18. Împreună

Din perspectiva Bellei

Când m-am trezit din cauza razelor soarelui care nu voiau sub nici o formă să mă lase să mai dorm. Ziua aceasta va fi foarte plictisitoare. Ieri mă gândeam că azi îl voi revedea pe Edward, chiar dacă era la firmă, dar măcar aveam să-l văd. Dar când mi-a spus că azi nu vom lucra toate speranțele mele au fost distruse.

M-am ridicat cu tragere de inimă din pat și am mers la baie să mă spăl pe față și pe dinți și să-mi fac un duș. După ce am ieșit de la duș, m-am dus în camera mea și m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening și un tricou mai larg, apoi m-am trântit din nou în pat. Frate, ziua asta avea să fie una lungă.

Telefonul meu a început să sune și m-am grăbit să răspund, fără să mai mă uit la apelant.

–         Alo?

–         Bella, vezi că eu și tatăl tău venim diseară.

–         E ceva în neregulă?

–         Nu scumpo, liniștește-te. Tatăl tău vrea să meargă de azi la recuperare…

–         A înebunit? Abia și-a revenit.

–         Iar doctorul îi dă voie…

–         Și el a înebunit? Ce-i cu toți?

–         Dacă mai lăsa să termin ce am de spus, ar fi mai bine.

–         Oh, scuze. Continuă.

–         Deci, doctorul a spus că și-a revenit miraculos, iar tatăl tău a propus să meargă de azi la recuperări. Atunci doctorul a spus că rezultatele ultimelor analize arată foarte bine, deci ar fi indicat să se apuce cât mai curând.

–         Aha, acum înțeleg. Și pe la cât ajungeți acasă?

–         Nu știu sigur. Pe la 5.

–         Bine atunci. Ne vedem la 5. La revedere mamă.

–         Pa scumpo.

Am închis telefonul și m-am trântit la loc în pat. Mai bine iau o carte și citesc, altceva nu știu ce aș putea face. Mă uitam după o carte pe care să nu o fi citit. Până la urmă am luat ”Furtună în paradis” de Sandra Brown. Mama o cumpărase recent. M-am așezat pe canapea și am început să citesc. Dar nici nu am apucat să citesc 10 pagini că am auzit telefonul sunând din nou. Am fugit repede în cameră să-l iau și am răspuns, din nou fără să mă uit la apelant.

–         Alo? Am spus eu gâfâind.

–         Bella? De ce gâfâi?

Când i-am auzit vocea un zâmbet a început să se formeze pe fața mea.

–         Bella, mai ești acolo?

Ah, tâmpită mai sunt.

–         Da, scuze.

–         Te simți bine?

–         Da… Eram în sufragerie și am alergat ca să iau telefonul. Deci, de ce m-ai sunat?

Speram din suflet să spună că a intervenit ceva, orice, chiar nu conta și să trebuiască să mergem la firmă. Important era să-l văd. Începeam să sun ca o disperată, când gândeam așa.

–         Păi stăteam și mă gândeam dacă ai vrea să ieșim pe undeva?

El tocmai îmi propusese să ieșim? M-am ciupit de mână să fiu convinsă că nu visez. Ouch! Mda, nu visam. Nu pot să cred. Asta e mult mai bine decât să mergem la firmă. Mai bine îi răspund.

–         Sigur, ar fi minunat. Minunat e puțin spus.

–         În regulă. Vin să te iau pe la 12. E bine?

–         Dap. Ne vedem atunci.

Am mai vorbit foarte puțin și apoi am închis. M-am uitat la ceas. Mai aveam o oră să mă pregătesc. M-am dus repede la dulap și am început să caut niște haine care să-mi convină. Căutam ca disperata și nu găseam nimic.

Hainele zburau prin cameră, iar eu deveneam din ce în ce mai fustrată. Asta până când am dat de o bluză de a cărei existență nici măcar nu știam. Probabil era de la verișoara mea Lucy. După alte căutări găsisem niște haine care-mi plăceau foarte mlt. M-am îmbrăcat cu o bluză lejeră, crem, niște pantaloni skinny negrii și am încălțat o pereche de sandale fără toc și mi-am luat o poșetă mică. M-am uitat la ceas și mai aveam 30 de minute. Mi-am ondulat părul și l-am lăsat liber pe spate, apoi m-am dat cu rimel și puțin luciu de buze.

În momentul în care am auzit soneria, pulsul mi s-a accelerat. Am coborât scările repede. Când am deschis ușa și l-am văzut, mai că nu mi s-a oprit inima. Stătea în fața mea, zâmbind, acel zâmbet al lui care-i lumina fața.

El era îmbrăcat cu niște blugi albaștrii, un tricou alb și pe deasupra avea o cămașă gri, desfăcută și cu mânecile scurte. Mi se oprea respirația doar privindu-l.

–         Bună!

Vocea lui era și mai fermecătoare. Mă întrebam dacă este ceva la el imperfect. Dar uitându-mă la el și cunoscându-l, știam că era absolut perfect.

–         Bună! I-am spus zâmbindu-i.

–         Mergem?

–         Sigur.

Am ieșit din casă și am încuiat ușa după mine. Am mers împreună până la volvoul lui, iar Edward mi-a deschis portiera din dreptul pasagerului. A intrat și el în mașină și a pornit motorul, apoi a accelerat.

Tocmai atunci am realizat că nici măcar nu știam unde mergem. Eram prea fericită că Edward îmi propusese să ieșim, încât nici nu l-am mai întrebat altceva.

–         Edward… Unde mergem?

–         E o surpriză.

–         Hai, te rog! Spune-mi! Am spus încercând să fac fața de cățeluș pe care am învățat-o de la Alice.

–         Nu. Și nu mai mă privi așa. Ah! Să vezi ce-i fac lui Alice.

–         Te rooog. Am spus scoțând buza de jos afară.

Edward ș-a încordat și a început să strângă volanul.

–         Bella…

Imploră el.

–         Bine! Am spus încrucișându-mi brațele la piept.

Am mai mers vreo 10 minute până când a oprit în fața unui restaurant.

–         Nu asta e surpriza. Spuse Edward.

Am intrat în restaurant și ne-am așezat la o masă. În timpul mesei mai vorbeam cu Edward despre cum au decurs lucrurile după ce a plecat și mi-am cerut din nou scuze pentru că a trebuit să fac asta. El mi-a spus că totul s-a terminat cu bine, Aro l-a felicitat pentru cum s-a descurcat și mi-a spus să nu-mi fac griji, important e că tatăl meu și-a revenit. După ce am terminat de mâncat, am ieșit din restaurant. Am vrut să merg din nou la mașină, dar Edward m-a oprit.

–         Până la următoarea locație vom merge pe jos.

–         Ok. Unde ai zis că mergem?

–         Nu am zis.

–         Măcar dă-mi un indiciu.

–         Nup.

Eu doar i-am scos limba și am continuat să merg până la el. Eram foarte nerăbdătoare să ajungem în acel loc misterios. Curiozitatea mea creștea cu fiecare pas pe care-l făceam.

–         Mai e mult?

–         Nu.

–         Cât mai mergem?

–         Foarte puțin.

–         Și chiar nu ai de gând să-mi spui unde mergem?

–         Vei vedea în curând.

–         Nu văd. Chiar mai avem puțin?

–         Da.

Rahat! Planul meu nu dădea roade. Nu reușeam să-l fac să-mi spună. El încă stătea cu zâmbetul pe buze. S-a oprit dintr-odată, întorcându-se spre mine. Mi-am ridicat sprâncenele în semn de curiozitate. A venit în spatele meu și și-a pus mâinile pe ochii mei, împiedicându-mă să mai văd ceva.

–         Edwaaaard! Am spus eu plângându-mă.

Era deja destul de incorect că eu nu știam unde mergem. Acum nu trebuia nici să văd?

–         Ai încredere în mine?

Această întrebare m-a făcut să nu mai gândesc nimic pentru o secundă. Normal că aveam încredere în el. Așa că m-am limitat doar la a da din cap în semn că ”da”.  Atunci el mi-a spus să înaintez și așa am făcut. Am mai mers puțin, urmând cu strictețe indicațiile lui Edward, apoi mi-a spus să mă opresc. Auzeam tot felul de zgomote. Părea că erau mulți oameni acolo.

–         Ești gata?

–         Da. Am spue eu puțin prea entuziasmată.

Edward și-a dat mâinile de pe ochii mei și eu am rămas cu gura deschisă. La propriu. Era un parc de distracții. Adoram parcurile de distracții. Când eram mică mereu mă rugam de mama și de tata să mă ducă. Mergeam în fiecare duminică până când am împlinit 13 ani. Atunci tatăl meu a început să lucreze mai mult și nu mai veneam săptămânal. O dată pe lună, sau o dată la 2 luni, iar mai târziu, pe la 16 ani nu mai veneam deloc.

–         Un parc de distracții. Este fantastic.

–         Speram că-ți va plăcea.

–         Să-mi placă? Iubesc asta. Mulțumesc Edward. E minunat.

L-am îmbrățișat. Iar el m-a îmbrățișat la loc.

–         Cu mare plăcere. Deși mi-ar plăcea să stăm așa câteva ore bune, nu ai vrea să mergem? Un parc întreg ne așteaptă.

M-am desprins din îmbrățișare și l-am privit cu ochii sclipindu-mi. Apoi am făcut ceva ce nu credeam că voi mai face vreodată. Am sărit și am bătut din palme ca un copil.

–         Da, da, da, da, da! DA!

Edward a râs și apoi m-a tras de mână. Ne-am dat în montagne russe, în carusele, am mâncat vată de zahăr pe băț. Toată ziua m-am simțit ca un copil. Deja începea să se însereze. M-am uitat la ceas, care indica ora 7:35. Nu pot să cred că timpul a trecut așa repede. Nu voiam să plec.

Mă plimbam împreună cu Edward, râzând, când un clovn s-a pus în fața noastră și ne-a întins ceva. Edward l-a luat și s-a uitat. Un zâmbet a început să se formeze pe fața lui. M-am întins să iau și eu hârtia din mâna lui, dar el a tras-o repede.

–         Credeam că am fost peste tot în parcul ăsta.

–         Ce vrei să spui?

–         Există un loc în care se pare că nu am fost. Hai să mergem.

Înainte să mai apuc să spun ceva, Edward mă trase după el printre oamenii care erau prin parc, până când am ajuns în fața unui afiș roz cu inimioare pe care scria mare ”Tunelul dragostei”. Edward era serios? Voia să meargă într-un astfel de loc? Cu mine? Inima mea a început dintr-odată să bată mai tare. M-a tras  de mână până am ajuns la intrare. Un copil de vreo 10 ani deghizat în cupidon, ne întâmpină.

–         Bine ați venit! Urmează să pășiți în tunelul dragostei. Un loc de vis. O plimbare durează 15 minute.

Ne-am urcat în bărcuță, care se părea că e automată. Când a pornit, am intrat într-un tunel roșu, plin de luminițe roșii  și cupidoni peste tot. Un miros de trandafiri ne-a învăluit. Am putut să observ petale din trandafiri roșii care pluteau deasupra apei. Edward și-a pus mâna pe spatele meu, iar eu mi-am lăsat capul pe umărul său. Apoi s-a întâmplat. M-am lăsat dusă de val și am dat drumul cuvintelor fără să mă gândesc măcar o secundă.

–         Te iubesc!

M-am stăpânit cu greu să nu-mi duc mâna la gură când tocmai am realizat ce spusesem. Nu voiam să ridic privirea. Mi-era frică de cum ar putea reacționa Edward.

–         Tu… Tu tocmai ai spus ceea ce cred eu că ai spus?

M-a lovit impulsul de a spune nu. Dar nu voiam să-l mint. Nu am putut să vorbesc, așa că am dat din cap aprobând. Atunci îmi luă fața în mâini și neputând să fac altceva, l-am privit. Ochii mei umblau pe fața lui până s-au oprit asupra ochilor săi, care sclipeau.

–         Te iubesc!

Înainte să apuc să procesez cuvintele sale, el și-a presat buzele peste ale mele. Brațele lui m-au tras mai aproape de el și mă țineau strâns la pieptul lui, iar buzele lui se mișcau la unison cu ale mele. Și-a trecut limba ușor peste buza mea inferioară, iar eu i-am dat permisiunea să intre în gura mea. Când limba lui a întâlnit-o pe a mea, m-a trecut un fior plăcut. Limbile ni s-au împreunat într-un dans al pasiunii. Încercam să-i arăt prin sărut că-l iubesc și că acele cuvinte erau adevărate. Iar el se pare că făcea același lucru. Îl sărutam ca și cum ar fi fost prima oară și simțeam cum inima crește în mine cu fiecare clipă în care buzele noastre erau lipite.

Un gzomot făcut de cineva care-și curăța gâtul m-a făcut să revin la realitate.

–         Mă scuzați. Îmi pare rău că trebuie să întrerup dar plimbarea s-a terminat. A spus un bărbat.

Am întrerupt sărutul și am ieșit din bărcuță cu ajutorul lui Edward. Ne-am cerut scuze pentru ceea ce tocmai se întâmplase. Însă bărbatul doar a zâmbit și a spus că nu-i nimic. S-a mai întâmplat. Noi am plecat de acolo rușinați. Însă nu am mers prea mult că Edward m-a apucat de mână și m-a întors spre el. M-am izbit, la propriu, de el și mâinile mele erau pe pieptul lui.

–         Bella, chiar ai vorbit serios? Tu… Tu chiar simți asta?

Edward se uita în ochii mei și părea pierdut. Ca și cum căuta cu disperare ceva. Atunci mi-am amintit de ce mi-a spus Edward înainte să mă sărute. ”Te iubesc”. Vocea lui răsuna ca un ecou în capul meu.

–         Da. Te iubesc! I-am răspuns foarte sigură.

El mi-a zâmbit și m-a îmbrățișat.

–         Și eu te iubesc.

Atunci am zâmbit și eu. În brațele lui mă simțeam întreagă. Acolo era locul meu, eram mai sigură ca niciodată.

Vântul a bătut mai puternic și am tremurat puțin. Edward s-a despărțit din îmbrățișare, dar a rămas cu mâna în jurum umerilor mei.

–         Fir-ar! Mi-am uitat geaca în mașină. Hai să mergem, se lasă frigul.

Eu am aprobat zâmbind. Nu mă puteam opri din zâmbit, oricât aș fi vrut. Și nu voiam. Eram foarte fericită, mă simțeam împlinită. Mâna lui în jurul meu era o sursă sigură de căldură. Mergeam înapoi pe drumul spre restaurant, acolo unde lăsasem mașina. Pe drum vorbeam, râdeam, dar parcă totul era diferit. Acum parcă totul era mai viu, mai animat.

–         Măi, măi! Ce faci Eddie?

Edward se încordă. Nu știu dacă la acel nume sau la vocea care se auzi. Probabil la amândouă.

–         Ce vrei Tanya?

Atunci mi-am amintit că am mai văzut-o când a venit în biroul lui Edward, pretinzând că ea este iubita lui. Acum era în compania unui bărbat blond, înalt, cu o privire ca de gheață.

–         Edward, îl mai ții minte pe James?

–         Nu chiar, răspunse Edward printre dinți.

–         Of, ce păcat. Ea cine e? Noua ta iubită? Trebuie să recunosc, credeam că poți mai mult. După ce ai fost cu mine să fii cu… asta?

Avea dreptate într-un fel. El merita o fată mai frumoasă, mai inteligentă. Dar asta nu înseamnă că ce spusese Tanya nu m-a rănit.

–         Bella este minunată! și acum chiar nu știu cum de am putut fi cu tine. Tu nici măcar nu poți să te compari cu Bella. Și nici nu știi cât de fericit sunt să știu că mă iubește la fel cum o iubesc și eu.

Ultima propoziție o zise uitându-se la mine. Felul în care mă privea mă făcu să uit ultimul gând. Mă iubea așa cum eram.

–         Da, sigur – pufni Tanya.

Edward îi aruncă o privire din care se vedea clar că ar omorî-o pe loc. Am pornit din nou spre mașină. Am mai auzit-o pe Tanya bombănind în spatele nostru, dar nu i-am dat atenție.

–         Bella, te rog nu lua în seamă ce spune. Ea doar…

L-am întrerupt în momentul în care l-am sărutat. A abandonat orice gând și mi-a răspuns imediat la sărut. Ne-am desprins din sărut doar pentru a lua o gură de aer, moment în care mi-a rostit numele pe un ton cald, suav, care mi-a făcut inima să explideze. Ne-am apropiat și ne-am sărutat din nou până am rămas fără aer.

Și-a pus din nou mâna după umerii mei și ne-am continuat drumul fără să menționăm întâlnirea neplăcută de mai devreme. După vreo 5 minute am ajuns la mașină și am intrat în aceasta, pornind spre casă.

Ziua asta nu a fost așa cum credeam că o să fie. Când m-am trezit mă așteptam ca această zi să fie foarte plictisitoare, însă mă bucur că m-am înșelat. Înainte să-mi dai seama, deja ne aflam în fața casei mele. Am oftat. Trecuse mult prea repede ziua asta.

–         Mulțumesc! A fost grozav.

–         Plăcerea a fost de partea mea.

M-a sărutat din nou. Acesta era un vis devenit realitate. Ne iubeam și eram împreună. Ce puteam cere mai mult de la viață? Buzele noastre s-au despărțit, dar fețele noastre rămăseseră apropiate. Am oftat din nou. Trebuia să intru acum.

–         Noapte bună. Am spus vrând să ies din mașină.

–         Păi și sărutul meu de noapte bună? Spuse Edward bosumflându-se.

Am râs când l-am văzut. Dar cum puteam să refuz așa ceva? M-am lipit de el, atât cât ne permitea poziția incomodă în care eram și l-am sărutat. De data asta când ne-am despărțit din sărut, Edward a fost cel care a oftat.

–         Noapte bună.

Mi-a mai dat un sărut scurt, apoi am ieșit din mașină. Am intrat în casă zâmbind și fredonând. După ce am ajuns în camera mea și mă pregăteam de culcare, mi-am dat seama că părinții mei încă nu ajunseseră acasă. Asta era ciudat. Am sunat-o repede pe mama sperând să nu se fi întâmplat din nou ceva.

–         Mamă? Am spus imediat cum a răspuns.

–         Bună scumpo. Ce mai faci? Sper că nu te-ai plictisit azi.

–         Nu, am fost plecată toată ziua. Voi unde sunteți?

–         Tatăl tău a vrut să trecem pe la familia Black. Ne-am luat cu una, cu alta și nu ne-am dat seama că a trecut timpul.

–         Înțeleg. Păi, ne vedem când ajungeți acasă.

–         Sigur. Pa scumpo.

–         Pa mamă!

După ce a închis, am fost să-mi fac un duș și să mă spăl pe dinți. M-am îmbrăcat cu niște pantaloni de trening lejeri și o bluză mai largă. Deși am încercat să stau până vin mama și tata, până la urmă am adormit.

_________________________________________________________________

Acesta a fost capitolul 18. Sper că v-a plăcut.

Sper să nu fi fost prea lung capitolul. Nu-mi vine să cred că am reușit să fac un capitol de 10 pagini 😮

Aștept comentarii/păreri/sugestii.

Succes tuturor la școală/liceu/facultate/muncă.

Kisses :*:*:*

 

Capitolul următor –>

8 thoughts on “18. Împreună

  1. Deabia astept urmatorul capitol!!! Cred ca viitorul tau este sa devi scriitoare 😕
    Scri absolut MINUNAT!
    P.S: Nu a fost delooooc plictisitor, din contra a fost un capitol ataaat de dulcee ♥
    Next chapter….♥

    Like

  2. In sfarasit sunt impereuna !!!!
    Ce tare !
    Si ma bucur ca a fost asa de lung ,dupa parerea mea cred ca puteai si mai mult !Fiindca ai multa imaginatie .
    Abia astept viitorul capitol sa vad ce se mai intampla 😡 😡 😡 😡 :* :* 🙂 🙂

    Like

  3. Nu se poateee!!! Chiar a avut 10 pagini?? S+a terminat prea repede:((
    Bine fata de altele e mare, dar poate am trecut eu peste randuri prea repede.
    Ar trebui sa te obisnuisti sa mai scri capitole asa mari:>
    Aww:X:X:X Se iubeeesssccc
    Vreau si eu un Edward, eu de ce nu primesc unu si Bella da?:((
    Uite si tuuu parcuri de distractii saruturi:X:X:X
    Off…:-:d:d<

    Like

  4. sunt impreuna in sfarsit si ma bucur muuuuult de tot ca si-au spus ca se iubesc
    stii…nu credeam ca bella va spune prima

    Like

  5. tare.tare,tare,tare…..tunelul dragostei….hmmmmmmmm..romantic. m-ai lovit la corazon cu asta 🙂
    super tari hainele si super tare parcul.
    i hate tanya!!! dc tre sa se bage ea peste tot? mizerabila!!!
    te pwp si iti urez sa ai parte de multa inspiratie

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s