13. O noapte lungă

EdwardPOV

Mi-am da ochii peste cap. Alice era obsedată de cluburi. Adevărul este că îmi plăcea să merg în club cu ei și-mi convenea ideea, dar nu știam dacă Bella ar vrea să meargă. Nu aș vrea să facă ceva ce nu dorește. Mi-am îndreptat privirea cu sprâncenele ridicate în așteptarea răspunsului ei. Dacă ea avea să spună ”nu”, atunci nu vom merge în niciun club – cel puțin eu și ea. Însă ea nu era atentă la mine, ci la Alice, care în această clipă făcea acei ochi de cățeluș  plouat, pe care ți-era imposibil să-i ignori și mai ales să-i refuzi. Iar asta însemna un singur lucru.

–         Bine, să mergem! Se auzi vocea Bellei.

Înainte să mai pot spune ceva, Alice a început să țipe și să sară de bucurie.

–         Super! Haideți, trebuie să ne pregătim. Băieți ne vedem peste o oră, cel mult.

Nu am mai apucat să-i spun Bellei decât ”ai grijă” înainte ca Alice să o ia de lângă mine și să o târască după ea spre hotel. Am oftat și am mers și eu cu Emmett și Jasper la hotel. Eu am mers în camera mea, mi-am făcut un duș și m-am schimbat. M-am îmbrăcat cu niște blugi gri și o cămașă cu mâneca scurtă, neagră. M-am încălțat cu niște teneși converse negrii și eram gata. Mi-am trecut mâna prin păr încercând să-l aranjez puțin, dar în zadar. Am ieșit din cameră și am coborât în holul hotelului așteptându-i și pe ceilalți. Sincer să fiu, începeam să am emoții. știam că Alice alegea ținutele și ea avea o obsesie pentru rochii. Dar nu orice fel de rochii, ci unele cât mai scurte posibil și strâmte. Nu știam cum aveam să reacționez dacă o vedeam pe Bella îmbrăcată cu așa ceva. Nu eram un obsedat, sau ceva. Dar eram bărbat. Iar Bella oricum este frumoasă, este atrăgătoare fără a avea nevoie de ajutorul anumitor tipuri de haine, însă acele haine o vor face și mai atrăgătoare decât era.

În scurt timp mi s-au alăturat și Emmett și Jasper. Acum le așteptam nerăbdători pe fete. Timpul trecu foarte încet, mi se păreau ore până când le-am văzut ieșind din lift. M-am uitat la ceas și trecuseră doar 45 de minute de când ne-am despărțit de pe plajă. Apoi când am ridicat privirea, acenția mi-a fost direcționată fix către Bella. Am răsuflat ușurat observând că nu purta vreo rochie scurtă, dar ușurarea mea a dispărut în momentul în care am analizat-o. Purta niște pantaloni skinny, negri și o bluză fără mâneci albastră. În picioare avea niște sandale negre, cu toc. Părul era prins într-o coadă într-o parte, părul căzându-i pe umăr. Alice este un geniu și un demon în același timp. Nu-și dă seama ce-mi face? Bella arăta excepțional în acea ținută. Sunt sigur că în seara asta va trebui să o apăr de toată partea masculină care o va observa. Bella, te-ai făcut cu un bodyguard. Deși tu nu știi asta.

Nu am realizat că mă holbam până când Bella nu și-a trecut mâna prin fața mea. Am scuturat repede din cap și am revenit la realitate.

–         Edward, mergem? Ceilalți ne așteaptă afară.

–         Ăăă.. da. Sigur. Bella?

–         Hm?

–         Arăți… WOW! Uimitor.

–         Um… Mulțumesc. A zis roșind.

Iubeam acea culoare în obrajii ei. Era unică. Era perfectă.

–         Edward, de ce mi-ai spus să am grijă? Întrebă Bella în timp ce ne îndreptam spre ieșire.

–         Alice. Am zis oftând. Cred că a fost un monstru cu tine. De fapt mă mir cum de te-a lăsat să porți pantaloni. Care vin foarte bine pe tine și-ți pun în evidență acele picioare perfecte, cum e totul la tine.

–         Să zicem că am avut o mică discuție pe tema asta. Am reușit să o conving. La încălțăminte nu am putut nici măcar să spun ceva, dar să obiectez. Personal, cred că încearcă să mă omoare. Îmi spuse ea șoptind ultima propoziție. Eu am chicotit.

–         De ce spui asta?

–         Eu stau prost cu echilibrul. Și cu niște încălțări comode mă împiedic. Cu aceste… instrumente de tortură, cred că voi vedea podeaua de aproape de câteva ori în seara asta.

Am chicotit din nou, de data asta puțin mai tare. Deschisesem ușa pentru Bella și am mers imediat în spatele ei, apoi revenind lângă ea.

–         Nu-ți face griji. Te voi ține eu. Am spus încet și serios.

Și chiar eram serios. Nu voiam ca ea să se rănească. În niciun fel.

Am ajuns lângă ceilalți și am pornit spre un club ales de Alice. Tot drumul Emmett a făcut tot felul de glume ce conțineau ”subtilități” la adresa mea și a Bellei. Desigur, Emmett nu are cuvântul ”subtil” în vocabularul său, așadar era destul de evident. Totuși eram mulțumit într-un fel. Bella roșea destul de mult.

Mi s-a părut că imediat cum am intrat în club, privirile tuturor erau asupra Bellei. Desigur, asta era doar imaginația mea, dar tot eram încordat și nervos. Începeam să cred că nu a fost o idee chiar atât de bună.

Ne-am așezat la masă și am comandat ceva de băut. La scurt timp Alice și Rose au plecat să danseze, Emmett și Jasper refuzând. Însă când au observat niște băieți vorbid cu cele două, s-au ridicat și au pornit spre ele. Cât ai clipi erau deja lângă ele, iar acei băieți dispăruseră din peisaj. Nu mi-am putut stăpâni un chicot. Mereu se întâmpla la fel, bine, aproape mereu. Totuși nu-și învățau lecția.

–         Mă întorc imediat. Vocea Bellei m-a readus la realitate. Am încuviințat.

Mi-am mai comandat ceva de băut. Bella tot nu s-a întors, iar eu am început să mă îngrijorez. Probabil exageram, dar mereu făceam asta când era vorba de Bella. Am mers după ea sperând că era bine și nu pățise nimic. Totuși simțeam că are nevoie de mine. Nu știu de unde a venit asta, dar era un sentiment care nu-mi dădea pace.

Am încercat să o strig, dar era în zadar; muzica era prea tare. Nu mă auzeam nici măcar eu, ce să mai zic de Bella, care nici măcar nu era pe lângă mine. Tocmai azi ne-am gândit să venim în club, când este atât de multă lume. M-am ciocnit de mai multe persoane în încercarea mea de a merge cât mai repede. Pe măsură ce înaintam, muzica nu mai era atât de tare. Încă era greu să-i auzi pe cei din jur, dar nu imposibil. Când începeam să-mi pierd speranța, iar exasperarea punea încet stăpânire pe mine, am văzut-o. Stătea cu spatele la mine și vorbea cu un tip. Când am văzut că și-a ridicat mâna și și-a trecut-o peste fața ei, am simțit cum gelozia punea stăpânire pe mine și singura mea dorință era să-l pocnesc în față și să-i scot ochii ăia care o priveau pe Bella mea de parcă voia să o vadă dezbrăcată. Mă îndreptam spre ei cu pași repezi și apăsați. Am auzit-o pe Bella cum îl ruga să o lase să plece. Mi-am strâns pumnul și l-am eliberat de câteva ori, stăpânindu-mi impulsul de a-l lovi în față ca să-i șterg zâmbetul ăla tâmp.

–         Uite scumpo, nu-mi pasă de iubitul tău. Mergem în baie, ne distrăm puțin, apoi tu pleci și iubitul tău nu va afla nimic decât dacă nu cumva îi spui tu.

Iubit? Se referea la mine? Bella a spus că eu sunt iubitul ei? Brusc toată furia a dispărut și eram în al 9-lea cer.

–         Ți-am mai spus, nu. Acum, te rog lasă-mă să plec.

A încercat să pelce, dar el a prins-o de mână nepermițându-i să facă vreo mișcare.

–         Cred că domnișoara a fost destul de clară cu răspunsul ei și acum încearcă să plece. Am spus încercând să par calm.

Bella a întors capul spre mine și m-a privit cu ușurare. Dar nu dură mult timp, pentru că teama luă locul ușurării, iar acum avea o privire care exprima clar teama.

–         Deci să înțeleg că tu ești iubitul?

–         Exact. Acum ai face bine să o lași în pace.

–         Bine. Dar mult noroc. De la ea nu cred că vei obține nimic. Pun pariu că e încă virgină.

Spuse el rânjind, în timp ce-i dădea drumul și se îndepărta.

–         Bella? Bella, iubire,ești bine?

Am spus acele cuvinte înainte să mă gândesc, înainte să realizez. Totuși erau atât de naturale și se potriveau atât de bine.

–         D-da. Da sunt bine. Spuse ea cu o voce tremurândă.

Apoi m-a îmbrățișat. Eram surprins la  început, dar apoi i-am întors îmbrățișarea. Mi-am trecut brațele în jurul ei și am îmbrățișat-o cu dragoste. Nu voiam să-i mai dau drumul. Eram foarte posesiv, dar voiam ca ea să-mi aparțină. Dar nu ca și cum ar fi un obiect, ci ca un om. Voiam ca ea să fie a mea. Iar eu al ei. Pentru totdeauna.

–         Mulțumesc Edward.

–         Oricând.

M-am desprins din îmbrățișare doar pentru a o privi în ochi. O lacrimă a alunecat pe obrazul ei și mi-am dus mâna imediat pentru a o șterge. Acum mâna mea se odihnea pe obrazul ei. Aveam din nou acea senzație. Voiam să o sărut mai mult decât orice pe lume. M-am aplecat și i-am dat un sărut pe frunte.

–         Hai să mergem la ceilalți.

Ea doar a dat din cap. Când am ajuns la masă, ceilalți erau deja acolo, ne așteptau.

–         Noi am decis să plecăm. Dacă vreți să mai rămâneți, bine, dar noi am vrut să vă anunțăm. A spus Alice îndată ce am ajuns.

–         Nu, venim și noi. Am spus eu.

La întoarcere, vrând să evităm o posibilă aglomerație, am luat-o pe plajă. Drumul până la hotel mi s-a părut foarte scurt. Ajunși acolo, eu și Bella ne-am îndreptat spre camerele noastre care erau alăturate și Alice, Jasper, Rose și Emmett s-au dus la camerele lor.

–         Noapte bună Bella.

–         Noapte bună Edward. A zis Bella înainte să intre în cameră.

Am intrat și eu în camera mea. Nu mi-am mai bătut capul să mă schimb, m-am aruncat direct în pat și am adormit fără greutăți.

____________________________________________________________

Şi capitolul 13 e gata:D Cu chiu cu vai, am reuşit să-l termin:)

Capitolul următor nu ştiu când îl voi pune. Mai nou, am o profesoară la matematică care dacă nu ne dă minim 20 de exerciţii pentru 2 zile nu se simte bine. Bine, de data asta am avut noroc şi mi-a dat doar 6:o Încă nu-mi vine să cred.

Anyway, sper că v-a plăcut. Vă aştept părerile/criticile/sugestiile:)

Kisses.

Capitolul următor –>