Capitolul 20 – Decizia

Voi face acest lucru în urma unui comentariu a lui Stefy. Ea a spus că după lunga aşteptare nici nu se mai ştie cu exactitate ce s-a întâmplat în capitolele anterioare. Aşa că am făcut un rezumat la tot ce s-a întâmplat. Puteţi trece peste el dacă vreţi.

Şi nu, nu este nicio urmă de ironie în ceea ce urmează să fac. Şi chiar consider că Stefy are dreptate. Deci:

Din capitolele anterioare ( mai bine zis, de la începutul ficului ) : Bella, Edward, Emmett, Rosalie, Jasper şi Alice au fost înscrişi la liceului cu internat “Elite Way School” din Seattle şi acolo s-au cunoscut.Între  Alice –  o fată care e plină de viaţă, dar a suferit mult pentru că i-a murit tatăl, iar mama ei nu mai avea timp pentru ea – şi Jasper s-a înfiripat ceva. A fost dragoste la prima vedere. Şi-au declarat iubirea şi au ajuns să fie împreună. Rosalie, verişoara lui Jasper şi Emmett, fratele lui Edward, s-au plăcut şi ei de când s-au văzut. Dar şi-au spus asta după un timp mai lung. La o zi după ce a început liceul, în “Elite Way School” au venit nişte elevi noi. Jacob, prietenul Bellei din copilărie – se iubeau ca fraţii. Şi Tanya, Kate, Carmen şi Eleazar, prieteni vechi cu Edward şi Emmett. Tanya l-a iubit cândva pe Edward, dar a trecut peste asta. Acum l-a cunoscut pe Jacob şi a ajuns să se îndrăgostească de el. Şi Jacob la rândul lui este îndrăgostit de Tanya. Au ajuns să fie împreună, doar pentru că şi-au luat inima în dinţi şi şi-au recunoscut sentimentele. Bella şi Edward s-au plăcut de la prima privire. Între ei totul era bine, până când aparenţele i-au înşelat pe amândoi şi au ajuns să se urască, sau mai bine zis să creadă că se urăsc. Deşi lucrurile s-au lămurit între ei, nu au încetat cu tachinările. Prietenii lor exasperaţi fiind din cauza comportamentului lor, au pus la cale un plan “diabolic”. Emmett, cunoscându-şi fratele a profitat de slăbiciunile lui şi l-a încolţit, astfel au ajuns să facă pariu că Edward o va cuceri pe Bella. Jacob i-a spus Bellei că a auzit conversaţia dintre cei doi şi a convins-o să-i facă jocul lui Edward şi să se prefacă că nu ştie nimic. Bella din cauza nervilor a fost de acord cu Jacob, crezând că asta este cea mai bună soluţie, să-i plătească cu aceeaşi monedă. Fără să vrea, ei s-au îndrăgostit unul de altul. Edward a compus un cântec de leagăn drept cadou pentru Bella de ziua ei. La petrecerea dată în cinstea Bellei, între cei doi are loc o apropiere şi ajung să se sărute. Aşa au ajuns să fie împreună. Deşi Bella nu a uitat niciodată de pariu.

__________________________________________________________________________________

Capitolul 20 – Decizia

 

7 luni mai târziu

Din perspectiva Bellei

 

Au trecut 7 luni. 7 luni de când eu şi Edward suntem împreună. Nu trecea o zi fără să-mi spună că mă iubeşte. Deşi ştiam de pariu, tot mi se părea că asta este într-adevăr ceea ce simte. Iar o parte din mine credea.

Vacanţa de iarnă ne-am petrecut-o cu toţii. Până şi Carmen, Kate şi Eleazar s-au întors din România pentru a petrece vacanţa cu noi. Surpriza mare a fost atunci când ne-am dus la aeroport şi în loc de 3 persoane, erau 4. Se pare că acea călătorie în România a fost bună pentru Kate, deoarece l-a cunoscut pe Daniel.

Ne-am împrietenit foarte repede cu Daniel. Kate spunea că el este marea dragoste a ei şi că totul a fost dragoste la prima vedere. Ne-au povestit cum s-au cunoscut. Mi se părea foarte romantică povestea lor.

Când Carmen, Kate şi Eleazar ne-au văzut pe mine şi pe Edward împreună, au rămas fără cuvinte. Totuşi mi se părea ceva ciudat la ei. Dar am trecut peste asta şi am continuat să ne distrăm.

Dar ca de obicei, timpul trece repede când te distrezi , aşa că vacanţa de iarnă s-a terminat mai repede decât ne aşteptam. Cei 4, au trebuit să se întoarcă în România. Dar ne-au promis că în vacanţa de primăvară se vor întoarce.

În ultimul timp, unii profesori au devenit chiar exasperanţi şi cicălitori, aşa că nu m-am putut abţine să nu le zic câteva. Aşadar m-am ales cu foarte multe pedepse şi resctricţii.

Directorul râdea de fiecare dată când eram trimisă în biroul lui şi stăteam de vorbă cu el. Mereu făceam câte-o remarcă despre anumiţi profesori, câteodată dându-mi şi dreptate.

De multe ori când primeam detenţie doar pentru că le spuneam adevărul în faţă acelor maimuţe pe post de profesori, Edward făcea şi el ceva pentru ca să fie la detenţie cu mine; după cum spunea el, ca să nu mă lase singură să îndur „tortura”.

Cu chiu, cu vai a sosit şi vacanţa de primăvară. Nu cred că am mai fost într-un liceu în care profesorii să fie atât de enervanţi. Ce tot spun eu aici? Liceul din New York a fost mult mai rău. Nu am rezistat în liceul ăla nici măcar o lună. Sau era liceul din Boston? Oricum nici în ăla nu am reistat prea mult. Ce?! Nu e vina mea că avea nişte reguli stupide.

În vacanţa de primăvară, am vrut să le facem o surpriză prietenilor noştri, aşa că am mers noi în România. Tatăl Tanyei ne-a ajutat foarte mult. El le-a spus lui Kate şi lui Carmen că nu pot să plece în vacanţa asta. Şi au crezut că nu ne vom mai vedea până la vacanţa de vară. Dar când ne-au văzut în România au rămas fără cuvinte.

În cele două săptămâni, am vizitat acea ţară. Era foarte frumos acolo. Am stat câteva zile la plajă, apoi am fost la munte.

Desigur şi această vacanţă s-a terminat mult prea repede, iar noi a trebuit să ne întoarcem la internat.

Imediat am început recapitularea la toate materiile pentru că examenele finale se apropiau. Nu a fost chiar aşa de rău, pe cât  mă aşteptam. Săptămânile acelea nu am mai mers în biroul directorului aşa mult, doar la ocazii speciale. În rest, am mai răspuns la unele materii şi chiar am primit puncte pentru nota finală. Chiar dacă nu prea respectam eu regulile prea mult şi nu-mi plăcea şcoala, asta nu însemna că nu învăţam deloc. Totuşi am nevoie de şcoală pentur a reuşi în viaţă.

Cu fiecare zi ce trece, îl iubesc tot mai mult pe Edward. Şi el se comportă foarte frumos cu mine şi este foarte atent cu mine.

Mi-era atât de uşor să îl cred de fiecare dată când îmi spunea acele 2 cuvinte, „te iubesc”. Când părea că le spune cu toată dragostea şi căldura din lume. Dar pentru el eram un pariu. Deşi e chiar ciudat că pariul ăsta ţine atât de mult.

Oricum nu puteam uita motivul pentru care noi formam acum un cuplu. De fiecare dată când mă gândeam la asta, inima mi se strângea în piept de durere. Pentru că îl iubeam. Îl iubeam mai mult decât orice pe lumea asta.

Mi-era greu să stau în mereu, în fiecare zi alături de el şi să mă abţin, să nu plâng. M-am gândit la diverse soluţii pentru asta, dar nu am găsit nimic. Nimic în afară de a pleca cât mai departe de aici. Şi când mă gândeam la asta, îmi spuneam „Să nu fug. Nu sunt o laşă!”. Dar în adâncul meu ştiam că nu asta era scuza. Nu dovada de laşitate pe care aş putea să o dau fugind mă împiedica, ci inima mea. Iubirea mea pentru el era mult prea mare. Ştiam că dacă plec inima mea va fi afâşiată, voi suferi foarte mult şi nu voi mai fi întreagă pentru multă vreme, sau poate chiar niciodată.

Aveam doar 2 opţiuni. Prima opţiune era fuga. Iar a doua: să stau aici şi să mă prefac că totul e în regulă. Să sufăr în tăcere fără să-i pot striga în faţă faptul că ştiam de pariu din cauză că mi-era frică de cum vor sta lucrurile după aia.

Am ales de fiecare dată a doua opţiune. Nici nuprea mi-am permis să mă gândesc să fug. Nu voiam să stau departe de el. Preferam să stau aici şi să sufăr, dar totuşi ştiam că măcar mângâierile şi săruturile lui false mă mai linişteau.

Dar toate astea până azi. Edward mi-a spus că vrea să vorbim în seara asta despre ceva foarte important. Singurul lucru la care mă gândeam era pariul. Mai mult ca sigur voia să termine cu toată chestia asta. Probabil vrea ca în sfârşit să-mi spună motivul pentru care eram împreună. Deşi de acum 7 luni aştept clipa asta – deoarece odată şi-odată tot trebuia să vină, era inevitabilul – nu credeam că mă voi simţi aşa rău.

Acum nu-mi rămâne decât să iau în calcul cea de-a doua opţiune, cea de-a fugi.

În 7 luni de zile nu am făcut asta pentru că măcar ştiam că sunt cu el. Dar acum că totul se termina, nu mai avea rost să stau.

Am profitat de faptul că nu era nimeni prin preajmă care să mă întrebe ce am de gând, aşa că am luat un rucsac şi am pus în el două perechi de pantaloni, un tricou şi o bluză cu mâneca lungă, şi încă două hanorace.  Şi am pus cele două poze care erau pe noptieră – cea cu mine şi cu Edward şi cea cu Charlie şi Renée. Am luat şi toţi banii pe care-i mai aveam.

Eram gata de plecare. Tot ce mai trebuia să fac, era să-i las o scrisoare. Dacă tot nu am avut curajul să-i spun în faţă că ştiam de pariu, măcar să-i spun într-i scrisoare de adio.

Din perspectiva lui Edward

Ultimele 7 luni au trecut extrem de repede. Cu Bella lângă mine timpul parcă zbura.

În aceste 7 luni s-au întâmplat destul de multe.

La câteva zile după ce am câştigat pariul am luat o decizie. I-am spus lui Emmett să uite de pariu, şi să fie ca şi cum nu ar fi fost. Evident, Emmett a fost mai mult decât uşurat când a auzit asta.

L-am şi cunoscut pe tatăl Bellei. Trebuie să recunosc că era foarte de treabă. Asta dacă eu şi fiica lui stăteam la o distanţă de 5 metri unul de celălalt. Totuşi mă bucuram enorm de mult să văd că tatăl Bellei are grijă de ea. Şi îi dădeam departe. Şi eu dacă aş avea o fată, aş vrea să-l cunosc pe băiatul cu care ea vrea să fie, dar mai ales să port o discuţie cu el.

Dacă eu şi Charlie – tatăl Bellei – ne-am cunoscut în îmrejurimi agreabile şi plăcute, el şi părinţii mei s-au cunoscut în circumstanţe deloc plăcute, şi anumte, în biroul directorului. Totuşi au ajuns să se înţeleagă foarte bine. Şi Charlie chiar a devenit mai tolerant în ceea ce ne priveşte pe mine şi pe Bella.

Cât priveşte divorţul lui Charlie şi Renée, Bella a reuşit să treacă peste asta. Chiar s-a resemnat şi mereu spune că am avut dreptate. Mai bine să îi ştie despărţiţi, dar fericiţi, decât împreună, dar mereu trişti.

Şi că tot veni vorba de Renée, acum câteva săptămâni a cunoscut un tip pe nume Phil, care e jucător de baseball. Bella a fost de-acord cu prietenia dintre Phil şi mama ei, dar mie mi se părea că e ceva mai mult decât o simplă prietenie. Şi voiam să vorbesc cu Bella despre acest subiect chiar în seara asta. Pentru că, dacă e ceea ce bănuiesc eu, nu ştiu cum va reacţiona Bella.

Dacă Emmett nu ar fi avut nevoie de mine pentru a-mi cere un sfat despre cadoul pe care vrea să il facă lui Rosalie – pentru că ziua ei se apropia – acum eram cu Bella. Dar dacă Emmett tot a terminat treaba cu mine, mai bine merg să văd ce face.

Când am ajuns în camera ei, nu era nici urmă de ea. Dar am observat că de pe noptiera de lângă patul ei lipseau cele două poze, care niciodată nu le lua de-acolo. M-am apropiat de patul ei şi am văzut o coală de hârtie împăturită. Pe ea scria „Pentru Edward”. Am recunoscut imediat scrisul Bellei. Am luat repede hârtia şi am despăturit-o.

Scrisul grăbit al Bellei era pe toată pagina. M-am prins ce era. O scrisoare pentru mine. „Bravo Einstein. Normal că e pentru tine din moment ce scrie Pentru Edward.” Mda bine, lasă-mă că nu am timp de tine. Am început să citesc scrisoarea.

 

Edward,

Când vei citi aceste rânduri eu voi fi plecată de la internat. Dacă am noroc, voi fi departe.

Când mi-ai spus că în seara asta vrei să discuţi despre ceva important cu mine, mi-am dat seama imediat despre ce e vorba. De aceea am ales să plec.

Ştiu totul despre pariul tău cu Emmett. În seara asta probabil voiai să termini cu toată chestia asta. Ei bine, consideră că ai terminat deja.

Am plecat pentru că nu aş suporta să aud cum faci tu asta, cum pui capăt la tot. Am plecat pentru că te iubesc şi nu vreau să sufăr mai mult decât am suferit în aceste 7 luni, gândindu-mă mereu la acel pariu.

Totuşi nu a fost doar suferinţă. Au fost şi momente foarte frumoase şi speciale.

Îţi mulţumesc pentru toate acele clipe petrecute alături de tine. Îţi mulţumesc că mi-ai arătat cum e să iubesc cu adevărat.

Te iubesc şi nu te voi uita niciodată.

Apropo, felicitări penturpariu! Eşti într-adevăr un cuceritor.

Bella.

Am rămas cu gura căscată şi cu scrisoarea Bellei în mână. Nu pot să cred cp a plecat.

De ce a făcut asta? De ce niciodată nu mi-a spus? Dacă aş fi ştiut că ea ştie, i-aş fi spus că pariul ăla nu are nicio valoare pentru mine. Ba chiar şi renunţasem la el. Uitasem şi de existenţa lui.

Nu-mi vine să cred că am fost atât de prost încât să nu-mi dau seama că pe Bella o frământa ceva. Ea s-a gândit în tot acest timp că ea pentru mine nu reprezintă nimic. Dar era total invers, ea era pentru mine totul.

Iar eu de ce stăteam aici ca prostul şi nu făceam nimic? Dacă mă tot întrebam de ce aia şi nu cealaltă, nu rezolvam nimic.

Aveam nevoie de ajutor. I-am chemat pe Emmett, Rose, Jasper, Alice, Jacob şi Tanya.

–         Trebuie să vă spun ceva. Bella a dispărut.

–         Cum adică a dispărut? A întrebat panicată Alice.

–         Adică a plecat.

–         Edward, despre ce naiba vorbeşti acolo? Spuse şi Jacob cam nervos.

–         Vorbesc despre faptul că Bella a plecat. Nu ştiu unde e.

–         De unde ştii că a plecat? Poate ne face o fară. Încerca Rose să mai detensioneze atmosfera.

–         Bella nu ar glumi cu aşa ceva. Plus că mi-a lăsat o scrisoare.

–         Ce scrisoare? Dă să văd.

I-am dat scrisoarea lui Jacob. De la el acea scrisoare a circulat mai departe.5 minute mai târziu scrisoarea a fost citită de către toţi.

Aceştia îşi aruncară câte o privire, apoi s-au uitat la mine. Niciunu nu zicea nimic. Asta până când Emmett a spart gheaţa şi a vorbit.

–         Edward, cred că ar trebui să afli ceva…

________________________________________________________

Vă rog, citiţi asta:

Şi iată capitolul 20, după o absenţă de aproape 2 luni. Îmi pare nespus de rău pentru lipsa mea neanunţată:(

Ei bine, sper ca măcar după aşteptarea asta, să nu o fi dat în bară. Deşi cam greu, după atâta pălăvrăgeală. Sper doar să nu vă fi plictisit prea mult.

Am o rugăminte la voi. Dacă vă place Twilight Rebels, sau You Belong With Me, le puteţi vota aici ( mai e doar o zi şi nu se mai poate vota ).

Şi, am şi o surpriză. Voi posta acea surpriză când voi avea 15 de comentarii ( fără reply-uri ).

Să comentaţi, să ştiu dacă a mai rămas cineva care citeşte;;). Şi să votaţi steluţe din-alea aurii:D

Kisses :*:*:*:*

 

Capitolul următor –>