Capitolul 24 – Surpriza

Din perspectiva lui Edward

Astăzi era ultima mea zi la „Elite Way School”. Cred că era liceul la care am stat cel mai mult. Dar acest liceu a fost cel care mi-a schimbat viaţa. În acest liceu am cunoscut-o pe Bella. Persoana pe care am iubit-o din prima clipă în care am văzut-o şi care încă mă face să explodez de fericire când e lângă mine – adică mai tot timpul.

Tot aici mi-am făcut şi prieteni foarte buni, iar fratele meu, Emmett a cunoscut-o pe Rosalie. Actuala lui iubită – şi speră să-i fie viitoare soţie.

Tanya, care-mi era ca o verişoară, îl întâlnise pe Jake un prieten din copilărie al Bellei. Şi ei se iubeau foarte mult şi erau fericiţi împreună. Jake plănuia să o ceară în căsătorie pe Tanya cât mai curând. Desigur, doar noi băieţii ştiam de asta. Şi poate m-am cam scăpat şi a aflat şi Bella, dar oricum nu avea să spună nimănui.

Revenind în prezent; acum mă pregăteam să merg la ceremonia de premiere. Încă nu ne-am hotărât ce vom face după, bănuiesc că ne vom gândi după.

–         Hai Edward! Eşti mai rău ca fetele, pe cuvântul meu.

–         Vin imediat.

–         Eu când îţi spun că e mai rău ca fetele. Aşa ne spuneau şi ele, dar ele mai apăreau, pe când Edward… spuse fratele meu mai încet.

–         Te-am auzit! Am strigat eu.

Mi-am pus roba neagră pe mine, iar apoi am ieşit din cameră.

–         Aleluia! A dat Domnul să fii şi tu gata. Hai acum să aşteptăm fetele adevărate.

–         Emmett, încetează.

Spre surprinderea noastră nu le-am aşteptat prea mult pe fete.

–         Fetelor, vă simţiţi rău?

–         Nu, de ce?

–         Sunteţi gata la timp.

Alice şi-a dat ochii peste cap, apoi i-a răspuns fratelui meu.

–         Pentru informaţia ta, Emmett, noi ne-am trezit azi la ora 7 dimineaţa.

–         Iar acum e … 1 după-amiază?! Voi vă pregătiţi de 6 ore?

–         Ceva de genu. O parte din lucruri le-am pregătit de aseară, înainte să ne culcăm.

De data asta fu rândul meu să-mi dau ochii peste cap. Nu înţeleg de ce se pregăteau fetele atât de mult. Şi da, prin „fetele” mă refer în special la Bella. Serios acum, Bella arăta bine oricând. La orice oră din zi sau din noapte. Şi cu orice. Sincer să fiu, cred că Bella putea să fie îmbrăcată şi doar în roz – chiar dacă nu suport culoarea aia – şi Bella tot ar arăta splendid.

Când plecasem spre sala în care se va ţine ceremonia de absolvire, l-am auzi pe Emmett murmurând „Fetele astea nu-s întregi la cap”. Atunci, atât Rose cât şi Alice i-au dat o palmă după cap, în acelaşi timp, Alice adăugând şi un „Te-am auzit.”.

Uneori se comportau ca nişte copii. La prima vedere nici nu ai fi zis că fiecare din ei aveau 18 ani. Şi dacă îţi povestea cineva despre ei, ai fi spus că mai mult de 12 ani, nu au cum să aibă. Dar totuşi, aceştia sunt prietenii mei, cu care mă distrez cam în fiecare zi şi nu i-aş schimba pentru nimic în lume.

–         Mă întreb oare se vor maturiza vreodată? Întrebă Bella în şoaptă şi apropiindu-se de urechea mea pentru a nu auzi şi ceilalţi.

–         Neah… Slabe şanse.

–         Mda, aşa ziceam şi eu.

Bella, Bella a mea. Eram nespus de fericit că acum era cu mine. Că acum se rezolvase totul între mine şi ea şi nu mai existau neînţelegeri şi nici secrete. Mă iertase şi trecuse de faptul că eu i-am ascuns toată întâmplarea cu pariul. Ca să fiu sincer, uneori credeam că nici măcar nu o merit. Era prea bună pentru mine. Dar tot nu puteam să nu fiu egoist şi să o ţin lângă mine – atâta timp cât şi ea-şi dorea acelaşi lucru. Niciodată nu aş fi forţat-o să accepte ceva.

–         Edwaaaaard! Mai eşti printre noi?

–         Um…Ce? Scuze mă gândeam.

–         Oo. La ce? Dacă se poate şti?

–         La cât de fericit sunt că eşti lângă mine.

Pe neaşteptate m-am aplecat şi mi-am suprapus buzele peste ale Bellei. Ca de obicei mi-a răspuns la sărut, înnebunindu-mă şi făcându-mă să-mi doresc mai mult. Aproape uitasem unde ne aflam. Şi spun „aproape” pentru că o anume persoană a avut grijă să ne amintească într-un mod nu prea subtil – aş spune eu – că suntem într-un loc pubilc.

–         Mai uşor măi copii. Dacă voiam să văd un film mai deochiat, mă uitam, dar nu e nevoie să ne oferiţi tuturor care ne aflăm aici o demonstraţie a ceea ce faceţi voi în particular.

Bella a oftat enervată, dar nu-şi dezlipi buzele de ale mele.

–         Pleacă Emmett. Am spus eu la fel, nedeslipindu-mi buzele de ale ei.

–         Am ajuns la vorba bătrânilor „Tineretul din ziua de azi!”.

Bella a oftat şi de data asta, dar din păcate pentru mine, a rupt sărutul nostru şi s-a dat jumătate de pas mai în spate.

–         Mulţumit acum domnu’ M-am-trezit-peste-noapte-mai-enervant-decât-am-fost-vreodată?

–         Wow Bellie, e o poreclă cam lungă.

–         Tu şi poreclele tale stupide.

–         Dar ce aveţi toţi cu ele? Mă rog, m-aţi făcut să deviez de la subiect. Eddie tre’ să mergem să ne ocupăm locurile alături de cei de la litera C.

–         Of, la naiba! Eu sunt tocmai la S. Şi ar cam trebui să plec şi eu.

Am  mai sărutat-o o dată scurt, apoi am condus-o până la cei care erau pe locurile de la litera S.

–         O să fiu lângă tine imediat ce se termină toată chestia asta. I-am spus eu.

–         Abia aştept să se termine.

–         Şi eu.

M-am aplecat pentru a-i da un sărut pe frunte. Apoi mi-am coborât buzele de urechea ei. Răsuflarea mea i-a atins gâtul în trecăt. Am simţit cum tremura în braţele mele. Când am ajuns cu buzele în dreptul urechii ei, i-am şoptit: „Zi mersi că nu trebuie să-l suporţi pe Emmett.”

Apoi am plecat de lângă ea şi m-am dus cu Emmett. Mi-am întors privirea şi am văzut cum îmi aruncase o privire amuzată. Pe buzele ai am citit „Sper să rezişti”, apoi rânji amuzată. Chiar cred că voi avea nevoie de o doză zdravănă de răbdare şi de abţinere să nu-l iau pe Emmett la pumni pentru întreruperea de mai devreme.

Directorul şcolii ţinuse un discurs despre anul ăsta şcolar şi de faptul că era mulţumit de rezultatele tuturor elevilor săi. Apoi fiecare profesor şi-a spus părerea despre anul şcolar care tocmai se terminase. După aceste discursuri a urmat împărţirea diplomelor.

Când mi-am auzit numele m-am dus mândru să-mi iau diploma. În sfârşit terminasem liceul. Era un moment la care aşteptam de ceva vreme. Mă simţeam emoţionat, fericit. M-am dus la locul meu. Eram atât de fericit încât nici nu mi-am dat seama când a venit rândul Bellei. Când am văzut-o trecând graţioasă şi luându-şi diploma, iar mai apoi ochii ei străluceau, îmi venea să mă duc şi să o sărut de faţă cu toată lumea.

După ce au terminat cu împărţirea diplomelor, Angela Weber – şefa de promoţie – a ţinut şi ea un discurs.

Apoi toţi am izbucnit în urale şi numai decât ne-am aruncat pălăriile.

M-am dus imediat la Bella şi am sărutat-o.

–         Felicitări, iubirea mea.

Ochii ei străluceau, ca de fiecare dată când îi spuneam aceste 2 cuvinte.

Mă sărută mai apăsat şi mă făcu să simt că suntem doar noi doi.

–         Felicitări şi ţie.

Am vrut să o sărut din nou – mda, ştiu, prea multe săruturi, dar nu sunt eu vinovat că are buzele atât de ispititoare şi de apetisante – dar tatăl ei ne-a întrerupt.

–         Felicitări Bells. Spuse Charlie îmbrăţişând-o pe Bella.

–         Mulţumesc tată.

–         Oh, Doamne. Nu-mi vine să cred cât de repede ai crescut.

–         Tată…

–         Ce? Doar o dată termină fata mea liceul.

Bella era îmbujorată, iar aceea culoare în obrajii ei nu făcea decât să-i amplifice frumuseţea.

Charlie se întoarse spre mine.

–         Felicitări şi ţie Edward.

–         Mulţumesc dom… am început eu, dar am văzut privirea lui Charlie. Ăă.. Mulţumesc Charlie.

Ora ce a urmat am avut parte numai de felicitări.

***

Deja sala începea să se mai elibereze şi părinţii împreună cu copiii lor plecau să sărbătorească în familie. Însă noi tot nu ştiam ce aveam să facem. Cert e că voiam să fie ceva la care să participe toţi.

Pe când mă gândeam eu ce am putea face în continuare, am auzit vocea tatălui meu.

–         Copii, eu aş zice să plecăm, altfel vom întârzia.

–         Unde? Am întrebat eu nedumerit.

–         Am făcut rezervare la un restaurant din apropiere. Din fericire am găsit o sală la separeu destul de mare pentru a avea loc toţi.

Deci asta însemna că aveam să fim acolo eu, Bella, Emmett, Rose, Jasper, Alice, Jacob, Tanya, dar şi părinţii noştri. Wow, asta chiar necesita o sală mare.

Am stabilit care şi cu ce maşină vom merge la acel restaurant. 5 minute mai târziu, deja ne întreptam spre restaurant. În maşina mea eram eu, Bella, Jacob şi Tanya.

După cum spusese şi tatăl meu, restaurantul era aproape, aşa că ajunsesem într-un sfert de oră. Am parcat maşina şi i-am aşteptat şi pe ceilalţi să ajungă.

***

Acum eram în incinta restaurantului şi discutam care mai de care, pe diverse teme. Asta până când tatăl lui Rose s-a ridicat în picioare şi ne-a cerut să încetăm orice activitate şi să-i acordăm puţină atenţie.

–         Aş vrea să vă felicit pe fiecare dintre voi pentru rezultatele de anul acesta. Am murmurat un „mulţumim”. Aşadar, noi toţi am decis că meritaţi o răsplată şi aceea ar fi o excursie prin toată Europa.

Urmă o pauză în care nimeni nu a spus nimic, ca mai apoi să începem toţi – ca şi cum ar fi apăsat cineva pe un buton – să scoatem tot felul de interjecţii unele care ne exprimau surprinderea, altele bucuria.

Emmett şi Rose au ieşit puţin să ia aer – după spusele lor. Noi am mai stat şi am mai discutat despre excursua surpriză pregătită de părinţii noştri.

–         Edward, crezi că am putea ieşi şi noi puţin afară?

–         Desigur.

Ne-am scuzat şi noi şi am mers afară, în faţa restaurantului.

–         Auzi, mă întrebam… Oare când ar trebui să ne strângem lucrurile de la internat?

–         Din câte am înţeles, cam până cel târziu o săptămână. Apoi se va închide.

–         Of! Când mă gândesc că trebuie să strâng toate lucrurile. Apoi mai trebuie să-mi fac şi bagajele pentru excursie. Mi se pare că a trecut prea repede acest ultim an.

–         Şi mie la fel. Dar e de aşteptat. Mă întreb: oare de ce mereu când sunt cu tine timpul pare să zboare pe lângă noi?

–         Nu ştiu. Dar şi eu am acelaşi sentiment. Dar oricum vreau să profit la maxim de orice moment petrecut alături de tine.

–         Bella… am spus eu înainte să o sărut cu pasiune, dorinţă şi mai ales cu dragoste.

Ca de obicei, ea îmi accepta sărutul şi îmi răspundea la el în aceeaşi măsură. Îmi răspundea la pasiune cu pasiune, la dorinţă cu dorinţă şi la dragoste cu dragoste.

Nişte sunete ciudate ne-au făcut să oprim sărutul şi să ne uităm unul la altul nedumeriţi. Ne-am îndreptat către sursa sunetelor şi i-am văzut pe Rose şi pe Emmett sărutându-se şi sprijinindu-se de Jeep-ul lui Em. Acum era momentul să mă răzbun pe el şi să-l întrerup din activitatea lui aşa cum mi-a făcut şi el mai devreme.

–         Ia uită-te la el. Las’ că o să vadă el acum cum e…

Am dat să mă întrept spre ei, dar Bella se puse în faţa mea.

–         Mai bine lasă-i să-şi vadă de treaba lor.

–         Dar vreau să vadă şi el cum e. M-am plăâns eu ca un copil mic.

–         Mai bine continuăm de unde am rămas…spuse Bella cu o voce senzuală.

Bella se apropie de mine şi reluă sărutul de acolo de unde îl lăsaserăm. De fapt, îmi convenea mai mult asta decât să-l întrerup pe Emmett.

***

Ne strânseserăm toate lucrurile din internat şi acum le duceam la casele noastre. Nu o văzusem deloc pe Bella azi. A fost foarte ocupată, la fel ca şi mine de alt fel.

În seara asta trebuia să plecăm la aeroport şi să luăm avionul  până în Spania. Aceea avea să fie prima noastră oprire. Vorbisem cu toţii să ne întâlnim în parcarea liceului.

Eram toţi gata, fiecare cu bagajul lui.

–         Sunt frântă! Mi-a spus Bella.

–         Te cred. Dar stai liniştită, o să ai timp să te odihneşti ca lumea când ajungem în Spania.

–         Da ai…

–         Da’ de unde? O întrerupse Alice. Doar nu credeţi că veţi sta liniştiţi în camerele de hotel în timp ce atâtea magazine aşteaptă să fie invadate de noi! Nici vorbă!

–         Dar Alice, suntem şi noi obosiţi. Mă rog, cel puţin eu. Se pisici Bella.

–         Niciun „dar”.

–         Off.. A oftat Bella, apoi s-a întors spre mine şi i-am putut citi pe buze „Ajută-mă”.

Am dat să-i spun ceva lui Alice, dar am fost întrerupt de către o voce pe care nu mă aşteptam să o aud. Cel puţin, nu în momentul ăla.

–         Bella, Edward am vrea să vă spunem ceva…

_____________________________________________________________

Nu mă simt rău, nu m-au răpit extratereştrii, nu am băut nimic, nu am luat nicio substanţă, sunt întreagă la cap şi Da, am postat capitolul 24:D

Zilele trecute Bia m-a rugat, dacă se poate să temrin capitolul 23 până de ziua ei, iar eu l-am terminat cu mult înainte, dar totuşi am vrut să fac şi capitolul 24 şi să-l postez de ziua ei.

Încă o dată La mulţi ani Bia!

Şi sper că v-a plăcut capitolul:D ( am stat până la 3 noaptea să-l termin ).

Era să uit:D Sper că nu vă supăraţi că am schimbat titlul ficului, dar m-am gândit că “Pariul vieţii” ar merge mai bine:D

Mda, încă o notă de autor…cred că deja v-aţi plictisit de ele:))

Păi cam atâtea am avut de spus. Aştept părerile voastre:)

Kisses :*:*:*

 

Capitolul următor –>

Advertisements

16 thoughts on “Capitolul 24 – Surpriza

  1. Bai deci am murit de ras..:)):)):)))
    Ms :*:*:*:**: mulltt…:**:*
    Da sa sti ca eu nu stiu ce fac pana la urmatoru…cine vorbeste cu Bella si Edward??
    Da deci acuma eu te bat la cap pana il pui…treaba ta.Dar eu nu astept pana la vacanta…Eu vreau capitolu urmator!!!!:(((:((:((:((:((

    Like

    1. Eu încerc să-l termin înainte, dar urmăroarele 2 săptămâni am programul încărcat. 4 teze + 2 teste + proiect la engleză + teme, deci deja nu o să mai am timp de nimic, deci îţi dai seama.

      Like

  2. ce sa intamplat? e ceva de rau? era carlisle? ce se intampla? o doamne ficul asta e asa de emotionant ! abia astept nextul ! bafta la tastat :*

    Like

  3. soooooooper!! Imi placcee la nebuniiee!! Ce vrea sa zica vocea aia?! :-ss :-s sper ca nu sunt vesti rele:| :|:|:|:|:|:| Offf…. astept cap urmator cu nreabdare 😀
    kisses and hugs >:D:D:D:D< :X:X::*:*:*

    Like

  4. sper k iti vei gasi timp macar cate juma d ora in fiecare zi k sa scrii la urm capitol k ne-ai lasat in suspans:)
    spor la scris

    Like

  5. oare cine a venit la aeroport?:-s
    si de ce s-a adresat doar bellei si lui edward?:-ss
    si pe langa cel care a vornit mai este cineva acolo:-?
    pt k zice “am vrea”
    mi-e frica:-ss
    si eu te inteleg foarte bine cu scoala. eu am noroc k am scapat de 2 teze, dar mai am doua:-ss
    si la engleza ne da 3-4 compuneri, si cate o data de la o zi la alta..:|

    Like

  6. superb cap!MI-a placut!Pacat ca s-a terminat liceul,ca asa nu mai avem parte de glumele lui Emmet sau falsele lui……..cat despre restul e super OK!Spor la tasta
    a si era sa uit……KISSES&HUGS!

    Like

  7. nu stiu de ce am impresia ca alice va zice ca e insarcinata.
    nu stiu de ce.
    ma rog,au timp si de copii:)),mai ales bella si edward:-?
    uuu
    europa…ce frumos!luna de miere?bine…luna de…dulceata:),ca nu sau casatorit inca!:))
    oo…la multi ani Bianca!
    sa mai apucam multe capitole de la alexa!
    spor la scris cu urmatoarele!:X:X*:*:*
    si cu scoala:)

    Like

  8. super cap
    si wow ce repede ai postat
    bravo bia inca o data ca tragi de ea:))
    cap m-a lasat fara cuvinte
    si excursia in europa suna grozav
    abia astept nextul
    succes la scoala si din pacate si eu intru in perioada tezelor:((
    kisess and hugs!

    Like

  9. ieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei! 😡 😡 😡 dap, dap, dap. 😡 😡
    deci, au absolvit 😡 ; merg in Europaaa! 😡 cat de tare! 😀
    dar cine a inceput sa vorbeasca cu ei? 😕

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s