21. Șoc

Din perspectiva lui Edward

–         Din fericire am reușit să o stabilizăm și se află în afara oricărui pericol. A fost adusă la timp. Acum se află sub efectul sedativelor. Asta e tot ce vă pot spune pentru moment.

–         Mulțumesc doctore.

Doctorul a plecat să vorbească cu altcineva, lăsându-mă singur așteptându-i pe părinții Bellei. Mă simțeam inutil deoarece nu puteam face nimic în privința stării în care se afla Bella. Nu puteam nici măcar să-l omor pe nenorocitul care i-a făcut asta. Ce fel de anumal ar putea face asta unei persoane atât de inocente precum Bella mea? Mi-am pus capul în mâini și am început să plâng din cauza furiei și a neputinței.

Am simțit o mână pe umărul meu și am ridicat privirea văzându-l pe tatăl Bellei.

–         E grav? M-a înterbat văzând că plâng.

–         Starea ei e stabilă. Acum e sub efectul sedativelor. Asta e tot ce mi s-a spus.

El a dat din cap trist. Se vedea în privirea lui că durerea prin care treccea e foarte mare și presupun că și el se simțea neputincios. Jacob venise lângă el să-l sprijine. M-am uitat după mama Bellei, dar nu am văzut-o nicăieri.

–         Renee nu a venit?

–         Nu i-am spus nimic încă. Am vrut să aflu mai întâi în ce stare e. Altfel își imagina tot felul de alte lucruri.

–         Merg să o anunț? Întrebă Jacob.

–         Da, te rog.

M-am ridicat de pe scaun și l-am ajutat pe Charlie să se așeze în timp ce Jacob pleca. Am stat cu Charlie fără să vorbim. Nu prea eram în stare să port o discuție cu cineva chiar acum. Nu știu cât timp a trecut, dar mie mi se păreau ani. Voiam să intre doctorul pe ușă și să-mi spună că Bella și-a revenit și nu este nicio altă problemă. Renee a intrat în sală și l-a îmbrățișat pe Charlie, plângând pe umărul lui.

Telefonul meu a început să sune și m-am ridicat, ieșind din sală și am apăsat pe tasta verde pentru a răspunde.

–         Fiule, ai aflat ceva de Bella? Unde ești?

–         La spital. Am răspuns cu o voce spartă.

–         Cum? De ce?

–         Bella e în spital. Din cauza unui…

Mi-am dat seama că ridicasem vocea și m-am oprit înainte să vorbesc neadecvat și să atrag și mai mult atenția asupra mea.

Tatăl meu m-a întrebat la ce spital sunt și m-a asigurat că va veni și el imediat ce scapă din ședință. Am încheiat conversația și am intrat înapoi în salon găsindu-l doar pe Jacob.

–         Unde sunt Charlie și Renee?

–         Doctorul a venit și le-a spus că pot intra la ea, chiar dacă încă nu s-a trezit.

Am dat din cap aprobator și m-am așezat pe scaun. Dar nu puteam sta. Pur și simplu nu aveam stare. Trebuia să o văd pe Bella. Totuși nu aveam de ales. Va trebui să încerc să-mi stăpânesc impulsurile și să rămân aici, așteptând aprobarea doctorului să pot intra și eu.

Din perspectiva autorului

Charlie și Renee sperau din tot sufletul ca Bella să-și revină cât mai curând. Nu-și luau ochii de pe ea nici măcar pentru o secundă. Tercuseră ore, se întunecase și totuși nu obosiseră stând în picioare. Charlie ignoră durerea pe care încă o simțea în urma accidentului. Pentru el era important ca fetița lui să-și revină. Își jurase că fie ce-o fi, nimic nu-l va opri din a-l găsi pe vinovat și-l va face să regrete și să plătească pentru tot răul pe care i l-a pricinuit fetei lui.

Din patul Bellei se putea observa o mișcare. Aceasta începea să-și revină. A descis ochii încet și a clipit de câteva ori până s-a acomodat cu lumina. Charlie și Renee mai aveau puțin și țipau sărind și bătând din palme de fericire.

–         Bella, cum te simți? A întrebat Charlie cu lacrimi în ochi.

–         Am fost atât de îngrijorați. Slavă Domnului că ți-ai revenit, fetița mea. Spuse Renee plângând de fericire.

Bella se uita la ei pe rând, însă nu spuse nimic. Își fixă privirea pe un punct invizibil și nu făcea nicio altă mișcare. Zâmbetele depe fețele liui Charlie și a lui Renee începeau să pălească.

–         Bella? Bella ești bine?

Însă Renee nu primi niciun răspuns.

Se auzi un ciocănit în ușă și imediat după aceea ușa s-a deschis, Edward întrând în încăpere. Bella își îndreptă privirea spre el, apoi a revenit la poziția de dinainte, privind spre acel punct inexistent.

–         Bella! Ești bine. Ce mult mă bucur. Cum te… Bella?

Edward realiză că vorbește singur. Bella nici măcar nu-l privea. El a înaintat temător până a ajuns la patul ei. A întins mâna tremurând și i-a atins încet degetele.

–         Bella? Întrebă el aproape șoptit. Bella? Repetă de data aceasta mai tare.

Dar nu i-a răspuns nimeni. Bella nu a schițat niciun gest, nu i-a aruntat nicio privire. Se uita într-un punct fix de parcă ar hipnotizată, de parcă ar fi în transă.

–         Ce are? Îi întrebă pe părinții Bellei.

–         Nu știm. Abia s-a trezit. Nici nouă nu ne-a răspuns. A spus Charlie.

Edward l-a chemat pe doctor și acesta a venit imediat. După ce a consultat-o pe Bella a mai luat câteva probe de sânge pentru alte analize. Când s-a uitat la ei, Edward a putut citi pe privirea lui că nu era de bine ce avea să le spună.

–         Îmi pare rău că trebuie să vă spun asta, dar Bella a intrat în șoc posttraumatic.

Edward nu a mai putut auzi nimic. O privea pe Bella disperat. Nu-i venea să creadă că Bella a lui, iubirea lui era în starea aceasta. Se simțea distrus, ca și cum o parte din sufletul lui fusese luat. A pășit încet spre Bella și a îngenuncheat lângă patul ei. A luat-o de mână și a început să vorbească cu ea, conștient fiind că ea nu-i va răspunde, totuși continua să-i vorbească. Spera ca măcar să se uite spre el, să-l strângă de mână, să facă ceva, orice.

O asistentă a venit și i-a făcut o injecție Bellei pentru a adormi. Edward a stat lângă Bella până a adormit. Dar nici atunci nu a vrut să plece din salon. A adormit lângă Bella cu capul pe patul în care se afla aceasta.

Edward s-a trezit cu o durere de spate pe care nu o credea posibilă. Dar când se dezmetici și-și aminti unde e, ignoră durerea și-și concentră atenția asupra Bellei. Aceasta se trezise deja și era în aceeași stare nemișcată ca în ziua precedentă. Edward nu se simți nicicând mai neputincios și mai lipsit de putere.

–         Bella? A întrebat el, sperând totuși că va reacționa.

La auzul vocii lui, Bella s-a uitat în direcția lui. A rămas așa timp de aproximativ un minut și apoi a revenit în poziția inițială. Speranța lui Edward începuse să prindă rădăcini și credea tot mai mult că Bella avea să-și revină și nu va dura foarte mult până când se va întâmpla asta.

–         Bună dimineața Edward. Știi, n-am mai întâlnit niciodată o persoană mai încăpățânată ca tine. Presupun că acum te doare spatele îngrozitor.

–         Nu contează. Bella a reacționat. Bine, nu a vorbit sau ceva de genul. Dar când am strigat-o s-a uitat în direcția mea.

–         Asta e foarte bine. Însă cred că ar trebui dusă la un psiholog cât mai repede.

–         Desigur. Puteți să-mi recomandați pe cineva?

–         Da. Am un coleg care este foarte bun în ceea ce face. Îți pot da numărul lui.

–         Grozav. Cum sunt ultimele analize?

–         Foarte bune. Azi o vom externa. Nu putem să mai facem nimic să o scoatem din șocul în care se află acum. Voi fi sincer cu tine, poate dura ceva timp.

–         Nu contează cât va dura. Atâta timp cât se face bine.

Doctorul mai făcuse câteva verificări, apoi plecase din salon pentru a semna fișa de externare.

–         Ai auzit Bella? O să te poți întoarce acasă?

Edward se așteptă ca și de data asta să-l privească sau să facă ceva, dar fu dezamăgit când ea a stat nemișcată cu privirea fixă și goală.

El o privi pe Bella și-și jură că avea să fie alături de ea și o va ajuta cu tot ce va avea nevoie și cel mai important va sta cu ea pe tot parcursul procesului vindecării, fiind sigur că rezultatul va merita.

–         Te iubesc, Bella. Îi spuse el.

Ea se uită la ea aproape imediat cum cuvintele acelea părăsiseră gura lui și a deschis gura pentru a spune ceva, dar a închis-o imediat la loc.

Da, cu siguranță Edward îi va fi alături, deoarece o iubea mai presus de orice.

___________________________________________________________________

Acesta a fost capitolul 21. Sper că v-a plăcut. Aș vrea să vă anunț că mai urmează vreo 3-4 capitole + epilogul și cam acesta a fost ficul You Belong With Me.

Aștept părerile voastre, fie ele scurte sau lungi, bune sau rele, important e să fie sincere 😀

Captiolul următor nu știu sigur când va veni. Sper ca școala să-mi permită să mai și respir.

În fine, aș vrea să închei prin a vă ura La mulți ani, fetelor!

xoxo

 

Capitolul următor –>

19 thoughts on “21. Șoc

  1. Si eu sunt total in SOC!Adica cum Bella este in soc posttraumatic ? 😮 😮
    Si cum mai sunt 3-4 capitole plus epilog :-w ????
    Atat de repede s-a terminat ?Chiar atat de repede :(( ???
    Abia astept si urmatorul capitol ,totusi …de ce asa de scurt 😦 ???

    Like

    1. Nu am putut să scot mai mult. Am încercat, dar am simțit că dacă mai adaug ceva, ar fi în plus și probabil l-aș fi postat mult mai târziu.
      Chiar crezi că s-a terminat repede?:)) De vreo 2 ani scriu la el 😀

      Like

  2. Capitolul este superrrrrr:X:X:X:X:X:X Off…ce-ti mai place sa o chinui pe saraca Bella:( [-( :o3
    Ce ti-a facut ma ea tie?:((
    Anyway, :-j important este caaaaa Edward a spus „cuvintele magice” (nu,nu ma refer la multumesc:)) ) „Te iubesc”
    Asa cum si eu te iubesc ca ai postat capitolul:X:X:X:X:X:X
    E superb da e clar ca acum il vreau pe urmatorul:))
    Nu vreau sa se termine:((( Mai lungeste-l si tu vreo 5 capitole sau 10 sau 20 sau mai multe daca vrei:))
    Succes in continuare!!! Ti pup si La Multi Ani si tie!!! :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*>:d:D:D:D:D<

    Like

    1. Nu mi-a făcut nimic:)) Și nu-mi place s-o chinui.
      Da o să-l lungesc cu încă vreo 50… Ce să mai, Tânăr și neliniștit 2 :)) Glumeam:D Nu-l mai lungesc:)
      Mulțumesc:*:*

      Like

  3. Wow tu vrei sa ma omori nu ? /:) Cum adica 3-4 captiole + epilog 😦
    In orice caz… capitolul a fost minunat si totusi scurt 😦
    Nu mai pot sa astept urmatorul cap. sper sa vina mai repede ca acesta ;o3
    Si chiar as vrea sa il mai continui cu vreo 10 capitole 😀 :))

    Like

    1. Nu mai am cum să-l continui. Cel puțin nu fără să chinui vreun personaj:)) Oricum după ce termin ficul ăsta am în plan să mă apuc de altul:D
      Acum, revenind la capitol. Da, e scurt și presimt că următorul va fi și mai scurt, acum depinde de inspirația mea și de timp, mai ales de timp.
      Mă bucur că ți-a plăcut :*:*:*

      Like

  4. soc??????????????????????????????? iti bati joc de mine??????? cum soc??????/ si ce e ala soc psijotrau………(habar n-am cu se scrie) si de ce?
    3-4 capitole? pe bune? nu se pote!!!!!
    m-ai lasat in soc cu acest capitol. la propriu 🙂
    in fine, vreau sa te intreb ceva
    tu mi-ai lasat cerere la mess?
    si te rogggg zi-mi si mie cum ai facut aceste site si cu tot cu tot ce e aicia.
    te pwppppp

    Like

    1. Păi după ce a trecut prin ce a trecut, săraca e și ea în șoc posttraumatic 😀
      Da, eu ți-am dat add de pe 2 id-uri. Știu că în comentariul de la capitolul trecut voiai să-ți spun cum am făcut blog-ul ( din câte am înțeles ) și m-am gândit că ar fi mai bine dacă ți-aș spune pe mess, dacă nu vrei, ok, îți voi explica aici sau printr-un mail. Dacă vrei: dulcealexa_loveblue_4ever@yahoo.com sau alexa.ndra3@yahoo.com

      Like

      1. eu te-am rugat sa imi spui cum ai facut acest blog unde scrii fanficul.
        1. mai da oadata add si cred ca eu o sa dau accept peste 2-3 saptamani cand o sa am voie de adevaratelea pe calc….dap,
        in orice caz, ar fi mult mai simplu pe mess, nu?

        Like

      2. Păi intri pe wordpress.com și îți faci cont. O să fie mai greu la început, până te obișnuiești, dar dacă ai nevoie de ajutor, spune-mi și te ajut cu cea mai mare plăcere:).
        Ți-am dat din nou add pe mess:)

        Like

  5. wow!!! dupa o indelungata absenta, ai postat si tu!!! totusi, daca de asta am asteptat atat, atunci cred (dar doar cred, nu sunt deloc sigura…) ca putem astepta inca pe’atat daca capitolul urmator va fi la fel ca acesta+plin de surprize, si totusi, un pic mai lung….

    Like

    1. Nu e chiar atât de îndelungată:)) Am postat și la interval de 8 luni, deci 3 săptămâni și 2 zile mi se pare foarte repede:))
      Nu sunt destul de sigură în legătură cu lungimea următorului capitol 😀 Când voi termina, îl voi posta:) (sper să fie foarte curând ).

      Like

      1. offf… nu stiu cum ti-au rezistata cititoarele la asemenea suspans… eu am facut peri albi la aceste 3 saptamanei, da mite la 8 luni, dar , cum ai spus ca vrei sa-l termini, si sa nu te mai lungesti, o sa postezi mai des, nu?

        Like

      2. Nu prea au rezistat:)) Majoritatea celor care citeau la început nu mai citesc în prezent:))
        Eu încerc să postez mai des, dar depind de inspirație și de timp. Care în clipa de față se pare că nu sunt de partea mea.

        Like

    1. Mă bucur că ți s-a părut interesant:) Capitolul următor va veni peste maxim 3 săptămâni. Sper totuși să nu dureze chiar atât de mult:D
      Mă bucur că-ți place ficul meu.

      Like

  6. ba frata daca tot ziceti ca a fost genial, frumos sau tare dati si voi rate!!! ce naiba am ajuns sa ma rog de voi….. 🙂 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s