Capitolul 23 – Gata cu tot


 

Din perspectiva Bellei

Probabil acum şi-au dat seama că toată povestea cu nunta a fost o farsă. Of, aş fi dat orice să le văd feţele când au realizat asta.

–         Ed, la ce te gândeşti de ai rânjetul ăla pe faţă? Am întrebam eu.

–         Doar la reacţia prietenilor noştri când au aflat că totul e o farsă.

–         Oh, da. Chiar aş fi vrut să-i văd.

–         Păi eu cred că-i puteţi vedea în curând. Spuse Carlisle.

–         De ce?

–         Pentru că tocmai au ajuns aici.

La nici o secundă după ce Carlisle termină de zis, începură să se audă.

–         Bellaaaaaaaa!!! Edwaaaaaaaard!!! Ştim că sunteţi aici! Edward ţi-am văzut maşina.

–         Se pare că sunt cam furioşi.

–         Oh, da!

–         Ce facem ne ascundem?

–         Oh, Bella fi serioasă! De fapt cred că ar fi o idee bună.

Dar nici nu am apucat să fugim că cei 6 ne înconjuraseră. La naiba! Prea târziu.

–         Măi, măi, măi. Ce faceţi voi aici? Vă distraţi? Întrebă Emmett care mai avea puţin şi scotea fum pe nări.

–         Um.. Nu chiar. A spus Edward care părea speriat.

Ups! Dacă Edward este speriat, înseamnă că-i de rău. Mami, unde eşti? O, uite fetiţa a făcut buba şi o strigă pe mami. Oh, frate! N-am scăpat de tine? Ai lipsit ceva timp. Mă obişnuisem şi eu, iar acum te-ai reîntors tu să strici totul.

Se pare că am problem grave. Am reînceput să vorbesc cu conştiinţa mea.

–         Foarte bine copii. Mă bucur pentru voi. Dar noi nu ne distrăm.

–         Hai Em, a fost o mică glumă nevinovată.

–         Mică?! Ne-aţi făcut să întrerupem nunta unor necunoscuţi. Probabil acum se întreabă dacă suntem întregi la cap. Spuse Alice nervoasă.

–         Dar voi cu ideea voastră? Întrebă Edward care se enervase.

–         Am făcut-o pentru voi. Îi răspunse Tanya.

–         Exact. Ştiam că vă plăceaţi unul pe celălalt,dar niciunul nu făcea nimic. Am vrut doar să vă ajutăm. Îi ţinu Jake partea.

–         Da. Dar după ce aţi văzut că v-a reuşit planul, puteaţi să ne anunţaţi şi pe noi. Dar voi nu. Ce v-aţi gândit? „Ei lasă vă Bella şi Edward nu vor afla, aşa că de ce să le mai spunem? Mai facem şi risipă de aer.”

–         Nu Bella, n-a fost deloc aşa.

–         Aa, nu? Atunci cum a fost Rose?

–         Bine, poate a fost puţin aşa. Dar din moment ce v-am văzut pe voi fericiţi, am zis că să nu mai intervenim între voi.

–         Da foarte bine gândit. Dar ştiţi că mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la iveală.

Atuni Edward mă apucă de mână şi mă trase în casă. Nu se opri până când nu am ajuns în camera lui.

–         Edward, ce faci?

–         Nu mai puteam să stau acolo. Şi nu voiam să te las singură. Adică tot ei sunt cu gura mare?

Se puse pe marginea patului şi şi-a lăsat capul în mâini. Edward tremura de nervi. Deşi ar fi trebui să mă sperii, deoarece nu l-am mai văzut niciodată aşa, m-am apropiat de el şi mi-am pus mâna pe umărul lui. Tresări la atingerea mea, dar nu se opri din tremurat. Încet m-am aplecat şi mi-am trecut buzele deasupra obrazului său, până ce am ajuns la gâtul lui şi l-am sărutat. Apoi am continuat cu săruturile până am ajuns în dreptul urechii sale şi i-am şoptit.

–         Linişteşte-te!

Apoi i-am apucat lobul urechii între buze. Am coborât din nou cu săruturile şi i-am urmat linia maxilarului. Am simţit cum Edward îşi încleştase maxilarul, iar apoi brusc m-a tras şi am ajuns în poala lui. S-a năpustit asupra mea şi mi-a atacat buzele într-un sărut sălbatic şi plin de pasiune. El a adâncit sărutul cu limba.

Nici nu mi-am dat seama când am ajuns pe spate în pat, iar el deasupra mea.

Mi-a eliberat buzele, dar doar pentru a pune stăpânire pe gâtul meu şi pentru a-l acapara cu săruturi. Mi-am lăsat capul pe spate şi am gemut de plăcere. Cred că o să-l enervez pe Edward mai des, dacă de fiecare dată reacţionează aşa.

Edward îmi ridică încet bluza care o purtam şi a început să lase o urmă de săruturi fierbinţi pe abdomenul meu. Eu mi-am băgat mâinile în părul lui şi l-am tras deasupra mea, vrând să-i simt buzele împletindu-se cu ale mele. Edward nu s-a împotrivit, ci din contră, el fu cel care dădu startul sărutului. Mâinile lui îmi mângâiau coapsele şi mă făceau să vibrez sub el.

Am apucat cu mâinile de marginile tricoului lui şi l-am îndepărtat uşor. Mi-am trecut mâna peste abdomenul lui, apoi mi-am pus mâinile pe spatele lui şi l-am tras mai aproape. Am simţit cum Edward voia să-mi îndepărteze bluza aşa că l-am ajutat.

Rămăsesem în sutien. Edward mă trase spre el atât de mult, încât eram lipiţi. Pieptul lui era lipit de sânii mei şi simeam cum i se umfla pieptul când inspira. Acea apropiere, acel contact dintre noi, mi-a dat fiori prin tot corpul şi mi se făcuse pielea de gâină şi asta doar datorită excitaţiei. Îşi puse mâna stângă pe sânul meu drept şi începu să-l maseze cu mişcări lente şi delicate.

Se opri dintr-o dată şi se uită adânc în ochii mei, căutând parcă ceva.

–         Bella, eşti sigură?

–         Mai sigură cum n-am fost vreodată.

Mi-am unit din nou buzele cu ale lui şi am continuat sărutul de unde îl lăsasem. Mi-a desfăcut pantalonii şi începuse să mi-i dea jos.

Dar a fost întrerupt de un ciocănit la uşă.

–         La naiba! L-am auzit pe Edward înjurând încet, apoi continuă mai tare. Da?

–         Edward, voiam să te anunţ că vom pune masa într-o oră aşa că să vă pregătiţi. Şi vă rog să nu vă mai certaţi.

–         Mda tată. O să încercăm. Mulţumesc.

Apoi Carlisle plecă. Eram roşie din cap până în picioare şi nu mai puteam de ruşine. Cum am putut face asta în casa părinţilor lui şi mai ales când erau acasă?

–         Bella… Scuze… M-a cam luat valu’.

–         Nu… Tu să mă scuzi pe mine.

–         N-am de ce să te scuz.

Nu am mai spus nimic nici eu, nici Edward; doar ne-am îmbrăcat la loc, iar eu m-am dus în baia din camera lui pentru a mă aranja puţin. Părul meu era ciufulit şi stătea în toate direcţiile. Mi-am trecut mâna prin el ca să stea cât de cât mai aranjat. M-am întors în cameră. Se pare că Edward dăduse drumu la muzică. În cameră se auzea cântecul celor de la Muse, Neutron Star Collision.

După ce am ieşit din baie, a intrat şi Edward. Eu m-am pus pe canapeaua din camera lui Edward şi am început să mă gândesc.

Mă simţeam cam rău. Prietenii noştrii nu erau vinovaţi cu nimic. Au perfectă dreptate; ei nu au vurt decât să ne ajute, nu ne-au vrut răul. Nu trebuia să ne purtăm chiar aşa de urât cu ei. Totuşi trebuie să recunosc că dacă nu interveneau ei, poate că nici n-aş fi fost cu Edward. Le datorez multe. Graţie lor am descoperit ce înseamnă iubirea.

Sentimenul de vină era prezent în fiecare părticică din mine. Aveau toate motivele să fie supăraţi pe noi. Şi aveau perfectă dreptate să reacţioneze în felul cum au făcut-o. Adică noi în loc să le mulţumim le-am făcut o altă farsă? Nu-mi vine să cred că am fost în stare să ne gândim la asta. Bine, poate că furia a pus stăpânire pe minţile noastre în momentul în care ne-am gândit, dar asta nu e o scuză; noi totuşi am continuat şarada.

–         La ce te gândeşti, iubire?

Am tresărit la auzul vocii lui Edward. Eram prea adâncită în gândurile mele.

–         Mă gândeam la situaţia în care ne aflăm…

–         Care anume?

–         La cea cu prietenii noştri. Nu pot să nu mă gândesc că au dreptate…

–         În ce privinţă?

–         În toate. Adevărul e că dacă nu erau ei, poate noi nu mai eram azi aici.

–         Sincer să fiu, şi eu mă gândeam la asta.

–         Nu trebuia să le facem acea farsă.

–         Bella, e adevărat că noi am exagerat, dar totuşi şi ei au partea lor de vină.

–         Ce vină au? Că au vrut să ne ajute? Am întrebat eu, puţin cam enervată, ce-i drept.

–         Nu. Că mai aveau puţin şi ne despărţeau. Bella atunci când am citit scrisoarea de la tine, când am crezut că te-am pierdut, simţeam că înnebunesc. Nu ai idee cât de disperat am fost. Dacă ne spuneau de la bun început adevărul, asta nu se mai întâmpla. Şi încă ar trebui să ne mulţumim că nu a fost nimic mai grav. Se puteau întâmpla o grămadă de chestii Bella. M-au chinuit teribil de mult acele gânduri înainte să te găsesc. Iar apoi când te-am găsit, mi-era teamă că n-ai să mă asculţi. Aşa e, datorită lor suntem azi, acum aici, dar era posibil ca tot datorită lor să nu fim aici.

–         Nu contează ce era posibil şi ce nu. Contează ceea ce este adevărat, ceea ce există.

–         Şi care ar fi concluzia discuţiei noastre?

–         Ar trebui să mergem şi să vorbim cu ei. Să rezolvăm totul. Să nu mai fim certaţi.

–         Bine. Asta doar după ce-şi cer scuze.

Atunci i-am aruncat o privire prin care-i arătam clar că nu sunt de acord cu el.

–         Ce? A continuat el, cu o expresie de nevinovat şi o voce de copil. Am dreptate.

–         Nu, n-ai. Hai să facem noi primul pas.

–         Nu vreau!

–         Of, eşti aşa un copil uneori.

–         Ba nu sunt.

–         Ba da eşti.

–         Ba nu.

–         Oh, las-o baltă. Dacă nu vrei să mergi, bine. Eu mă duc.

Am dat să ies pe uşă, dar nici nu am apucat să apăs pe clanţă că Edward mă şi strigă.

–         Bella, stai! Ai dreptate. Vin cu tine.

Edward fu imediat lângă mine. Am coborât amândoi în living unde erau toţi prietenii noştri. Carlisle şi Esme erau în curte.

–         Bella, Edward, ce bine că aţi coborât. Vrem să vă spunem ceva. Spuse Jake.

–         Şi noi vrem să vă spunem ceva. A răspuns Edward.

–         Oh, bine. Atunci spuneţi voi primi.

–         Ba nu, voi.

–         Nu, voi.

–         Nu…

–         Of, spune-ţi odată unii din voi. Spuse Alice exasperată, iar eu eram de acord cu ea.

–         Ne cerem scuze pentru ce am făcut. Spuse Edward.

Eu şi Edward stăteam acum cu capetele aplecate, ca şi cum am fi făcut o năzbâtie şi aşteptam ca părinţii să ne certe şi să ne explice de ce nu e bine.

–         Nu! Nu voi sunteţi cei care trebuie să-şi ceară scuze. Ci noi. Aveţi perfectă dreptate, trebuia să vă spunem , nu să vă lăsăm fără să ştiţi nimic.

–         Nu, Tanya, voi aţi făcut asta cu cele mai bune intenţii. Noi am fost cei care au reacţionat cum nu trebuia.

–         Da, Bells, dar noi v-am determinat să faceţi asta.

–         Eu zic să uităm ce a făcut fiecare şi să trecem peste acest moment din viaţa noastră şi să nu mai pomenim de asta.

–         Perfect de acord cu Alice.

–         Mda, şi eu.

–         Şi eu.

Toţi am fost de acord cu ce-a propus Alice, apoi ne-am pus în cerc şi ne-am luat în braţe.

–         Um.. Ştiu că am decis să nu mai vobim de asta, dar totuşi… Fraţilor deci farsa a fost genială. Nu mă pot abţine. Trebuie neapărat să vă spun asta.

Mda, Emmett rămâne Emmett.

–         Ştiţi, nu-mi vine să cred că spun asta, dar sunt de acord cu Emmett. A spus Jasper.

–         Hei! Ar trebui să mă simt jignit?

–         Absolut deloc.

–         Ştiţi, eu propun altceva. Să nu uităm întâmplarea asta. Să râdem de fiecare dată când ne vom aminti de această întâmplare. Am spus eu.

–         Sună mai bine.

–         Atunci aşa să fie.

Ne-am îmbrăţişat din nou. Apoi ne-am aşezat pe canapea şi pe fotoliile din living şi am început să povestim despre ce-au făcut cei 6 când au aflat că nunta e o farsă.

–         Staaaaţi! Asta înseamnă că nu voi mai fi unchi?

Toţi am râs de Emmett.

–         Ce? Întrebase el. Ăsta era singurul lucru care mă bucurase şi pe mine. Gândul că voi fi unchi. Bella, Eddie când îmi faceţi un nepoţel? Spuse Emmett clipind des din gene.

–         Emmett!!! Strigă Edward înfuriat de-a binelea, în timp ce ceilalţi râdeau, iar eu eram roşie ca o sfeclă.

–         De ce râdeţi? Eu vorbesc serios.

De data asta Emmett o spusese într-un fel în care ţi se părea că vorbeşte un copil mic. Nici eu şi nici Edward nu am putut rezista şi ne-am alăturat celorlalţi şi am început să râdem în hohote.

Carlisle intrase în momentul ăla în cameră.

–         Ce mă bucur să văd că v-aţi împăcat.

–         Tatăăă! Să ştii că nu am uitat că aţi fost complicii lor.

–         Um..Eu.. Eu … M-a strigat Esme. Trebuie să plec.

–         Tatăă! Nu fi un laş.

–         Vin acum dragă. Spuse Carlisle şi plecase repede.

Deja mă ţineam de burtă, la cât râsesem.

Eram nespus de fericită că acum se terminase tot. Nu mai eram certaţi cu prietenii noştri, iar eu eram sigură că Edward mă iubea. Simţeam asta şi înainte, dar eram nesigură. Acum nu mai există nicio îndoială. Acum nimic nu ne mai putea umbri fericirea.

______________________________________________________

Ştiu, ştiu ce gândiţi: “Cum de a postat aşa repede?”. Asta gândesc şi eu.

Totuşi se vede că e cam tras de păr… Mai ales la ultima parte. Am vrut neapărat să-l temrin în seara ( noaptea ) asta, pentru că nu ştiam când voi mai apuca să scriu. Sper ca să postez şi capitolul 24 la fel de repede:D

Sper că v-a plăcut. Iar la partea aceea cu Bella şi Edward din camera lui, sper să-mi fi ieşit bine:d Nu prea mă pricep la descris.

Le mulţumesc tuturor celor care au votat. Am luat decizia, voi termina mai întâi Twilight Rebels. Şi vă mulţumesc şi vouă celor care aţi comentat la capitolul anterior. Mă bucur să aflu că au mai rămas persoane care citesc:)

Sper să comentaţi şi la ăsta:D So… Rate&Comment.

Kisses :*:*:*

 

Capitolul următor –>

22 thoughts on “Capitolul 23 – Gata cu tot

  1. La naiba! Am uitat ceva… Ora e de vină:))
    Bia care a venit cu ideea unui pariu m-a făcut să-l scriu mai repede, dar se pare că a renunţat la pariu:))
    Mă rog.. Ideea era că şi acest capitol e terminat doar pentru că Bia a ţinut de mine să-l termin în seara asta:d

    Like

  2. Bai..nu e tras de par…:)):))
    Ce naiba..e SUPER!!!! :)):))
    Doamne ce atre a fost faza aia cu Emmett :)):))
    – Staaaaţi! Asta înseamnă că nu voi mai fi unchi?
    :)):))=))
    Doamne ce tare..:)):)):))
    Fi atenta ca acuma incepe stresul numaru 3:)):))
    Pentru cap 24 :))):))
    Dar e mai bine ca acuma nu m-ai mai lasat ca la celalalt in suspans
    :))
    :*:*:*:*:*

    Like

    1. Stai liniştită că deja mă stresează şcoala:)) În săptămânile ce urmează, nici nu cred că o să apuc să scriu..mai ales că se apropie perioada tezelor:((
      Băi, mie tot mi se pare tras de păr…adică nu am scris că aşa mi-a venit mie ci am scris pentru că m-am “forţat” să scriu ceva:D..deci este tras de păr:))=))
      Sper totuşi să apuc să mai scriu ceva şi la capitolul 24 ( naiba s-o ia de şcoală:(( ).
      Şi mă bucur că ţi-a plăcut:x

      Like

  3. doamne ce tare :)) cat am ras =))
    multumesc bia ca iar ai batut-o la cap esti cea mai tare !!:)
    insa mai tare esti tu alexa care scrii absolut superb
    cap nu e deloc tras de par cum poti sa spui asta?
    emmet ramane tot emmet mai prostut asa cum e dar ft ft amuzant
    ms mult ca nu ne-ai mai lasat in suspans
    spor la tastat in continuare si succes la sc
    kisess and hugs!

    Like

    1. Ms:”>:”>
      Bine de ştiut că a ieşit ceva amuzant:D ( asta şi intenţionam :)) ). Nu de alta, dar eu şi umorul nu prea facem casă bună:D
      Ms 🙂 şi ţie succes la şcoală:*:*:*

      Like

  4. ce tare capitolul
    asa de amuzant:)):)):))):)):))
    mai ales parte cu Emmette =))=))
    pe el asta il durea daca are sa mai fie sau nu unchi :)):))
    dar de ce nu se pune si face el unu asa are sa fie tatic =))=))

    Like

  5. Mai..vezi? ti-am zis eu ca nu e tras de par..si Daa..normal ca Alexa e cea mai tare.Ca ea a scris capitolul.Eu doar am batut-o la cap sa-l scrie. :)):)):))
    Si ideea cu Emmett tata mi se pare super ..ca apoi sa faca mijto Bella si Edward de el :)):)):))

    Like

  6. suuuuuuuuuuuuuper
    si faza cu:
    -Staaaaţi! Asta înseamnă că nu voi mai fi unchi?

    Toţi am râs de Emmett.

    – Ce? Întrebase el. Ăsta era singurul lucru care mă bucurase şi pe mine. Gândul că voi fi unchi. Bella, Eddie când îmi faceţi un nepoţel? Spuse Emmett clipind des din gene.

    – Emmett!!! Strigă Edward înfuriat de-a binelea, în timp ce ceilalţi râdeau, iar eu eram roşie ca o sfeclă.

    – De ce râdeţi? Eu vorbesc serios.

    SINCER SI MIE MIAR FI PLACUT SA FIE ADEVARAT!!!

    Like

  7. e mult prea tare!
    si cat am ras!
    mai ales la faza cu emmet si nepotelul:))
    asa,vad si eu pe cineva ca te pune la scris(dar vezi sa nu te obosesti prea tare!)
    super capitolul!
    spor la scris cand poti,bafta la scoala!:X:X:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*
    si intra mai repede pe mess ca mam plictisit!:-w

    Like

  8. Superrrrrrrrrrrrrrr!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Ce ma bucur pentru ei! Pentru toti…ca s-au impacat…
    Scena din dormitor a fost foarte buna :D!
    Si nu a fost nimic tras de par! 😛 Toti aveau constiinta incarcata…sa ca na! pana la urma iti asumi vina! 😀
    Super capitol 😀
    Felicitari~!

    Like

  9. MIE MI SE PARE CEL MAI TARE FIC SI CAP!L-AM GASIT DE O SAPT SI NU PR APRIND CALCULATORUL, DECI ABIA AM CITIT, DAR CU SUFLETUL GURA! FELICITARI!ITI ADOR FICUL!

    Like

  10. Superb cap,la un moment dat cand am vazut cap 23 am avut senzatia ca te-au furat extraterestrii,sa nu o iei ca pe o insulta,numai ca totul m-a luat prin surprindere!Cat despre cap,minunat ca deobicei!Cum poti spune ca e tras de par?Si ti-a iesit cat de cat amuzant!Deci bv!Spor la tastat si la scoala!Off ce ne mai facem si noi cu tezele aste-a??

    Like

  11. Emmett tot Emmett ramane. 😡 :)) :))
    desi, mi-ar fi placut sa nu-i fi intrerupt. se implinea si o dorinta a lui Emmett! :))

    genial. 😡

    Like

  12. incredibil O.O…este superb>Xil ador:))stai linistita..ai descris totul absolut perfect:))si lui Emmett nu ai ce ii face:))asa e el=))

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s