15. Îngrijorare

Din perspectiva Bellei

Mă temeam de ce urma să spună. Mi-era și frică să mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla, tonul vocii ei mă speria.

–         Mamă… ce s-a întâmplat ?

Am auzit cum a început să plângă în telefon.

–         Bella, tatăl tău…

Aceste cuvinte au fost suficiente pentru a încremeni. O auzeam pe mama cum plângea din ce în ce mai tare. Dintr-o dată cineva i-a luat telefonul din mână.

–         Bella – era Jacob – tatăl tău a fost împușcat și se află la spital în stare gravă. A spus el trist.

Am  scăpat telefonul din mână când am auzit ce a spus. Nu puteam să cred. Nu voiam să cred. De ce tocmai tatăl meu?

Am căzut din picioare și am început să plâng. Plângeam fără încetare. Cum se întâmplase asta? De 20 de ani de când e polițist, tata nu a pățit niciodată nimic. Mereu a avut grijă și niciodată nu s-a lăsat distras. Toate misiunile lui au fost un succes. Ce nu a mers bine de data asta ?

Stăteam pe podea făcută covrig și plângând. Dintr-o dată am simțit 2 brațe în jurul meu care mă ridicau, iar acea persoană mă îmbrățișa.

–         Gata Bella. Liniștește-te. Sunt aici.

Edward încerca să mă calmeze. L-am îmbrățișat și eu și am început să plâng mai tare, cu fața în pieptul lui. Își trecea mâna prin părul meu și continua să-mi spună să mă liniștesc.

–         E-Edw-ard… ta-tatăl meu…

Am spus eu printre sughițuri, dar nu am fost în stare să continui, deoarece a urmat o altă serie de lacrimi. Edward nu mi-a spus deloc să continui. M-a lăsat să plâng și m-a îmbrățișat strâns. Când am simțit că m-am mai calmat, am încercat să vorbesc.

–         Tatăl meu este rănit. În spital. Și este în stare gravă.

–         O, Bella ! a spus el și m-a îmbrățișat mai strâns. Apoi mi-a dat un sărut pe frunte. Vei vedea că se va face bine. Chiar tu mi-ai povestit că este un luptător.

–         Dar au spus că este în stare gravă.

Lacrimile amenințau din nou să iasă.

–         Nu-ți pierde niciodată speranța. Mi-a spus el ștergându-mi lacrimile.

L-am îmbrățișat din nou. Aveam nevoie să știu că nu sunt singură. Timpul a trecut pe lângă noi fără să-mi dau seama.

–         Ar fi bine să dormi puțin.

Edward m-a ridicat în stilul miresei și m-a pus în pat, apoi a vrut să plece.

–         Nu, te rog. Nu mă lăsa singură.

A îngenuncheat lângă patul meu și a stat cu mine, fredonând un cântec necunoscut mie. Ultimul lucru pe care l-am simț a fost Edward învelindu-mă și buzele lui atingându-mi părul, apoi am căzut într-un somn adânc.

***

Când m-am trezit primul lucru pe care l-am văzut a fost Edward dormind lângă patul meu. Imediat cum l-am văzut, un sentiment de vinovăție a pus stăpânire pe mine. Poziția în care dormea nu era deloc comfortabilă.

M-am dus până la baie pentru a mă spăla pe față și pe dinți. Ochii mei erau roșii de la plâns. Când am ieșit din baie, am dat de Edward care stătea la ușă, așteptându-mă.

–         Cum te mai simți?

–         Mai bine. Cred.

–         În seara asta te vei întoarce în Seattle. Nu am putut găsi un avion mai devreme.

–         Dar…

–         Nu. Fie ce o fi, trebuie să ajungi la tatăl tău. Este mult mai important.

–         Mulțumesc Edward. Am spus eu îmbrățișându-l.

–         N-ai pentru ce. Dar, Bella… Îmi pare rău, eu nu voi putea veni cu tine.

–         Nu-i nimic. Ai făcut deja prea multe pentru mine.

Și-a pus degetul sub bărbia mea și mi-a ridicat capul până am ajuns să-l privesc în ochi.

–         Bella, nimic nu este prea mult pentru tine.

***

Mă aflam în avion. Edward m-a însoțit până la aeroport și s-a scuzat din nou că nu poate veni cu mine. Timpul a trecut pe nesimțite și m-am trezit că avionul aterizează în Seattle.

Am trecut pe acasă să-mi las bagajele, apoi m-am dus la spital. În sala de așteptare erau mama, Billy și Jake. Obrajii ei erau încă uzi.

–         Bella! a spus Jacob, puțin cam tare și atrăgând câteva priviri urâte. A venit la mine și m-a luat în brațe. I-am răspuns la îmbrățișare și am simțit cum lacrimile erau la colțul ochilor.

–         Cum mai e tata?

–         Acum în operație. De câteva ore ne tot spun ”veți avea detalii în curând” dar nimeni  nu ne spune nimic.

–         Crezi că e grav? Am întrebat în timp ce am simțit cum o lacrimă și-a croit drum afară și a căzut pe obrazul meu.

–         Cred că se va face bine. Simt asta.

–         Ce te face atât de sigur?

–         Îl cunosc pe Charlie. Chiar crezi că și-ar lăsa fetița singură și neprotejată? A spus el încercând să zâmbească.

Am zâmbit și eu la rândul meu.

–         Nu, nu cred asta.

Dar zâmbetul meu a dispărut și înainte să-mi dau seama, deja plângeam.

–         Gata Bella! Șșș! Totul va fi bine.

Îl îmbrățișam pe Jacob și plângeam. Mă întrebam, oare cât mai puteam plânge. Aș fi crezut că la cât am plâns în ultimul timp am rămas deja fără lacrimi.  Dar ele continuau să vină una după alta.

–         Familia Swan?

La auzul vocii doctorului mi-am ridicat privirea. Speram să aibe vești bune. Nu știu ce m-aș face dacă tata ar rămâne cu probleme, sau mai rău, dacă ar… Nici nu puteam să gândesc acel cuvânt.

–         Aici, doctore. A răspuns Jacob.

–         Sunteți rude cu pacientul?

Doar am încuviințat, nu mă simțeam în stare să vorbesc.

–         Da. Ea este fiica lui, a spus Billy arătând spre mine, iar ea este soția, a spus arătând spre mama care încă dormea.

–         Cum e doctore? A întrebat Jacob, încă ținându-mă în brațe.

–         Operația a fost un succes. Însă va trebui să așteptăm să vedem cum va reacționa. Îl vom ține sub observație  în următoarele zile. Momentan domnul Swan se află la terapie intensivă și nu puteți intra la el; însă vă vom  informa dacă ceva s-a schimbat.

–         Mulțumim.

Doctorul a dat din cap și a plecat.

–         Vezi Bella? Ți-am zis că va fi bine.

Am încuviințat și am încercat să zâmbesc, ceea ce nu prea cred că mi-a reușit. Am mers și m-am așezat lângă mama mea. Încercam să fiu optimistă, tatăl meu avea să se recupereze. Ce-a fost mai rău a trecut. Dar tot nu-mi puteam alunga teama din suflet. Gândurile mi-au fost întrerupte de telefon care începuse să sune. M-am scuzat și am mers pe hol ca să pot vorbi, fără să-i deranjez pe cei care mai erau în sală.

Când m-am uitat la ecranul telefonului și am văzut numele ”Edward”, inima mea a început să bată mai tare. Am răspuns și am dus telefonul la ureche.

–         Bella, ești bine? Cum te mai simți? Tatăl tău e bine? A întrebat Edward îngrijorat.

În ciuda situației în care mă aflam, am zâmbit. Mă bucuram să știu că lui îi păsa de mine.

–         Bella?

–         Da, scuze. Da, sunt mai bine, mulțumesc de întrebare. Și tata tocmai a ieșit din operație,  iar acum e la terapie intensivă.

–         Ce a spus doctorul?

–         A spus că operația a fost un  succes, însă mai trebuie să așteptăm pentru a ști cum va reacționa.

–         Asta e bine. În cele mai multe cazuri, pacientul își revine.

–         În cele mai multe cazuri? Dar dacă…

–         Bella! Mă întrerupse Edward. Fi optimistă. Vei vedea că va fi bine.

Încercam. Chiar încercam să fiu optimistă. Dar nu puteam să nu mă gândesc că încă mai existau riscuri. Voiam să-mi spună cineva că este 100% sigur că tata își va reveni.

–         Bella?

–         Hm?

–         Ce i s-a întâmplat de fapt tatălui tău?

Nu știam. Nici măcar nu am întrebat. Eu doar mă îngrijoram, dar nu știam ce a pățit tatăl meu. Nu m-a dus mintea nici măcar să întreb.

–         Nu… Nu știu. Sunt atât de proastă încât nici măcar nu am întrebat.

–         Bella! Să nu mai spui asta niciodată. Nu ești proastă. E normal că nu ai întrebat. Te-a interesat mai mult sănătatea lui decât motivul. Nici nu trebuia să te întreb.

–         Ba ai avut dreptate. Merg să vorbesc cu Ja… cu cineva să aflu. Mulțumesc pentru telefon.

–         Pentru puțin. Mai vorbim. Sănătate tatălui tău.

–         Da. Mulțumesc.

–         Pa, Bella.

–         Pa, Edward.

Am închis telefonul și am mers înapoi în sală. Îl căutam cu privirea pe Jake, dar nu era pe nicăieri.

–         Unde e Jake? L-am întrebat pe Billy.

–         Zicea că merge până la toaletă.

–         Oh! Eu cred că merg până afară.

–         Foarte bine. Du-te să te mai liniștești. Dacă ai nevoie de ceva, aici mă găsești.

–         Sigur. Și Billy… Mulțumesc. Pentru că ești aici cu noi.

–         Măcar atât pot face și eu pentru voi. Charlie mi-este prieten de ani.

Eu am încuviințat și am zâmbit.

Mă îndreptam spre ieșire. Voiam să mă plimb puțin pe afară. Înainte să deschid ușa și să pășesc afară mi-am amintit că puteam să-l fi întrebat pe Billy ce a pățit tata. M-am gândit să mă întorc, dar am abandonat ideea. Nu era chiar atât de importat cum s-a întâmplat, ci doar să se facă bine. Puteam discuta mai multe atunci.

Aerul rece al serii mă lovi și am simțit cum mă ia un tremurat. Totuși nu am abandonat ideea și am mers afară. Mă îndepărtam puțin de spital, apoi mă întorceam, apoi iar mă îndreptam și mă întorceam, și tot așa am făcut câteva ture.

Însă la un moment dat, când m-am întors, în fața spitalului l-am văzut pe Jake vorbind cu o fată. M-am apropiat de ei, iar când am ajuns mai aproape mi-am dat seama că o cunoșteam pe fată. Era Bree.

Jake ridică mâna și-i dădu o șuviță după ureche, apoi își odihni mâna pe obrazul ei. Amândoi oftară.

–         Jake? M-am trezit eu spunând, foarte calmă.

_________________________________________________________________

Îmi pare rău că nu l-am postat mai devreme. Aș fi vrut să-l postez în ziua de Crăciun, însă nu era terminat.

Sper că v-a plăcut. Îmi cer scuze pentru greșei, este 4 dimineața, eu mor de somn și nu știu cum de nu mi-a căzut capul pe tastatură.

Aștept părerile/criticile/sugestiile voastre.

Sărbători fericite!

xoxo

 

Capitolul următor –>

Advertisements

11 thoughts on “15. Îngrijorare

  1. DAA!!!!!
    1.Parere: Este superb!!!:X:X:X:x Siiii in sfarsit afla si Bella de Bree:))
    Imi pare rau pentru tatal Bellei:( Ce i-ai facut?:-w
    2. Critici: Ai lasat capitolul in aer:(((:((:((:((:((
    3. Sugestii: Nu mai lasa capitolele in aer:-w:-w:-w
    Vreau nextu’:((:((:((
    Vreau sa vad ce zice Jake:(( Vreau sa vad ce se intamplaaa:((
    Vreau multe:)))
    Succes in continuare!! Si sper sa pui repede urmatorul capitol:-w
    Ti pup dulche :*:*:*:*:*:*>:d:d:d:d<

    Like

  2. superb! vai ce rău îmi pare de Charlie! dar cât mă bucur că Edward şi Bella se aproprie şi mai mult!!! sutn foarte curioasă ce-i zice Jake şi sper să se desprtă….
    spor la scris

    Like

  3. Super! Vreau next! Vreau next… vreau next! il ador! si e minunat ca nu ai adormit, ca altfel te bateam! =)) la cap sa scri cap 15. acum vreau 16 plz, plz, …plz! spor la teme in caz ca ai si vacanta frumoasa:*

    Like

  4. buna…sunt alexutza..dar…probleme de ..mai multe
    revenind
    ALEXAAAAAAAAAAAA !!!!!!!!!!
    Cum ai putut sa faci asta .?? am zis ca nu imi lace asta cu….sanatatea. de ce ? vrei sa ma dau cu capul de pereti? vrei ?
    bine..bine..ma potolesc.
    fffffffffffffffffffffffffffffffff tare . imi place la nebunie.
    ai pus poze, ai pus poze. bn..e una, dar…sunt poze, nu?
    e tare. dar, de ce a trebuit bell sa intrerupa…ce era intre..bree si …jake? huh ?
    ma rog…TARRREEEE
    banuiesc k ai planuri ptr bell si ed..nu ? daaaaa
    :* multi
    de 😡 mult
    ale

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s