22. Trecerea timpului

Din perspectiva autorului

Procesul de recuperare al Bellei nu mergea foarte repede. Trecuseră aproape 2 luni. În câteva săptămâni, avea să vină și Crăciunul. Bella făcuse progrese, însă tot nu era cine știe ce. Acum răspundea când cineva o striga, dar nu prea se simțea în largul ei să vorbească. Toți cei care o cunoșteau se obișnuiseră să-i pună întrebări al căror răspuns poate fi ”da” sau ”nu”.

Edward o ducea pe Bella în fiecare zi la plimbare, deoarece doctorul îi recomandase să facă lucruri normale și să nu stea prea mult în casă. De obicei mergeau în parcul de distracții, Edward sperând că acel loc era indicat pentru recuperarea ei, având în vedere cât de mult îi plăcea acest tip de locuri.

Ancheta în cazul violatorului Bellei era încă în desfășurare. Bella nu-i putea ajuta deloc, deoarece nu-i văzuse fața. Charlie revenise la muncă mult mai devreme decât ar fi trebuit și lucra zi și noapte căutând fără încetare vreun indiciu sau vreo pistă care să-l ducă la atacator.

În drum spre casă, Edward hotărâse că ar fi bine să mai se oprească la o cafenea pentru a ieși din monotonie.

–         E în regulă? O întrebă el pe Bella.

–         Da. Aceasta fu una din puținele dăți în care Bella răspundea folosind cuvinte.

Lui Edward îi lipsea foarte mult vocea Bellei și discuțiile cu ea, însă avea încredere că totul va reveni la normal mai devreme sau mai târziu.

Când se uitau pe meniu, Bella s-a scuzat spunând că merge până la toaletă.

În timp ce Bella era la baie, în cafenea a intrat James, cu intenția de a-și lua ceva de băut. Când l-a văzut pe Edward s-a îndreptat spre masa lui și apoi s-a așezat fără a aștepta invitație.

–         Edward, amice. De când nu te-am mai văzut?

Edward îl privi mirat, neștiind motivul pentru care-i vorbea așa de prietenos.

–         Amice?! Te-ai lovit la cap?

–         Scuze. Tanya mi-a povestit atâtea despre tine, încât am sentimentul că te cunosc de o viață.

–         Serios?

–         Da, mi-a povestit despre cum…

Edward nu-i mai acordă atenție deoarece observă cum Bella fugea spre ușă, cu intenția clară de a pleca. Se ridică de la masă ignorându-l pe James și fugi în urma ei. Bella se îndrepta spre intersecția aglomerată și nu părea a acorda atenție la ce se întâmpla în jurul ei. Edward mări pasul și reuși să o ajungă din urmă înainte de a se băga în fața mașinii. Bella aflată acum în brațele lui Edward se zbătea și plângea.

–         Nu, te rog! Nu din nou! Lasă-mă să plec, te rog. Nu.

Bella vorbea fără încetare și plângea. Lui Edward i se rupea inima văzând-o așa.

–         Bella. Bella, liniștește-te. Sunt eu. Nu-ți fac nimic.

Edward încerca să o calmeze și să afle de ce reacționase așa.

În momentul în care Bella îi auzise pe Edward și pe James vorbind, vocea lui James o făcu să retrăiască acele momente de când a fost răpită. Se temea pentru viața ei. Se temea că avea să pățească din nou ceva asemănător deoarece, înainte ca el să plece și să o înjunghie a spus ”asta nu se termină aici”. Îi era teamă că se întorsese după ea și avea să continue ce a început. Acest lucru a determinat-o să fugă de acolo cât mai repede, să plece cât mai departe. Însă când cineva a prins-o de mână, un fel de alarmă s-a declanșat în interiorul ei și era și mai speriată. Dar când și-a dat seama că Edward a încercat să se calmeze și să-și revină.

–         Vocea… – șopti Bella – Vocea aceea… Edward mi-e frică.

–         Ce voce Bella? De ce ți-e frică?

–         O să vină după mine. Așa mi-a spus. ”Asta nu se termină aici”.

–         Bella despre cine vorbești? Cine o să vină după tine?

–         Bărbatul. El… înainte să plece și să mă lase acolo mi-a spus ”asta nu se termină aici”.

Edward începea să înțeleagă ce voia Bella să spună și rămăsese fără cuvinte. Bella niciodată nu a vorbit despre ce s-a întâmplat în ziua aceea. De fapt, asta a fost cea mai lungă conversație a lor de când a ieșit din spital. L-a sunat pe Charlie și i-a spus să vină repede în locul unde se aflau ei. Edward a intrat în magazinul cel mai apropiat și a cumpărat o sticlă de apă, apoi i-a dat Bellei să bea.

–         Acum liniștește-te și spune-mi exact ce e cu bărbatul ăla. Îi spuse Edward când ea termină de băut.

–         Cel cu care vorbeai în cafenea… Vocea lui mi se părea cunoscută. Și mi-am amintit de ce s-a întâmplat. A fost ca și cum aș fi retrăit acel coșmar. Parcă era real. Edward, nu vreau să vină după mine. Mi-e frică.

Chiar dacă vru să plece după James și să-l bată până când era sigur că era mort, Edward își stăpâni acest impuls, deoarece Bella avea nevoie de el aici. Acum că știa cine a fost, era sigur că Charlie îl va trata exact așa cum merită: ca pe un șobolan. O îmbrățișă pe Bella asigurând-o că acum totul s-a terminat și nu va mai veni nimeni după ea. În scurt timp o mașină de poliție se opri în dreptul lor și Charlie coborî din mașină venind spre ei doi.

–         Ce s-a întâmplat Edward? De ce m-ai sunat?

–         Am aflat ce animal idiot a răpit-o be Bella.

–         Cine a fost? A întrebat Charlie furios în timp își strânse pumnul.

–         James. Acum vreo 10 minute era la Cayo Cafe, puțin mai în față. Este unul blond, cu coadă de cal, înalt, și cu o mutră care cere pumni.

Charlie nu-i mai spuse nimic și plecă de acolo spre cafenea. James stătea liniștit la masă neștiind ce urma să se întâmple. Un zâmbet malefic se formă pe fața lui. I-o făcuse lui Edward. Mereu l-a urât. Tanya mereu îl lăuda în fața lui spunând că e mai frumos, că e mai bogat, că este un om important în comparație cu el. Când Tanya i-a propus să o răpească pe Bella și să o bată pentru a se răzbuna că i l-a luat pe Edward al ei, James văzuse o oportunitate de a se distra și de a i-o plăti lui Edward și nu se gândi de două ori la ce avea să facă.

Charlie intrase liniștit în cafenea și se uita după James sperând că avea să-l găsească aici. Harry intrase cu el în cafenea, iar Sam îi așteptă la mașină. Charlie îl găsi repede pe James. Harry o luase în față fiindcă se temea că Charlie avea să facă o nebunie și să-l ia la bătaie pe James în fața tuturor.

–         Tu ești James? Îl întrebă Harry.

–         Da, eu sunt. Ce dorești? Spuse James fără să-l privească.

–         Ești arestat.

–         Poftim? James ridică privirea dând de un polițist furios. Pentru ce? Nu am făcut nimic. Spuse el panicat.

–         Cred că știm amândoi ce-ai făcut. Ești acuzat de răpire și viol.

Harry îl apucă de mâini, i le duse la spate și-i puse cătușele. James era cu adevărat speriat de ce avea să urmeze. Nu se gândise că va ajunge la închisoare.

În drum spre secția de poliție Harry a stat în spate cu James, iar Charlie și Sam stăteau în față. James continua să spună că nu a făcut nimic și că este un abuz ceea ce făceau cei trei. Când au ajuns la secția de poliție, James se împotrivea să coboare din mașină, dar Harry și Sam l-au luat pe sus – la propriu.

–         O să vă dau în judecată pentru asta. Nu aveți nicio dovadă împotriva mea.

***

James fusese condamnat la 15 ani de închisoare și recunoscuse că și Tanya a fost implicată, așadar și ea a primit 7 ani de închisoare.

Terapia Bellei mergea din ce în ce mai bine, aproape își revenise. Mai avea câteodată unele rețineri și încă se temea să plece singură din casă, însă în rest era la fel ca înainte.

Alice plănuia o petrecere foarte mare pe care o vor da de Crăciun, pentru a sărbători în familie faptul că Bella și-a revenit și acum nu mai era în pericol.

Dar Edward avea alte planuri.

____________________________________________________________________

Da, știu. Un capitol foarte scurt. Promit că următorul va fi mai lung:) Totuși sper că v-a plăcut.

Am de făcut o precizare. Știu că în nota de la capitolul trecut am spus că mai sunt vreo 4-5 capitole + epilog, dar se pare că am greșit numărătoarea 😀 Mai erau 3 capitole. Dar mulțumită Biancăi, mi-a venit o idee și cred c-aș mai putea să-l lungesc puțintel. Dar foarte puțin. 1 capitol, poate 2. Oricum, promit că nu o să postez la mai mult de maxim 3 săptămâni.

Vă aștept părerile legate de capitol mai jos:)

Era să uit. După ce termin You Belong With Me, aș vrea să încep alt fic. Dacă ați vrea, spuneți-mi și voi pune rezumatul:)

xoxo

 

Capitolul următor –>