11. Mărturisire

Din perspectiva Bellei

Mă temeam să mă uit la el. Faţa mea era roşie. Nu-mi venea să cred că tocmai ne sărutaserăm. Fusese atât de minunat. O senzaţie pe care aş vrea să o resimt din nou şi din nou şi din nou, la infinit. Dar ştiam că aşa ceva nu avea să se repete. Şi-mi părea rău.

Tot ce-mi doream în acest moment era ca el să-şi preseze din nou buzele peste ale mele. Să mă strângă din nou în braţe. Să-mi pot trece iar mâinile prin părul lui moale. Evident asta nu avea să se repete. Mi-am spus pentru a doua oară, enervată.

Mi-am ridicat privirea spre a lui. Mai devreme sau mai târziu ar fi trebuit să fac asta. Nu-i puteam evita privirea la nesfârşit.

–         Da?

El şi-a prins frustrat puntea nasului între degetul mare şi arătător. Nu ştiam ce voia să spună, dar jur pe orice că dacă erau scuze, eu voi fugi, mâncând pământul şi chiar voi încerca să-l evit.

–         Îmi pare rău…

Tocmai mă pregăteam să mă întorc şi să plec – de data asta fără să mă împiedic – cât mai departe posibil de locul acesta. Dar când am auzit că voia să continue, orice gând pe care l-am avut înainte, putea să mai aştepte.

–         Îmi pare rău că nu pot să spun “îmi pare rău” pentru ceea ce tocmai s-a întâmplat.

Acum era de-a dreptul confuză. Nu înţelegeam absolut nimic. Ce voia să spună?

–         Pentru că nu-mi pare.

Poftim? Încerca să spună ce cred eu că voia să spună? Sau era doar în mintea mea? El văzându-mi – probabil – privirea confuză, a continuat.

–         Uite, nu-mi pare rău pentru ce am făcut. Pentru că a fost cel mai minunat lucru care s-a întâmplat în toată viaţa mea. Şi aş minţi de ar îngheţa toată marea ce se întinde în spatele nostru dacă aş spune că n-aş vrea ca acest lucru să se repete.

Nu se poate! Nu poate fi adevărat. Mai mult ca sigur este un vis. Un vis din care nu aş vrea să mă mai trezesc vreodată. Pentru că numai într-un vis Edward tocmai mi-ar fi spus aceste lucruri.

–         Dar…

Şi uite aşa am revenit la realitate. Normal că trebuia să existe un „dar”.

–         Ar fi o lipsă de respect din partea mea la adresa ta. Jacob este iubitul tău şi ştiu că tu nu eşti genul acela de persoană.

Ahh! La naiba! Am utiat de Jacob.

–         Bella?

–         Hm? Da, ai dreptate.

Minutele au trecut pe lângă noi, iar noi nu făceam absolut nimic. Niciunul nu vorbea, niciunul nu pleca, niciunul nu relua sărutul. Însă în final Edward a fost cel care a spart gheaţa şi a vorbit.

–         Bella, cred că acum chiar ar trebui să mergem să dormim. Mâine vom fi foarte obosiţi.

Fără să spun nimic, doar am dat din cap, am pornit spre hotel. Când am ajuns în dreptul camerei mele i-am spus lui Edward – din nou – „noapte bună”, apoi am intrat în cameră. Mi-am dat hanoracul jos şi m-am aruncat în pat.

Apoi am stat în pat pur şi simplu. Nu puteam să dorm. Mă gândeam doar la sărut. Mă gândeam doar la el. În mintea mea nu era nimic altceva decât el. Senzaţia pe care au lăsat-o mâinile lui pe spatele şi pe obrajii mei nu dispărea. Mă gândeam la faptul că el era în camera alăturată. Nu trebuia decât să ies din camera mea, să o iau la stânga şi la câţiva paşi era uşa de la camera lui. Aş putea să intru şi să continui sărutul de unde rămăsese.

Am alungat acele gânduri imediat. Doamne, ce este cu mine? Eu nu am gândit niciodată în felul acesta.

Gândurile mele au fost întrerupte de telefonul meu care suna. L-am luat şi am răspuns fără să mă uit la apelant.

–         Alo? Am spus eu nesigură.

–         Bella, scumpo. Eşti bine? Cum ai ajuns? Ai păţit ceva? De ce nu ne-ai sunat până acum? Eşti bine?

Îmi venea să-mi dau pumni în cap. Am uitat să o sun pe mama şi să-i spun că am ajuns cu bine. Ce fel de fiică eram şi eu.

–         Mamă, scuze. Eram ocupată cu aranjatul lucrurilor. Apoi am mers prin oraş. Eram cam emoţionată. Şi cu toate astea, am uitat să te sun. Te rog, te rog, te rog să mă ierţi.

Am auzit-o răsuflând uşurată.

–         Ce bine că nu ai păţit nimic. Credeam că ţi s-a întâmplat ceva.

–         Nu, nu am nimic. Îmi cer scuze.

–         Bells e în regulă. Înţeleg de ce ai uitat să suni. Ştii… şi eu mi-am dorit mereu să merg în Los Angeles.

–         Da, ştiu. Am râs. Mi-ai spus de vreo 4-5, poate chiar 6 ori înainte să plec.

–         Pe bune? Chiar ţi-am zis? Vai, ce uitucă sunt. Am râs din nou.

–         Tata ce mai face?

–         Bine, se uită la un meci. Dar încă nu s-a obişnuit cu ideea. A spus ea mai încet.

Tatăl meu acceptase cu greu faptul că eu trebuia să plec în Los Angeles. La început nu prea s-a opus, dar când a aflat că voi merge cu Edward a început să urle că eu nu plec nicăieri cu un băiat. Ne-a trebuit toată puterea de convingere a mea şi a mamei mele ca să-l convingem. Într-un final a spus morocănos că pot să plec, dar să am grijă. Şi dacă, cumva Edward făcea ceva, sau încerca ceva, să folosesc spray-ul paralizant pe care mi l-a pus în bagaj, apoi să-l anunţ imediat, deoarece „avea să se ocupe personal de el”, cuvintele lui, nu ale mele.

–         Dar azi părea în regulă. Nu a spus nimic.

–         Da, se pare că imediat ce ai plecat şi-a amintit. Abia am reuşit să-l conving că nu e nevoie să vină după tine la aeroport şi să te aducă acasă.

–         Mulţumesc. Nu ştiu ce m-aş fi făcut în situaţia aia.

–         Nu ai pentru ce scumpo.

Am mai vorbit cu mama pentru încă câteva minute, tata era prea morocănos pentru convorbiri telefonice. I-am promis mamei mele că de data asta chiar aveam s-o mai sun, dar de asemenea i-am spus şi că nu voi sta toată ziua la hotel aşa că nu puteam să o sunt mereu, ci atunci când voi avea timp.

După ce am închis telefonul, am pus geană pe geană şi am reuşit în sfârşit să adorm.

Eram în sufrageria unei case foarte spaţioase. Era frumos acolo, totul era mobilat cu stil. Stăteam pe canapea şi treceam de la un canal tv la altul fără să caut ceva anume. M-am uitat la ceas. 18:30. Trebuia să ajungă acum 30 de minute. Deja mă îngrijoram. Oare a păţit ceva?

M-am dus după telefon, vrând să-l sun. Însă exact în momentul în care m-am ridicat de pe canapea, uşa s-a deschis şi Edward a intrat zâmbitor în casă.

–         Bună iubito. Scuze c-am întârziat, dar a intervenit ceva ce nu putea aştepta. A spus el venind spre mine şi dându-mi un sărut scurt pe buze.

–         Ţi-am făcut spaghete cu sos.

–         Da, am putut să le miros de la intrare. Mhmm. Delicios. Mulţumesc scumpo.

Apoi a pornit spre bucătărie. Nu-mi vine să cred că a uitat. După ce a mâncat, a venit şi s-a aşezat pe canapea, lângă mine, uitându-se şi el la televizor.

–         Şi… Ce anume a intervenit?

–         Credeam că nu mai întrebi. Era ceva extrem de important…

Nu a continuat.

–         Ei bine… Ce anume?

–         Păi ştii… a pus el punându-şi mâna după umerii mei şi trăgându-mă într-o îmbrăţişare, apoi m-a sărutat pe gât, urcând cu săruturile până la urechea mea, apoi tot obrazul până în colţul gurii. Se întâmplă ca astăzi să fie ziua soţiei mele. Şi deşi ea a insistat timp de 1 an ca de data asta să nu-i iau nici un cadou, nu m-am putut abţine.

Înainte să apuc să spun ceva, a ridicat o punguliţă şi a scos din ea ceva. Erau 2 jumătăţi ce formai o inimă întreagă, din argint. Pe o jumătate scria „Together”, iar pe cealaltă „forever”, împreună formând „Together forever”. Ambele jumătăţi aveau o mică gaură în partea de sus, pentru a putea fi puse fie la un lănţişor, brăţară sau breloc. Edward mi-a dat mie o jumătate, el păstrând-o pe cealaltă.

Erau minunate. Îmi plăceau foarte mult. Mă bucuram că nu mă ascultase când îi zisesem să nu-mi ia nimic. Mi-am ridicat privirea spre el.

–         La mul…

Însă vorbele i-au rămas în aer, pentru că m-am aruncat asupra lui şi l-am sărutat cu toată iubirea pe care i-o purtam. După ce ne-am despărţit din sărutul nostru, el se uita la mine, iar în ochi îi puteam vedea acea sclipire.

–         Te iubesc..

–         Şi eu te iubesc. I-am răspuns, sărutându-l din nou.

Brusc am deschis ochii. Eram în camera de hotel. Când am aruncat o privire pe fereastră puteam vedea că se crapă de ziuă. Ora trebuie să fie cam 5:30 – 6. Am continuat să stau în pat, cu ochii la tavan, fără să mă uit special la el. De fapt, în faţă îmi apăreau doar imaginile din vis. Nu mă puteam gândi la nimic altceva. Eram soţia lui Edward. Mă iubea. Îl iubeam.

Am rămas îngheţată pe ultimul gând. Îl iubeam. Da, în vis îl iubeam. Dar… nu cred că-l iubeam numai în vis.

Atunci adevărul mă izbi. Îl iubeam pe Edward. Şi nu mă refer la vis, ci în realitate. Îl iubeam.

_________________________________________________________

Şi acesta a fost capitolul 11. Eu sunt încă şocată. Cum de am putut posta atât de repede?:o Acesta este şi va rămâne un mister.

Sper că v-a plăcut:D

Aştept părerile voastre.

kisses.

 

Capitolul următor –>

Advertisements

10 thoughts on “11. Mărturisire

  1. Da,da,da,da,da!!! Il iubeste :X:X
    Poate avem norocu si viseaza si Edward asta si isi da seama:))
    Sper sa se desparta mai repede de Jake mai ales ca el e nesimtitu(scz) care o inseala pe Bella.
    Si…pe cand nextu? :>
    Succes!! Sper sa il pui la fel de repede :*:*:*:*:*

    Like

  2. WOW
    Il ubeste!
    Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaa1
    FIRAR EL DE jacob!
    nu e corect !
    Succes la next!
    Apropo,aproape am uitat ca e ultima zi de vara!De ce soarta e asa de cruda/
    Tu ce ai facut vara asta apropo?

    Like

    1. Nimic ieșit din comun. Am ieșit cu prietenii, am citit, m-am uitat la filme și se pare că am reușit să postez ceva:D. Și abia aștept vacanța viitoare:x:x. Vacanța ta cum a fost?:)

      Like

  3. Ador capitolul si ma bucur ca l-ai postat asa de repede! esti persoana mea favorita azi! multumesc de capitol. E super. Il urasc pe jacob mereu! Si abia astept inca o ”minune” la 12 😉 ! P e curand! Bucura-te de ultimerle zile de vacata si nu ne uita! Abia asteptam sa citim!

    Like

  4. ce bucurie astazi am avut cind am descoperit caci continui
    sunt cea mai fericita
    esti cea mai tare
    fanfincul este super-minunat,nustiu nu am cuvinte sa decriu cit de mult imi place
    bafta

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s