii Tyler, am pregătit ceva. Dar nu pot să îţi arăt acum. Totul este în camera de la parter. Te duci tu în faţă, iar apoi o să vin şi eu.

-Ok. Dar de ce nu mergem împreună? Întrebă el în timp ce înaintă spre mine şi îmi cuprinse trupul în mâinile lui. M-am eliberat imediat de mâinile lui şi i-am spus:

-Pentru că nu vreau ca cineva să intre la bănuieli. Aşa ar fi cel mai bine.

-Bine. Orice pentru tine prinţesă.

Oare doar mie mi se părea oribil? Neah… Nu cred că doar mie. Tyler s-a îndreptat repede spre ieşire. M-am uitat după Edward, dar nici urmă de el. Mai mult ca sigur, s-a dus la geamul de unde se vedea tot ce se petrece în cameră. Am plecat şi eu pentru a nu-l face să aştepte şi pentru ca cei 2 papă-lapte să nu se prindă.

Edward era exact unde mă aşteptam.

-Credeam că nu mai ajungi.

-Scuze. Auzi, eşti sigur că chestia asta va funcţiona? Adică dacă eu spun ceva în microfonul ăsta, ei doi vor auzi ca şi cum sunt în acceaşi cameră?

-Da. Am încercat asta şi cu Emmett. N-ai idee ce amuzant a fost totul. Apropo, am impresia că Mike s-a cam plictisit. Iar Tyler nu mai apare.

-Sper să vină. Că dacă nu, e vai şi amar de el.

-Crezi că te-ar refuza dacă i-ai zis de o cameră şi mai ales când te-a văzut îmbrăcată aşa? Dacă pot numi asta imbrăcat. Cred că mai corect ar fi când te-a văzut aşa dezbrăcată.

-Ohh, mai taci!

-Shht, gata! A intrat Tyler.

Nu se vedea prea clar, se puteau distinge doar două umbre. Edward a pornit microfonul. Acum era rândul meu.

-Aici sunt. Nu ai idee cât am aşteptat momentul ăsta.

Tyler se apropia de Mike, crezând că sunt eu. Cum au ajuns faţă în faţă, Tyler se năpusti asupra lui Mike dându-i un sărut de toate zilele. În acel moment am scos aparatul foto şi am făcut poze. La vederea luminii provocate de bliţ, cei doi s-au speria şi au aprins repede lumina. Feţele care le aveau atunci când şi-au dat seama pe vine sărutaseră, erau de milioane. Nu m-am putut abţine şi le-am mai făcut o poză. Eu şi Edward eram pe jos de râs, la propriu.

Când ne-am mai calmat, ne-am redresat amândoi, iar eu am pus aparatul în geantă. Ne-am îndreptat spre sala de bal. Nu cred că Tyler şi Mike îşi vor mai face apariţia. Ne-am uitat după prietenii noştrii, dar nici urmă de ei. Am pufnit. Dacă stăteam atâta după Alice, pierdeam toată distracţia.

Mi-am luat ceva de băut în timp ce în sală se auzea Dj Project – Miracle Love. Adoram melodia asta. Era preferata mea, mai ales versurile… Pur şi simplu îmi plăcea la nebunie. Vroiam să îl întreb pe Edward dacă dansează, dar când m-am întors, nici urmă de el. L-am căutat peste tot, până l-am zărit într-un colţ cu Lauren. Simţeam cum fierb de furie. Târfă ştearsă. Edward era cu mine la bal, ce căuta cu aia? Nu m-am gândit de două ori şi m-am îndreptat spre cei doi.

-Dar nu înţeleg Edward. Parcă eu eram partenera ta la bal, nu aia.

-Aia are un nume şi se numeşte Bella. Şi schimbare de plan. M-am răzgândit şi nu mai vreau să fiu însoţitorul tău la bal. Pentru că parteneră, nici nu ai fost.

Lauren era roşie de nervi.

-Nu-mi vine să cred că mă laşi pe mine şi te duci la târâtura aia.

-Ai grijă cum vorbeşti despre Bella pentru că s-ar putea să uit că eşti fată.

Lauren mai vru să zică ceva, dar m-a văzut pe mine. Atunci a sărit pe Edward şi a început să îl sărute. Oh, nu! Ea tocmai nu a făcut asta. Să îşi spună rugăciunile târfă ordinară. Edward a stat puţin nemişcat, apoi a îndepărtat-o de el.

-Să nu mai faci asta în viaţa ta. E deja a treia oară. Îţi jur că dacă se mai repetă, chiar uit că eşti fată.

Cu asta a lăsat-o cu ochii în soare pe Lauren şi s-a întors, însă, cum mă văzu încremenise şi se uita la mine cu o privire precaută. Se apropie încet de mine, ca mai apoi să îmi spună:

-Bella, nu e ceea ce pare. Îţi jur!

Eu în loc de răspuns, am căutat în geantă, până am găsit un pachet de şerveţele. Am scos un şerveţel şi i l-am dat.

-Poftim. Cred că ai nevoie să te ştergi din moment ce aia te-a mozolit.

El a privit puţin şocat gestul meu, dar apoi a luat şerveţelul şi s-a şters.

-Mulţumesc! Chiar aveam nevoie.

Am râs amândoi. Miracle love încă nu se terminase, iar eu tot aveam chef să dansez. Am deschis gura să îl întreb dar el mi-a luat-o înainte.

-Dansezi?

-Sigur. Exact acelaşi lucru vroiam să te întreb şi eu.

Ne-am îndreptat spre ringul de dans şi am început să ne mişcăm. Ştiam că dansează excepţional. Mi-a dovedit asta în prima zi când am mers în club.

Whenever my world is falling
You catch me in your arms
Whenever a storm is comming
I’m shelter by your heart
I’m like a fish out of water
Its breath can see that you
Whatever the future has told me
I’m crazy in love with you !

And when I see you are lost inside
Now that I feel you I’m holding you tight
Your love, my love, a real, a miracle love.

La sfârşitul melodiei am rămas amândoi, privindu-ne în ochi. Ochii lui verzi, profunzi ca două oceane de smarald, mă priveau cu blândeţe, cu ceva ce semăna a fi dragoste. Oh, super! Acum am vedenii.

Nici nu ne-am dat seama că începuse altă melodie. Acum se auzea Blero – Sexy moves. Am început să dansăm din nou.

I see you
I hope you see me too
I like kissing your sexy groove
Sex-sex-sexy moves
When you whisper in my ear
All the things i want to hear
And I need you
Yeah i wanna have your lip

În acest moment, mâinile lui Edward se odihneau pe talia mea, în schimb ce buzele lui îmi plasau mici săruturi pe gât, urcând spre ureche şi sărutându-mi lobul urechii. În momentul când mi-a sărutat lobul urechii, un mic geamăt mi-a scăpat. Nu-mi mai păsa de locul unde ne aflam şi de cei care probabil au auzit geamătul meu de plăcere. Totuşi nu prea cred că a auzit cineva din moment ce muzica era aşa tare.

You touch me la-la-la
Uuuh la-la-la
You kiss me la-la-la
La-la-la-la-la-la-la-la
You touch me la-la-la
Uuuh la-la-la
You kiss me la-la-la
La-la-la-la-la-la-la-la

I feel you
Come along and feel me too
I want to be with your hips next to mine
Moving with me round and round
When you whisper in my ear
All the things i want to hear
And I need you
Yeah i wanna have your lip.

M-am lipit mai mult de el, eliminând distanţa ce se afla între noi şi am continuat activitatea noastră de din-ainte. Dansam, în timp ce el îmi săruta gâtul, dar de data asta şi obrazul. Eu îmi încleştasem mâna în pumn în părul lui, în timp ce cealaltă mână era pe spatele lui, plimbându-se de sus în jos, de-alungul întregului lui spate bine făcut.

You touch me la-la-la
Uuuh la-la-la
You kiss me la-la-la
La-la-la-la-la-la-la-la
You touch me la-la-la
Uuuh la-la-la
You kiss me la-la-la
La-la-la-la-la-la-la-la
You touch me la-la-la
Uuuh la-la-la
You kiss me la-la-la
La-la-la-la-la-la-la-la
You touch me la-la-la
Uuuh la-la-la
You kiss me la-la-la
Come on baby get me wild.

Melodia se terminase şi din nou se repeta aceeaşi scenă ca la finalul melodiei anterioare. Am rămas să privindu-ne în ochi, doar că de data asta, pe lângă sentimentele de mai devreme, puteam citi şi o hotărâre incredibilă.

Mâinile lui s-au înfăşurat în jurul meu şi m-a tras mult mai aproape de el, dacă asta era posibil având în vedere faptul că între noi nu exista distanţă.

Faţa lui se apropia încet de a mea, buzele lui erau întredeschise răsuflarea lui atingându-mi faţa şi făcându-mă să vreau să se mişte mai repede. Nu-mi mai păsa de faptul că pentru el eram doar un pariu, vroiam doar să simt gustul buzelor lui contopindu-se cu ale mele, să simt cum limba lui îmi explora gura, iar apoi limbile noastre să se împreaunească în propriul lor dans. Când buzele noastre mai aveau puţin şi se atingeau, am auzit un strigăt.

-Bellaaaaa!!! Asta nu putea fi decât Alice.

Ups! Am dat de naiba!

_________________________________________________________________________________

În primul şi în primul rând, vreau să îmi cer scuze pentru întârzierea mea. Fiind vacanţă, eu în loc să postez mai des, postez mai rar. Mda… eu mereu trebuie să fiu opusul celorlalte persoane normale. Şi am mai şi răcit, iar capul mă doare în ultimul hal.

În al doilea rând, sper că m-am revanşat şi că e mai lung. De fapt, e cel mai lung capitol pe care l-am scris vreodată:d.

În al treilea rând vreau să vă mulţumesc celor care m-au votat pe Fan-fic Twilight. Vă mulţumesc din suflet.

În al patrulea rând, vă rog, vă implor să comentaţi. Nu vă cer prea mult, o mică părere. Vorbesc serios, şi un cuvânt mi-ajunge, dar să ştiu doar dacă v-a plăcut sau nu.

În al cincelea rând, dacă tot nu v-am urat “Paşte fericit!”, vă spun “Hristos a înviat!” şi vă mai urez şi succes la şcoală tuturor pentru că acum vine o perioadă grea, perioada tezelor. Deci, mult succes şi note cât mai mari:)

Şi în al şaselea rând, vă rog scuzaţi eventualele greşeli, dar chiar m-am grăbit să postez şi nu am mai avut timp să corectez:d

Sper că v-a plăcut capitolul:):d:*

Mulţumesc mult că citiţi:*:*:*

Şi vă rog, nu uitaţi, să daţi un comentariu, v-am spus, cât de scurt o fi, fie şi numai un cuvânt. Doar să ştiu părerea voastră:). Şi daţi câte stele credeţi voi că merită:).

Kisses:*:*:*:*

 

Capitolul următor –>