1. “The Cullens”

Capitolul 1 – The Cullens

 

 

 

BPOV

 

-Bella, felicitari!

-Bells, sunt mandru de tine!

M-au felicitat parintii mei. Terminasem liceul. In sfarsit scapasem de enervantii de colegi. Nu-I suportam pentru ca mereu ma luau peste picior pentru simplul fapt ca invatam bine si nu imi placeau petrecerile. Nu aveam pretentia sa am un iubit, deoarece ma puteam uita si eu in oblinda, sa vad cat de banal arat. Parul meu care niciodata nu avea vreo forma, cand era drept, cand era ondulat si pe de-asupra nu aveam o culoare normala la par. Era saten in marea majoritate a timpului, dar cateodata mai avea si momentele lui de nebunie cand avea tente de rosu, mai ales in lumina soarelui. Ochii mei erau caprui, mai bine zis ciocolatii, cred ca ochii erau singurii care imi placeau la mine. Desigur nimeni nu a observat culoarea adevarata a ochilor mei. De corp nu aveam cum sa ma plang, recunosc ca aratam destul de bine, nu eram nici prea slaba, nici prea grasa avand in vedere ca mancam multa ciocolata si asta doar pentru ca eram nervoasa, iar ciocolata ma facea sa ma simt mai bine. Ceea ce nu-mi placea mie era culoarea pielii mele. Eram mai alba decat hartia. Nici nu ma puteam bronza, pentru ca aratam ca o rosie care a stat prea mult la soare. Cea mai nasoala parte la culoarea pielii mele era faptul ca atunci cand roseam se observa de la 5 mile departare. Iar eu aveam aceasta “boala” de a ma inrosi mai mereu, de la orice, cand ma impiedicam, cand eram laudata de profesori, cand ma enervam. Ma enervam mai rar, dar totusi colegii mei reuseau cateodata sa ma scoata din pepeni. Cu timpul am invatat sa nu-i bag in seama pe cei care judeca dupa aparente. Vorba mea preferata era: “Nu judeca o carte dupa coperta”.

Ma durea ca am fost felicitata doar de parintii mei ca am terminat liceul, ma durea ca nu aveam niciun prieten care sa-mi spuna sa tinem legatura, dupa ce vom merge fiecare la o facultate. Eu voiam sa fac facultatea de ecologie sau de drept. Insa nu aveam suficienti bani asa ca mai intai trebuia sa munces pentru a face rost de toti banii. Parintii mei s-au oferit sa ma ajute, insa nu puteau sa plateasca ei tot. In vara asta trebuia sa-mi gasesc de lucru.

Dupa ceremonia de absolvire, m-am dus cu parintii mei inapoi acasa, dar nu inainte de a trece pe la magazinul de ziare sa-mi cumpar un ziar cu anunturi de angajari. Cum am ajuns acasa m-am trantit pe canapeaua din living si am aprins televizorul. Prin ziar am sa ma uit mai tarziu.

-Bella, draga, sigur nu vrei sa mergem undeva sa sarbatorim? O data in viata termini liceul. Of, mamele astea.

-Mama as vrea sa mergem, dar nu cred ca e vreun restaurant sau ceva de genul in orasul acesta in care sa nu se afle cel putin unul dintre fostii mei colegi. Nu vreau sa-i mai vad vreodata. Mi-au facut destule, pentru toata viata. Am spus eu intristandu-ma din nou. De ce trebuia sa fiu atat de EU?

-O, scumpo, scuza-ma. Nu am vrut sa te supar. O sa comandam niste pizza, cumparam un suc de la magazinul din colt si sarbatorim faptul ca fata noastra a terminat liceul. Sunteti de acord?

-Sigur mama. Am spus eu cu un zambet fals. Nu-mi placea sa vad ca mama si tata fac atatea sacrificii doar ca sa fiu eu fericita.

-In regula iubito, ma duc eu dupa suc. Tu comanda o pizza. A spus si tata, apoi a sarutat-o pe mama, iar mie mi-a dat un sarut parintesc pe frunte.

Tatal meu, Charlie Swan, era seful politiei din aces orasel, iar mama mea Renee Swan statea acasa si avea grija de tot ce tine de casa. In scurt timp s-a intors si tata de la magazin, iar pizza comandata deja sosise. Wow, ce rapizi sunt.

Am mancat si am vorbit despre ce am eu de gand sa fac pe viitor.

-Bella, stii ca daca este pot sa-mi caut si eu o slujba si asa te ajutam cu banii pentru taxa de universitate, nu e nevoie sa amani chiar atat de mult. Mama mea insistase foarte mult pe aceasta tema, dare u chiar nu voiam ca parintii mei sa faca si mai multe sacrificii pentru mine.

-Asa e Bella. Putem sa te ajutam. Nu trebuie sa fii atat de incapatanata. Si noi iti dorim binele si dorim sa mergi la o facultate, asa ca vrem sa te ajutam.

-Stiu si va multumesc. Dar si voi stiti ca taxa de scolarizare de la Darmouth nu e chiar asa de ieftina. Trebuie sa munces si eu daca vreau sa merg la facultate.

-Bella, fie ce o fi, vrem sa stii ca vom fi aici si te vom ajuta cu orice.

-Stiu mama. Va iubesc. I-am luat in brate. Imi iubeam foarte mult parintii.

Am mai stat la taclale, iar apoi m-am refugiat in camera mea. In camera aveam un pat, un birou pe care se afla laptop-ul meu, un sifonier si multe CD-uri cu muzica si filme si multe carti. Imi placea foarte mult sa citesc, desi de mult nu am mai citit o carte buna. Toate cartile care apar acum sunt o porcarie. Exagerez ca intotdeauna, aproape toate cartile. Unele au un subiect plictisitor care nici macar nu e inteles de cineva, altele sunt doar copii dupa ce era candva.

M-am pus pe pat si am inceput sa rasfoiesc ziarul si sa incercuiesc posibile locuri de munca. Maine avea sa fie o zi plina de plimbari dintr-un loc in altul. Trebuie sa recunosc ca sansele de a ma angaja ca secretara undeva erau moarte, dar totusi incercarea moarte n-are, asa ca am incercuit si anunturile in care ziceau ca angajeaza secretara.

M-am uitat la ceas, era noua jumatate seara. Cand zburase timpul asa repede? M-am dus sa-mi fac un dus, apoi am imbracat pijamalele mele si m-am culcat. M-am pus in pat si am inchis ochii, lasandu-ma prada somnului.

Tarr!!! Tarr!!! Tarr!!! Cand s-a terminat noaptea? M-am ridicat lenes din pat, mi-am facut un dus si m-am spalat pe dinti. Acum trebuia sa ma imbrac. Nu stiam ce haine sa-mi iau, de obicei nu ma stresam cu asa ceva, dar acum trebuia sa fac o impresie buna, nu ma puteam duce la un interviu imbracata oricum. Am ales o fusta neagra care era pana deasupra genunchilor, o camasa alba cu un sacou alb, o pereche de balerini negri si o geanta neagra. Banuiesc ca ma imbracasem destul de decent. Pe mine nu prea ma pasiona moda, nu eram ca celelalte. Probabil asta o fi inca unul din motivele pentru care eram respinsa de toti colegii mei de la scoala. Acum ca am terminat cu imbracatul, mai ramane parul. Ce naiba sa-i fac? Am bagat putin peria prin el si am decis sa mi-l prind intr-o coada de cal la spate.

M-am dus in bucatarie si mama era deja acolo. Cum m-a vazut s-a uitat la mine din cap pana in picioare, apoi un zambet i-a aparut pe buze.

-Bella, ce e cu tine? Nu te-am mai vazut de mult timp purtand altceva in afara de hanorace si blugi.

-Termina mama. Nu puteam sa ma duc imbracata oricum.

-Asa e draga mea, ai dreptate. Dar totusi sunt uimita ca te vad si eu pe tine imbracata altfel.

-Mda…

M-am pus la masa, iar mama mi-a pus in fata o farfurie cu oua ochiuri si sunca. Mmm, arata delicios. M-am pus pe infulecat, iar apoi mi-am luat geanta si am iesit afara din casa sa ma urc in camioneta mea, dar surpriza. Camioneta mea nu mai era acolo. In locul ei era un Renault Laguna argintiu. Era una dintre masinile mele preferate. M-am intors ca sa intru in casa dar Renee si Charlie stateau in dreptul usii uitandu-se la mine. Cand a venit Charlie? Nu mai conteaza.

-Mama, tata, ce e asta? Am intrebat eu gesticuland spre noua masina.

-Pai, vezi tu Bells, ne-am hotarat ca macar daca nu ne lasi sa te ajutam cu taxa de la facultate, sa facem si noi ceva. Asa ca ti-am luat masina care iti place tie. Si sa nu aud niciun comentariu, gandeste-te ca e un cadou pentru ca ai terminat liceul cu ce-a mai mare medie.

Nu puteam spune nimic. Multumesc era un cuvant mic pe langa ce voiam sa le spun. De mult timp voiam masina asta, dar niciodata nu le-am zis, le-am zis doar ca imi place masina, nimic mai mult.

-Wow! nu stiu ce sa spun. Multumesc? Am vrut eu sa le spun, dar mi-a iesit mai mult ca o intrebare.

-Cu placere. Acum du-te si condu-o. Cand te intorci sa ne spui cum ti s-a parut.

-Ok! Am spus eu toata intr-un zambet. Nu-mi venea sa cred. Desi nu-mi placeau cadourile, acum era altceva. M-am plimbat prin tot orasul. Toti se uitau la masina pentru ca nu stiau cine conduce. Noroc ca geamurile tindeau spre fumuriu, asa nu puteau sa vada cine conduce decat daca veneau mai aproape de masina si se uitau atent.

Timp de cateva ore bune m-am plimbat prin tot orasul, peste tot unde am gasti locuri de munca, dar nicaieri nu primeau pentru ca nu aveam experienta. E imposibil sa nu gasesc un loc de munca in tot Seattle-ul. Pe la pranz m-am oprit la un restaurant sa mananc. Nu puteam sa fiu in mijlocul unui interviu si sa-mi chioraie matele de foame. Dupa ce am mancat am inceput iar sa caut de lucru. La naiba, la naiba, la naiba. Peste tot cer experienta. Fir-ar sa fie. Gata! Asta e ultima firma la care ma mai interesez. Daca nici aici nu am noroc, atunci ma las pagubasa si merg sa ma angajez ca vanzatoare sau ceva de genul.

Am parcat intr-un loc liber, am iesit din masina si m-am indreptat spre intrare. Se pare ca era o firma de avocatura. Am decis sa-mi las emotiie afara si sa merg cu incredere. Cum am intrat m-a intampinat o doamna draguta.

-Buna ziua! Bine ati venit la “The Cullens”. Cu ce va putem ajuta?

-Buna ziua! Eu am venit sa caut un loc de munca.

-Imediat! A spus zambind, apoi a luat telefonul in mana si a inceput sa vorbeasca cu cineva.

-Domnul Cullen poate sa va primeasca acum. Mergeti la etajul 1, prima usa pe stanga.

-Multumesc frumos.

Am facut intocmai cum mi s-a spus. In fata usii care mi-a fost indicata de catre doamna de jos, era alt birou cu un calculator si un telefon. Banuiesc ca acolo trebuia sa fie o secretara, dar cum nu era nimeni, am batut la usa inainte de a intra in interiorul camerei.

Acolo se aflau o multime de rafturi pe care erau documente si carti. In fata era un birou la care statea un om cu parul de culoarea caramelului.

-Buna ziua! Sunt Carlisle Cullen, avocat, directorul firmei de avocatura “The Cullens”.

-Buna ziua! Eu sunt Isabella Marie Swan. Am dat mana cu el. Prezentarea mea parea foarte banal ape langa a lui. Normal, eu ce puteam spune? “ Sunt Isabella Marie Swan, absolventa a liceului din Seattle.”. Mda, foarte interesant. A gesticulat spre scaunul din fata biroului, iar eu m-am asezat.

-Din cate am inteles, esti in cautare de o slujba.

Mai devreme ziceam s alas emotiile afara. Se pare ca le lasasem doar aparent, deoarece acum nu mai stiam nici de ce venisem? De ce naiba mi se intampla mereu asta? Bine Bella, gandeste-te ca e doar un examen oral, unde esti ascultata de catre un profesor.

-Da, acesta este motivul pentru care ma aflu aici. Wow, nu-mi vine sa cred! Am spus o propozitie intreaga, fara sa ma balbai. Vad ca poti sa faci si tu ceva, nu doar sa incurci lucrurile si sa nu te mai descurci sa iesi din incurcaturi! Mda, se pare ca vocea din capul meu cu care mai vorbeam cateodata isi facu aparitia.

-Atunci, domnisoara Swan, ce loc de munca ati vrea? Ce studii aveti?

-Am terminat decat liceul. Dar ma pricep foarte bine sa umblu pe calculator, iar ca limbi, stiu sa vorbesc engleza, spaniola si franceza.

-Deci sa inteleg ca acum este pentru prima oara cand cauti de lucru?

-Nu. Am mai lucrat vara trecuta ca vanzatoare la un magazin de echipamente sportive.

-Eu cautam pe cineva cu experienta. La auzul cuvintelor lui orice urma de speranta mi s-a spulberat. Dar, vei fi cateva zile secretara mea, asta de proba si oricum aveam nevoie de cineva pentru ca cea care trebuia sa ocupe acel loc din fata usii este in concediu medical. Daca te vei descurca in astea cateva zile pana vine secretara mea inapoi la munca, tu vei fi secretara fiului meu Edward. Nu-mi venea sa cred ceea ce am auzit. Eram in culmea fericirii.

-Sigur. Nu va voi dezamagi. Am spus eu toata intr-un zambet si abtinandu-ma sa  nu-l iau in brate pe dl Cullen pentru vestea asta.

-Acum sa-ti mai spun cate ceva. In fiecare zi vei veni de la ora 8:00, cand va trebui sa vii mai devreme sau mai tarziu vei fi anuntata, la ora 12:00 ai o ora pauza, timp in care poti sa faci ce vrei, dar cu conditia ca la 13:00 sa fii inapoi aici. In general ora de plecare este 17:00. Daca intervine ceva va trebui sa stai peste program, bineinteles unele dintre orele acelea vor fi pontate. Iar salariul variaza de la 500$ la 1500$ pe luna. Depinde cum te descurci. Intrebari ai?

-Nu. Totul e foarte clar. Va multumesc pentru sansa acordata.

Ne-am luat la revedere si eu m-am grabit sa ajung acasa. Nici nu mi-am dat seama cum am ajuns acasa. Parca eram in transa. Sper sa nu fi trecut pe rosu sau ma rau, sa fi dat peste cineva cu masina. Nu aveam chef ca acum, cand in sfarsit mi-am gasit de lucru sa ajung la inchisoare sau sa platesc vreo amenda din primul meu salariu. Si sa fim seriosi intre 500$ si 1500$. Nu-mi venea sa cred ce noroc am. Cand le-am spus lui Charlie si Renee, m-au imbratisat si m-au felicitat. Dar cel mai amuzant moment a fost cand le-am spus de salariu. Mai aveau putin si-si cautau maxilarele pe jos. Am mai stat de vorba putin cu parintii mei si cam asta a fost tot pe ziua de azi. M-am dus la culcare. De maine incepeam sa lucrez.

_________________________________________

Uite si primul capitol din “You Belong With Me” ( YBWM ). Sper sa va placa:D. Astept parerile voastre, fie bune, fie rele:D. Voiam sa pun si niste imagini, dar nu stiu de ce nu merge.

Oh, da! Scuzati eventualele greseli:D

 

Capitolul următor –>

25 thoughts on “1. “The Cullens”

  1. deci…wow:X:X:X
    de abia astept capitolul 2:X:X:X:X
    a fost…genial…avand in vedere k eu in loc sa invat(pt k azi am lucrare la geografie) stau si citesc…dar nu mam putut abtine:X:X:X:X:X
    vreau sa vad si eu cand il intalneste pe Eddy:X

    Like

    1. ms ms:”>:*:*:*…si app…succes azi la lucrare:*…yo am cele mai aiurea ore azi…ma rog..cele mai aiurea dupa ziua de joi:))…si asta doar pt k marti si joi am engleza:))…ma rog, nu mai conteaza:D. ma bucur ca ti-a placut:D…mie una mi s-a parut plictisitor:d…adik nici nu s-au intalnit bella cu ed inca:))…si de aia:))…inca o data succes la test:*:*…si ms pt comm:):*:*

      Like

    1. inca nu m-am apucat sa scriu la niciun fic..:D…duminik m-am culcat la 4 dimineata, mai bine zis luni pt ca am stat sa scriu:D…si azi nu am avut timp sa scriu nimic din cauza temei aleia nenorocite la romana~X(…si acum trebuie sa-mi fac tema la mate8-)…grea viata cu scoala:-<…promit ca ma voi apuca de capitol curand:D…si ms pt comm:*:*:*.Pup:*:*:*

      Like

  2. dragut :X
    imi place mult ideea 🙂
    de abia astept ca bella sa-l intalneasca pe edward :X
    sunt curioasa cum va evolua relatia lor :X
    astept continuarea:D
    spor la scris …pup:*

    Like

  3. mi0a placut la nebunie,mare dreptate ai despre carti:)):)):))
    ce noroc pe Bell..cu The Cullens ,abia astept sa intre in priza
    kiss:*:**:
    felicitari inca o opera de calitate spor la scris si muta inspiratie

    Like

  4. ce bn ca mai scri cva……. :X genial…. ca tot ce scri uh …….
    ideaa e superba….. o ador….. sti ca sunt jalnica la comentarii lungi:D
    de abia ajtept cap 2……. spor las scris :X

    Like

  5. Bai..deci ai inceput bine.Inceputu`de la ybwm e mult mai tare decat twrebels.PLus ca poza cu Renault Laguna argintiu face toti banii! :)) “Cu drag, G.”

    Like

  6. ideea e superba, iar de fic nici nu mai vorbesc… numai laude… Bella este o persoana foarte responsabila si respectuasa.. aceasta imi place mult..
    Esti superba… la fel ca ficul… chiar daca numai am inceput sa-l citesc… deja imi place… :))))))

    Like

  7. ce frumos!!!eu de ce nu am stiut de fic????
    of…ma rog,poate numi aduc aminte,mi sa ters mintile:))
    se mai intampla…:D

    Like

  8. Place mult si stiu cum e cu greselile vin mereu dupa tine pentru-ca si eu am blog si greselile vin dupa mine mereu doamne daca as avea si eu noroc casi Bella sa nu mai am greseli

    Like

  9. nu e plictisitor de loc !!!!!!!!!!!!!!!!
    !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    si ai o imaginatie !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    imiplace si acesta ffffoarte mult ca si pariul vietii
    BRAVO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Like

  10. ms ms:”>:*:*:*…si app…succes azi la lucrare:*…yo am cele mai aiurea ore azi…ma rog..cele mai aiurea dupa ziua de joi:))…si asta doar pt k marti si joi am engleza:))…ma rog, nu mai conteaza:D. ma bucur ca ti-a placut:D…mie una mi s-a parut plictisitor:d…adik nici nu s-au intalnit bella cu ed inca:))…si de aia:))…inca o data succes la test:*:*…si ms pt comm:):*:*
    +1

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s