Capitolul 26 – Surori

Capitolul 26 –Surori

 

Din perspectiva Bellei

În acest moment ne aflam în avion, În drum spre Seattle şi ne pregăteam de aterizare. Vacanţa asta a fost cea mai distractivă şi cea mai amuzantă dintre toate. Dar şi cea mai romantică. Momentele în care eram singură cu Edward erau magice. Îl iubeam mai mult decât credeam că voi iubi pe cineva vreodată. Câteodată mi se părea ceva supraomenesc, dar era absolut normal.

Dragostea dintre mine şi Edward este acea dragoste despre care se vorbeşte în cărţi, în filme şi de care-mi spunea bunica. Acea dragoste care vine o dată-n viaţa şi care este indestructibilă. O dragoste care nu se stinge niciodată şi care creşte tot mai mult cu fiecare zi ce trece. O dragoste capabilă să-i facă pe cei doi care o trăiesc să se înţeleaga doar dintr-o privire.

Ştiam că Edward îmi împărtăşeşte sentimentele, deoarece simţeam asta în fiecare clipă din viaţa mea. Nu mai era nevoie să-mi spună că mă iubeşte, pentru că înţelegeam asta din fiecare privire, cu fiecare atingere, cu fiecare sărut.

Îmi doream ca Edward să fie cel care mă va aştepta la altar în timp ce eram condusă de tatăl meu spre el; el să fie tatăl copiilor mei, cel care-mi va fi alături la bătrâneţe. Dar ştiam că încă e prea devreme.

Abia am intrat la facultate. Edward va studia la medicină, iar eu psihologia. Din fericire, am fost amândoi acceptaţi la universitatea din New York şi am căzut de acord să ne mutăm împreună. Nu ştiu cum va primi această veste tatăl meu, dar fie ce-o fi, nu-mi voi schimba planurile.

Rose, Em, Alice şi Jasper veneau şi ei cu noi în New York, la universitate. Din păcate, Tanyei îi era dor de sora şi verişioara ei, aşa că voia să locuiască în România, iar Jacob rămăsese cu ea, nevrând să o lase singură. Şi aşa am ajuns să plecăm 8 şi să ne întoarcem 6.

Cu toate astea, nu am putut să nu observ ceva. De fiecare dată când vorbeam cu Charlie, mi se părea ceva ciudat la el. Tata nu putea minţi şi ştiam asta foarte bine, doar de la el am moştenit acest „talent”.

Lucrul acesta nu mi-a dat pace întreaga vacanţa. Edward a observat că în unele momente rămâneam pe gânduri, iar când i-am spus, s-a oferit să ne întoarcem acasă, să vedem dacă totul e în regulă. Dar, evident, că eu am refzat. Dacă ar fi fost ceva grav, mi-aş fi dat seama şi la urma urmei, veştile rele se află primele. Însă aveam un presentiment că această purtare ciudată a tatălui meu, era ceva de bine. Şi adevărul e că nici nu voisem să stric vacanţa.

–         Bella, la ce te gândeşti? Din nou la situaţia cu tatăl tău?

–         Da… Dar oricum azi voi afla despre ce e vorba. Nu-l voi lăsa nici să respire până nu-mi va spune ce se petrece. Edward începuse să râdă.

–         Trebuie să recunosc că începe să-mi fie milă de ce-l aşteaptă pe tatăl tău.

–         Hei! Am spus eu prefăcându-mă ofensată şi încrucişându-mi braţele la piept.

–         Hai iubire, nu am vrut să te jignesc sau ceva de genul. Ştii prea bine că glumeam.

Însă nu i-am răspuns şi m-am întors cu spatele la el, deşi era cam incomfortabilă poziţia aceasta, având în vedere că eram încă în avion.

–         Bella…

Răsuflarea lui îmi atinse gâtul , apoi i-am simţit buricele degetelor în acel loc. Îşi freca vârful nasului de gâtul meu, iar apoi trecu peste obraz. Acum era cu buzele în dreptul urechii mele şi îi simţeam respiraţia care-mi făcea pielea de găină şi-mi era aproape imposibil să mă concentrez şi să rămân fermă. Îmi dăduse un scurt sărut, chiar sub ureche, iar apoi l-am auzit şoptind:

–         Mă ierţi? Spuse suav.

De fiecare dată când mă supăram fie şi numai puţin, Edward găsea un mod asemănător cu cel precedent – care mă înnebunea – ca să mă împace.

–         De parcă nu ai şti deja răspunsul. Am spus întorcându-mă spre el şi presându-mi buzele peste ale lui.

Mi-am pus capul pe umărul lui Edward, iar mâna lui trecuse în jurul umerilor mei. Şi iar am început să mă gândesc la tatăl meu. Nu era ceva care mă neliniştea, ci era ceva care mă făcea să fiu nerăbdătoare cu privire a aceea ce presimţeam că se va întâmpla. Nici nu-mi dădeam seama că avionul a aterizat dacă nu ar fi fost Emmett care să urle.

–         Ok, înţeleg că vă iubiţi, dar dacă nu cumva vreţi să rămâneţi în avionu’ ăsta, aţi face bine să vă mişcaţi fundurile alea de pe scaune.

–         Emmett… trebuie să-ţi mărturisesc ceva. Am spus eu puţin enervată.

–         Da, Bellişor.

–         Eşti mai drăguţ atunci când taci. Şi nu-mi mai spune aşa.

–         De parcă eşti prima persoană care mi-a spus asta. A spus el începând să râdă. Şi mă refer la ambele chestii. Şi aş mai sta la vorbă cu tine, dar serios acum, eu nu am de gând să rămân în avionul ăsta.

Mda, avea puţină dreptate. Dar doar puţină.

Ne-am luat şi bagajele şi apoi am plecat fiecare spre casa lui. Părinţii lui Edward s-au oferit să mă ducă până acasă, pentru că tatăl meu nu putuse să vină, iar mama era plecată cu Phil din cauza baseball-ului, iar eu am fost de acord. În plus aşa mai petreceam puţin timp cu Edward, având în vedere că nu o să-l mai văd până mâine. Ştiu, pare puţin timp, dar în ultimele luni nu am stat nici măcar o zi despărţiţi.

În scurt timp – poate prea scurt – am ajuns la mine acasă. I-am salutat pe Edward, Emmett şi pe părinţii lor, apoi m-am îndreptat spre casă. Tata nu era acasă, după cum bănuiam, aşa că mi-am făcut şi eu o baie, apoi m-am întins puţin în pat.

Dar nu am apucat să stau mult, că am auzit uşa trântindu-se şi am presupus că tatăl meu ajunsese acasă.

–         Acum am ajuns acasă.

Am auzit vocea lui Charlie. Probabil vorbea la telefon.

–         Nu cred… Oo, a ajuns deja?… Asta înseamnă că trebuie să ajungă şi Bella, deci nu mai putem vorbi mult.

Ce? Are secrete faţă de mine? Dacă aşa stau lucrurile, atunci „Spion Bella” îşi intră în rol.

Am mers încet să nu mă audă tata şi am început să ascult ce vorbea la telefon.

–         Da, sunt sigur de asta. Bănuiesc că nu va avea nimic împotrivă.

Chestia asta mă făcea să fiu din ce în ce mai nervoasă şi curioasă.

–         Nu-ţi face griji. Ştiu că e fata mea, dar trebuie să înţeleagă că ne iubim, şi mă doare să spun asta, dar dacă nu va fi de acord, eu nu voi renunţa la tine. Nu acum după ce te-am întâlnit.

Am încremenit, auzind ceea ce tatăl meu tocmai spusese.

–         Sigur, le vom spune diseară la cină. Te iubesc.

Mi-am dat seama că acea convorbire telefonică se apropia de final, aşa că m-am ridicat şi am pornit spre camera mea. M-am aruncat în pat, hotărâtă ca în caz că tatăl meu urca să creadă că dorm şi să nu bănuiască că am ascultat ceva din ce a vorbit el.

Mi-am propus să mă gândesc la ceea ce era cu adevărat important.Charlie a spus că o iubeşte. Asta înseamnă că e ceva serios.

Mi-am amintit de momentul în care părinţii mei mi-au spus că vor divorţa, iar apoi m-au năvălit amintirile de când mama ne-a dat vestea că se va căsători cu Phil. Am văzut şi am simţit că era fericită şi m-am bucurat pentru ea. Avusese ocazia să reîntâlnească iubirea.

Atunci am ştiut că nu mai era nevoie de nicio secundă în plus ca să mă gândesc la ceea ce tocmai auzisem. Merita şi tata o asemenea şansă la fericire. Mai ales că eu voi pleca.

Nu trebuia să-mi bat capul cu chestii de genul: „dacă acea femeie e o scorpie şi-l va face pe tata să sufere, va vedea ea..”, pentru că aveam încredere în tatăl meu şi ştiam că nu s-ar îndrăgosti de o asemenea femeie. El niciodată nu s-a lăsat condus de sentimente şi mai întâi aştepta să cunoască persoana bine, ca mai apoi să-şi spună părerea finală desre persoana respectiva.

Totuşi nu vreau să-i stric surpriza lui Charlie, aşa că mă voi preface că nu ştiu nimic. Am coborât în sufragerie, unde l-am găsit pe tatăl meu în faţa televizorului şi butonând telecomanda câutând…nimic.

–         Hei, tată.

Charlie a tresprit aproape inobservabil, atunci când mi-a auzit vocea.

–         Bella? Ce faci? Când ai ajuns?

–         Păi cam acum o oră. Dar eram obosită şi am dormit puţin.

–         Oh! Şi… cum a fost în vacanţă?

–         Tată! Doar am vorbit aproape în fiecare zi. Ştii tot ce am făcut. Mai puţin cu Edward. Asta n-am de gând să-ţi spun, că doar ţin la sănătatea ta.

–         Oh, da.. aşa e. Bella, diseară avem nişte invitaţi, aşa că nu vreau să pleci nicăieri. Şi va trebui să-ţi dau şi o veste. Dar va trebui să aştepte până diseară.

–         Ok.

–         Ok?! Nu ai de gând să mă baţi la cap ca să-ţi spun mai repede despre ce e vorba?

Ups! Proastă mişcare Bella. M-am certat singură. Trebuia să fi ştiut că tata va bănui ceva dacă eu voi fi pur şi simplu de acord.

–         Păi… Repede! Gândeşte Bella! M-am gândit că din moment ce ai spus că-mi vei spune diseară, nu mai avea rost să insist să-mi spui acum pentru că oricum nu ţi-ai fi schimbat decizia.

–         Da, aici cam ai dreptate. Mulţumesc de înţelegere.

Phiu! Am scăpat ca prin urechile acului. Mai bine merg în camera mea că cine ştie ce gafă mai fac.

În timp ce urcam scările, l-am auzit pe tatăl meu strigând:

–         Apropo, să fii gata peste 2 ore.

–         Bine.

Şi cu asta m-am dus direct în camera mea. Mi-am pregătit hainele şi apoi am intrat în duş.

După ce am terminat cu duşul, am început să mă pregătesc. Mi-am luat o rochie albă, scurtă. Sub bust avea 3 rânduri de paiete, iar în partea de jos avea volănaşe. Partea de sus era acoperită cu material dantelat.

După ce mi-am uscat părul, l-am îndreptat cu placa, apoi l-am lăsat liber pe spate. Apoi m-am dat cu puţin rimel, dermatograf şi am folosit un luciu de buze transparent. M-am încălţat cu o pereche de sandale albe cu toc.

Am aruncat o ultimă privire în oglindă şi am fost foarte mulţumită de rezultat. Înainte să ies din cameră am verificat şi ceasul. Perfect. Fix 2 ore.

Tata era în sufragerie, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni negri, o cămaşă albă şi cu un sacou negru peste.

–         Bells, arăţi minunat.

–         Mersi tată. Când vin invitaţii?

–         Trebuie să ajungă. Eu merg să verific curcanul.

Nici bine nu a intrat tata în bucătărie, că am şi auzit soneria de la uşă. M-am dus să deschid uşa. În faţa uşii stătea mama lui Alice.

–         Bună Sue. Ce s-a întâmplat? Alice nu a ajuns acasă?

–         Oh, nu! Nu-i nicio problemă cu Alice. Ba chiar ea e aici cu mine. Tatăl tău ne-a invitat la cină.

Poftim? Mama lui Alice era femeia din viaţa lui Charlie? Ea era cea pe care el o iubea? Pe bune acum! Asta e serios? Sau e o glumă? Cine naiba-şi bate joc de mine?

Ca să nu fiu înţeleasă greşit, nu am nimic cu Sue, ba chiar e o femeie de treabă. Doar că nu mă aşteptam ca ea să fie iubirea secretă a lui Charlie. Adică el niciodată nu a dat semne că ar plăcea-o ca femeie. De fapt poate a făcut asta, dar cineva – adică tu – era prea atentă la Edward. Ehh.. păi normal.. ce ai fi vrut să fac?

Am posftit-o pe Sue înăuntru şi am aşteptat să vină şi Alice care tocmai ieşise din maşină. Oare ea ştia despre asta? I-o fi spus Sue ceva?

Imediat cum a intrat în casă, am tras-o într-o cameră ca să pot vorbi cu ea, fără ca Charlie sau Sue să audă.

–         Mai uşor Bella.

–         Alice, tu ştii ce se petrece aici?

–         Adică?

–         Adică de ce aţi venit voi aici.

–         Aa, nu, nu ştiu. Mama a fost foarte misterioasă. Nu a vrut să-mi spună nimic.

–         Eu cred că ştiu.

–         Păi şi atunci de ce m-ai mai întrebat?

–         Păi ca să ştiu dacă-ţi mai spun sau nu.

–         Ei bine, nu ştiu. Aşa că spune-mi mai repede.

–         Păi.. azi am ascultat fără să vreau o convirbire telefonică a tatălui meu. Şi spunea ceva de genul „le vom spune la cină”. Şi bănuiesc că nouă trebuie să ne spună ceva. Iar apoi a mai spus şi „te iubesc”. Alice eu…

Am fost întreruptă de un ţipăt care venea de la Alice.

–         Alice! Mai încet!

–         Scuze, Bella, doar că sunt foarte fericită. Ştii ce însemană asta?

–         Ce?

–         Dacă mama mea şi tatăl tău se iubesc, înseamnă că se vor căsători, ceea ce înseamnă că vom fi surori. Yay, întotdeauna mi-am dorit o soră. Iar acum voi avea una.

–         Aşa e! Yay, vom fi surori.

Am început şi eu să mă entuziasmez.

–         Da. Deci tu nu eşti supărată din cauza asta?

–         Sigur că nu Alice. Dimpotrivă, mă bucur foarte mult pentru tatăl meu. Acum că ştiu despre cine e vorba, sunt sigură că mama ta îl va face foarte fericit. Şi pot să te asigur că şi ea va fi fericită.

–         Ştiu asta.

–         Alice, hai mai bine să ne prefacem că nu ştim nimic şi să-i lăsăm pe ei să ne spună. Şi oricum Charlie nu bănuieşte că am ascultat convorbirea telefonică.

–         În regulă. Mai bine hai să mergem acum, ca să nu dăm de bănuit.

–         Ok.

Am ieşit din cameră şi ne-am dus în sufragerie, unde i-am găsit pe Charlie şi pe Sue vorbind.

–         Unde aţi fost? Întrebă tata.

–         Am vorbit puţin.

–         Ok.

După aproximativ un sfert de oră, ne-am pus la masă şi aşteptam marea veste. Eu şi Alice ne tot aruncam priviri şi chicoteam pe sub mustăţi. Cina a decurs în linişte, însă se putea observa faptul că tata şi Sue erau cam tensionaţi. Ce mai aşteptau? Să ne spună odată. Nu ştiu cât mai puteam să rabd să nu le strig în faţă că pot sta liniştiţi că nu am nimic împotrivă.

Într-un final Charlie s-a ridicat de la masă.

–         Alice, Bella, adevăratul motiv pentru care am vrut să ne întâlnim în seara asta cu toţii a fost pentru a vă anunţa ceva. Eu şi Sue ne vom căsători. Sper că sunteţi de acord şi că nu aveţi nimic împotrivă. Da…

–         Daaa!!!

–         Yay!!!

I-am îmbrăţişat şi le-am urat să fie fericiţi. Apoi i-am convins să ne lase pe mine şi pe Alice să organizăm nunta.

Eu şi Alice ne-am dus în camera mea şi am început să facem lista cu invitaţii şi să punem la punct câteva lucruri. Timp de o oră nu am făcut nimic altceva.

–         Bella, scuze, dar acum o să-l sun pe Jazz. Vreau să-i spun.

–         Nicio problemă. Oricum şi eu voiam să vorbesc cu Edward. Dacă vrei să vorbeşti fără să te întrerupă cineva, du-te în camera alăturată.

–         Ok Bella. Mersi.

–         N-ai pentru ce.

–         Mai vorbim mâine despre nuntă, da?

–         Da.

–         Bine. Noapte bună, Bella.

–         Noapte bună, Ali.

După ce a ieşit Alice din cameră am luat telefonul şi am început să tastez.

Hei Eddie, pregăteşte-te de nuntă – B

Însă în loc de mesaj, Edward m-a sunat.

–         Bella, despre ce vorbeşti? Ce nuntă? Şi apropo… o să uit că mi-ai spus aşa.

Am început să râd.

–         Am aflat de ce se comporta tata ciudat.

–         Nu-mi spune că…

–         Ba da. Dar n-ai nici cea mai mică idee despre cine e vorba?

–          Despre cine?

–         Sue, mama lui Alice.

–         Poftim? Întrebă Edward mirat.

–         Dap. Deci eu şi Alice vom fi surori.

–         Vezi? Până la urmă nu trebuia să-ţi faci atâtea probleme.

–         Da… dar tot nu puteam să nu mă gândesc la nimic rău, deşi simţeam că nu este nimic rău.

–         Da, te înţeleg.

Am mai vorbit cu Edward un moment până ce mi-a pus o întrebare al cărei răspuns nu-l ştiam.

–         Şi deci… când e nunta?

–         Ah! Rahat! Am uitat să-i întrebăm pe Charlie şi pe Sue.

De la capătul celălalt am auzit râsul lui Edward.

–         Nu-i nimic. Poţi să afli mâine. Că doar şi mâine e o zi.

–         Da… am căscat. Ai dreptate.

–         Eşti obosită. A afirmat, nu a întrebat. Totuşi eu i-am răspuns.

–         Cam da…

–         Mai bine te culci.

–         Cred că ai – căscat – dreptate.

–         Noapte bună Bella. Te iubesc.

–         Şi eu te iubesc. Noapte bună.

M-am schimbat de hainele care le aveam şi m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening şi un tricou mai larg, care era al lui Edward.

M-am pus în pat şi am adormit imediat.

_______________________________________________________________________

Şi dap, în sfârşit am postat capitolul 26. Sper că v-a plăcut. Acesta a fost ultimul capitol din Pariul Vieţii. Va mai urma un epilog care sper să-l postez repede.

Am o mare rugăminte la voi. Măcar acum la final, comentaţi şi spuneţi-mi cum vi s-a părut Pariul Vieţii.

Sper să nu vă fi dezamăgit.

Kisses :*:*:*

 

Epilog –>

Advertisements

16 thoughts on “Capitolul 26 – Surori

  1. Pingback: Pariul Vieţii
  2. Primaaaaaaaaaaaa!!!!!!
    Daaa.!!!! Ce tare.Saracu Edward.O fi crezut ca Bella il cere in casatorie. =))
    Asta ar fi prea tare de vazut.=)=))
    E prea taree…Alice si Bella o sa fie surori!!! Ce mijtooo:X:X:X:X:X:X
    Bai…nu vreau sa se termine:( . Eu cu ce te mai stresez la cap?AA da stiu..I belong with you,he he he..nu ai scapat de mine :p
    Bafta la Epilog si spr sa il pui mai repede.
    Kisses si multa bafta la scoala!! :*:*:*:*:*:*:*:*:*

    Like

  3. YAY!!!!…Bella si Alice o sa fie surori.:))…
    Imi si imaginez moaca lu’ saracu “Eddie” cand a auzit de nunta=))=)):)…si saracu “Emmysor”…”micul” teddy-bear,toata lumea face mijto de el:(:))…
    Nici eu nu vreau sa se termine…a fost prea…prea cu lipici:X
    Pe de o parte vrem Epilogul,pe de o parte nu,pentru ca stim ca e sfarsitul…dar sa fim optimisti,daca ni se face dor de ei,ne mai apucam si citim ficul inca odata:X:)))…
    Bafta la scoala si multi pupici!!:*:*:**

    Like

  4. mie mi-a placut foarte mult ficul :X
    asa de real si frumos,nu pot sa cred ca mai e epilogul,si gata :(,dar orice lucru are un sfarsit .Abia astept sa aflu continuarea 😡
    succes :* si sa stii ca scrii deasemenea foarte frumos :>

    Like

  5. OMG! CE TAREEE!! ALICE SI BELLA SURORI!! :X:X:X:X:X:X prima data am crezut ca va fi Leah :)) X_X
    suuuper! atspeeet cu nerabdare urmatorul cap 😀
    kisses and hugs >:D< :X :*

    Like

  6. yay:X
    bella si alice vor fi surori:X
    si mie mi-a trecut putin prin cap ca, charlie o sa-i zica bellei ca se va casatori..dar nu cu sue:))
    pacat ca se terima:((

    Like

  7. mi-a placut foarte mult acest fic….
    atunci cand am aflat ca Bella si Alice vor fi surori ,mi-a venit in cap imediat cumparaturile pe care le va face deacuma Alice cu noua ei sora,Bella…..cred ca este chin pentru Bella ….dar in fine, mi-a placut acest fic si abia astept epilogul….mi-a parut rau ca sa terminat……

    Like

  8. aaaa …..am stat aseara pana la 1:30 noaptea ca sa-l citesc pana la capat si m-am gandit sa-ti las azi un comentariu….astept epilogul….succes la scoala….

    Like

  9. E super cap. Scuze ca nu am comentat mai repede, dar timpul nu e de partea mea! Oricum, felicitari pentru fic si abia astept epilogul, cu toate ca sunt si trista…se termina povestea! Mu;ta inspiratie si spor la scris!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s