16. Adevărul

Din perspectiva Bellei

Jake se uita la mine fără să zică nimic. Mă privea îngrozit și nu făcea nicio mișcare.

–         Bree ? Am spus văzând că Jacob nu avea de gând să vorbească.

Însă se pare că nici Bree nu avea de gând să vorbească. Ceva ciudat se întâmpla aici.

–         Jake? Am întrebat din nou. Ce se întâmplă aici? Am întrebat eu vrând să aflu de ce au amuțit amândoi și nu-mi răspundea niciunul dintre ei.

Văzând că nu am nicio șansă, mi-am dat ochii peste cap și am făcut stânga-mprejur, vrând să merg din nou în spital.

–         Nu, Bella! Stai! A spus Jake într-un final.

Eu m-am întors pentru a-l privi. Se mișcase în sfârșit din poziția în care parcă înghețase. Mi-am coborât privirea și am putut vedea că Jacob și Bree se țineau de mână.

–         Cred că ar fi timpul să vorbim.

Au fost cuvintele lui Jake, apoi a făcut un semn spre spital și în următoarea clipă ne îndreptam cu toții spre spital. Când am ajuns la intrare, Jake s-a întors către Bree și i-a spus:

–         Ce-ar fi să intri înăuntru și ne aștepți în hol. După ce vom termina de vorbit, o să-ți dau răspunsul. În regulă?

Bree a încuviințat și a intrat în spital.

–         Bun… Despre ce vrei să vorbim? Am întrebat văzând că el nu spunea nimic.

–         Bella… Este ceva ce ar fi trebuit să discutăm de mult, însă nu găseam niciodată un moment potrivit. Și presupun că nu va fi niciodată un moment potrivit. Vreau doar să știi că-mi pare rău că ai aflat așa.

–         Jake… Spune ce ai de spus și gata. Am spus eu blând.

Totuși el nu spuse nimic și s-a uitat în jos, jucându-se cu degetele.

–         Nu știu cu ce să încep.

–         Ce-ai zice de început?

El se uită la mine și rânji.

–         Nu cred că ai atâta timp la dispoziție.

Eu am râs.

–         Uite cum facem. Începi cu începutul, dar spui povestea pe scurt.

–         Ar fi o idee.

Am așteptat să continue și am așteptat și am așteptat, dar nimic.

–         Jake… cred c-ar fi cazul să începi, dacă nu cumva vrei să ne prindă dimineața pe aici.

–         Hmm,  mda… Păi… Vezi tu… Ahh! Greu mai e. Bella, faza e că..  Nu mai putem fi împreună.

Nici el nu credea că ne potrivim?

–         Jake, asta e…

–         Uite, sper să nu te superi pe mine și sper să putem rămâne prieteni, pentru că m-ar durea ca naiba să pierd o prietenă ca tine.

–         Da, putem rămâne prieteni. Știi Jake? Este ceva timp de când voiam să vorbesc cu tine despre asta, însă… nu am găsit momentul, sau mai bine zis, mi-a fost frică că te voi pierde.

–         Off, Bella! Spuse Jacob, apoi mă trase într-o îmbrățișare.

–         Și… Bree? De cât timp? Jacob se desprinse din îmbrățișare și mă privea mirat.

–         Cum ți-ai dat seama?

–         Jake, te cunosc. Gestul de mai devreme nu l-ai fi făcut cu oricine. Deeeeci, de când?

–         Mai ții minte când am fost odată la un restaurant, dacă-mi amintesc bine, s-a întâmplat în ziua în care mi-ai făcut cunoștință cu Edward. Acolo lucrează Bree, și acolo am văzut-o pentru prima oară.

–         Deci știam eu că o cunosc de undeva…

–         Îhî… Și ziua următoare m-am întâlnit cu ea din întâmplare, în timp ce mă plimbam prin parc. Atunci ne-am tot întâlnit. Dar nu făceam nimic altceva decât să vorbim și să ne plimbăm.

–         Ia stai așa! Nu mama ți-a spus despre proces. Știai de la Bree și de-asta ai venit. Am spus eu ca o constatare.

El a lăsat capul în jos și a roșit. Nu se poate! Jake tocmai a roșit.

–         D-da.

A spus el timid. Eu nu m-am putut abține și am izbucnit într-un râs isteric. Mă țineam de burtă și râdeam întruna. Dacă ar trece cineva pe stradă, ar zice că am înnebunit. Am mai râs pentru câteva minute, apoi m-am potolit – cu greu.

–         Nu te-ai supărat? Întrebă Jake uimit.

–         Nu. Nu am de ce să mă supăr. Am fost 2 proști. Niciunul dintre noi nu a vorbit.

–         De fapt, zilele trecute eram hotărât să vorbesc cu tine când te vei întoarce. Dar s-a întâmplat ce s-a întâmplat și am spus că mai bine să amân.

–         Mulțumesc Jake.

L-am îmbrățișat strâns. Fusese alături de mine și mă sprijinise în clipele acelea. El mi-a răspuns la îmbrățișare.

–         N-ai pentru ce Bells. Aaa și ca să știi, nu te-am înșelat. Nici măcar nu ne-am sărutat vreodată. Doar am vorbit, atâta tot.

Am început să mă simt vinovată. Și Jake plăcea pe altcineva și eu, însă spre deosebire de el, eu mă sărutasem cu Edward. Ba chiar în acele momente uitasem de Jake, mă gândeam doar la Edward. Și acum stând în brațele lui Jake, îmi doream ca Edward să fie aici și să mă îmbrățișeze. Îmi doream să-mi spună că mă iubește și că vom fi împreună, fie ce-o fi. Simțindu-mă prea vinovată, am întrerupt îmbrățișarea.

–         Acum cred că ar fi momentul să vorbești cu Bree. Am spus eu pornind spre spital.

–         Mersi Bells.

–         N-ai pentru ce. I-am spus zâmbind și înaintând spre spital.

Din perspectiva lui Bree

Stăteam în holul spitalului și îi priveam. Mă temeam de ce avea să se întâmple. Nu ar fi trebuit să vin. Mai bine așteptam câteva zile ca să pot vorbi cu Jake. Trebuia să știu că este foarte posibil ca Bella să ne vadă.

Mi se părea o persoană drăguță și nu aș fi vrut să fie supărată pentru ce s-a întâmplat. M-am uitat la cei 2 și am observat că se îmbrățișau. Pentru un moment  mi-a trecut prin minte gândul că poate cei doi s-au împăcat.

Bella plecase de lângă Jake și se îndprepta spre spital. Ce se întâmplase? Oare Bella era supărată? Oare tocmai distrusesem o prietenie din copilăre? Mai aveam puțin și îmi rodeam unghiile. Bella tocmai intra în spital și se îndrepta spre mine.

–         Du-te! Te așteaptă.

–         Bella, îmi pare rău…

–         Să nu-ți pară. Sper că ne vom cunoaște mai bine. Nu pari o persoană rea. Și sper că vom putea fi prietene.

–         Și eu sper. Mulțumesc Bella. Ești un înger.

Ea s-a îmbujorat.

–         Du-te acum. Aveți de vorbit.

Eu am zâmbit și am plecat. Am alergat până la Jake, dar m-am oprit fix în fața lui.

–         Îmi pare rău. Ar fi trebuit să mă gândesc că Bella ne-ar putea vedea.

El mă privea fără să zică ceva. S-a apropiat de mine și și-a trecut mâna prin părul meu. Apoi și-a pus mâna pe obrazul meu.

–         Bănuiesc că știi răspunsul meu. Și la urma urmei, acum nu mai are niciun rost să nu ne mai vedem.

–         Dar cum rămâne cu…

Însă am fost redusă la tăcere de buzele lui care erau moi peste ale mele. Și-a pus și-a trecut cealaltă mână în jurul taliei mele și m-a apropiat de el. A început să-și miște buzele frenetic peste ale mele. La început eram uimită și nu am făcut nicio mișcare, dar apoi i-am răspuns la sărut. Îl sărutam și eu cu toată pasiunea. Mi-am pus mâinile la ceafa lui și m-am tras mai aproape de el și m-am ridicat pe vărfuri. Nu-mi venea să cred că în sfârșit ne sărutam. Am visat la acest moment de când l-am văzut pentru prima oară. Era ceva magic. Am simțit cum eram legați unul de altul.

După ce ne-am mai sărutat pentru câteva minute, ne-am despărțit din sărut.

–         De când am vrut să fac asta! Spuse Jake.

–         Și eu. Crede-mă, și eu.

Acestea au fost ultimele cuvinte care s-au auzit. L-am sărutat din nou cu dragoste, uitând de cei din jur. Eram doar noi într-o bulă a noastră, departe de restul lumii.

_______________________________________________________________

Capitolul 16, ultimul din acest an. Sper că v-a plăcut și că l-ați citit cu plăcere.

Un an nou cât mai bun și multă fericire și sănătate vă doresc.

xoxo, AlexaNdra.

ps: scuzați greșelile.
ps2: s-ar putea să fac în curând noi schimbări pe blog, niște schimbări foarte mari. Dar vă anunț eu, în orice caz:D
ps3: da, sunt foarte conștientă că mai mult ca sigur ați citit capitolul ăsta în 2012, dar eu am ales să-l pun acum:))

 

Capitolul următor –>

Advertisements

12 thoughts on “16. Adevărul

  1. 1 La multi ani 2012, sper ca ati avut un Revelion bun!
    2Mega-extra tare capitolul…..imi place la nebunie
    un lucru nu imi place…bell si ed nu mai….:(( adik…nu ai mai scris despre ei. eu mai vroiam romanta, dragoste intre ei 2…..
    scz k scriu acum….dar….am avut trb
    super tare
    bree si jacke..sarut…ce tare a fost…imi place super mult…..
    fffffffffffffffffffffffffffffffffffff frum capitolul.
    ps:s-ar putea sa mai fie niste comm in numele meu…dar…nu eu le scriu
    kissseezz
    Alexy

    Like

  2. La Multi Ani!!:*:*:*:*
    Este superb capitolul:X:X
    Bine ca au vorbit Bella si Jake si acum e totul bine:X:X:x
    Abia astept capitolul urmator.Presupun ca ar fi miracol sa-l pui la fel de repede ca asta dar…speranta moare ultima.
    Succes la next;)
    Ti pup :*:*:*:*:*>:d:D:d:d<

    Like

  3. este super capitolul
    in sfirsit totul sa clarificat intre Bella si jacob
    spor la scris astept cu nerabdare continuarea

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s