2. Noua secretara

Capitolul 2 – Noua secretara

 

 

EPOV

 

Tarr!! Tarr!! Tarr!! Alarma asta. Trebuia ea sa anunte ea inceputul unei zile noi. O zi in care trebuia sa ma duc la birou. La naiba cu serviciul meu. Eu vreau sa fiu doctor, nu avocat. Dar nu… Carlisle vroia sa-i calc pe urme lui, bunicului meu si strabunicului meu. Si pe mine si pe Emmett ne vedea ca mari avocati, de success. In momente ca astea, imi doream sa fiu fata. Alice nu avea nicio treaba. Pe ea nu o cicalea nimeni, deoarece ea nu putea duce numele firmei mai departe.

Familia mea era formata din 5 membrii. Carlisle, un barbat cu parul de culoarea caramelului, care nici nu parea de varsta lui. Toata lumea spunea ca are 33 de ani, dar el avea 45 in realitate. Mama mea, Esme, o femeie atat de intelegatoare, atat de materna, in compania careia puteam sa dau totul din mine sis a spun ce am pe suflet. Si ea era foarte frumoasa. Ochii ei iti transmiteau numai sentimente de siguranta si iubire. Fratele meu, Emmett, care sincer sa fiu chiar nu stiam cu cine seaman. Mama si tata erau amandoi mai scunzi, insa Emmett era mare cat un urs si nu exagerez. Iar sora mea mai mica, Alice, era opusul lui Emmett. Era atat de mica! Semana mai mult cu un spiridus decat cu un om. Si pasiunea ei, era sa mearga la cumparaturi, sa ne aleaga tinutele si sa ne bata la cap cu ce se poarta anul asta si ce nu.

Apropiati de familia noastra, erau gemenii Hale, Rosalie si Jasper. Rose era o blonda, care trebuie sa recunosc ca era destul de frumoasa si arata chiar foarte bine. Ea era logodnica fratelui meu Emmett. Urma sa se casatoreasca vara asta. Iar Jasper, era un tip blond, de statura medie si care era in stare sa faca orice pentru fericirea lui Alice. Si din cate auzisem si ei aveau planuri de nunta. Mi se parea chiar absurd ca sora mea mai mica sa se casatoreasca inaintea mea. De eu trebuia sa fiu ultimul? Simplu, pentru ca inca nu am gasit fata potrivita. Toate se uitau la aspectul fizic. Iar atunci cand aflau ca am si bani, erau si mai fericite. Eram inalt, cu cativa muschi pe mine, nu eram  chiar un slabanog, ochii mei erau verzi, iar parul… parul avea o culoare ciudata, nici eu nu gaseam o culoare calumea pentru parul meu. Eu ma consideram destul de atragator, poate par prea mandru, dar asta era adevarul.

Iubita mea actuala era o blonda, pe nume Tanya, care trebuie sa recunosc faptul ca arata bine si era capabila sa faca pe orice barbat sa-si piarda mintile. Dar la suflet era o acritura. Mereu vroia doar cadouri scumpe. Niciodata nu o deranja faptul ca nu am timp pentru ea. Cel putin nu atat timp cat ii dadeam bani.

Cu toate ca arata bine, nu am intretinut niciodata relatii sexuale cu ea. Nici cu ea, nici cu celelalte iubite ale mele. Poate parea ceva ciudat ca un barbat in varsta de 23 de ani sa nu fi intretinut inca relatii sexuale. Dar nu am facut-o pentru ca consideram ca acesta este un pas important in viata si vroiam sa fie cu fata pe care o iubesc. Si imi doream ca si ea sa fie virgina. Dar era posibil asa ceva? Da, era, dar pana o gaseam cred ca trecea ceva timp, va fi ca si cum as cauta acul in carul cu fan. Nu stiu unde voi gasi o fata care sa ma iubeasca cu adevarat, pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce am. Cred ca ma voi desparti azi de Tanya. Simteam ca nu mai pot. Nu o mai vroiam alaturi de mine. Va trebui sa o aleg pe urmatoare. Dar oare voi gasi vreodata ceea ce caut? Nu cred. Nu cred ca voi gasi o fata care sa vada in sufletul meu, care sa ma inteleaga, care sa-si doreasca ca eu sa fiu alaturi de ea, nu banii mei, care sa mi se daruiasca trup si suflet, care sa nu fie ca celelalte fete, obsedate de moda si cumparaturi. Deja visezi cu ochii deschisi. Tu chiar crezi ca o astfel de fata exista? Hai sa fim seriosi acum, care fata este exact asa cum ai descries-o tu? Trezeste-te la realitate. Nu exista o persoana asemeni preferintelor tale.

Stiam asta. Stiam ca nu exista, dar totusi continuam sa sper. Doar asa e vorba: “Speranta moare ultima”.

La naiba! Cu gandurile mele, o sa intarzii. M-am dus repede sa-mi fac un dus, apoi am coborat pana in bucatarie si am luat un mar si un sandwich si am urcat in Volvo-ul meu am pornit spre firma. Am vazut ca masina tatalui meu era deja acolo. Sper sa nu ma decapiteze ca am intarziat. Era prima oara in saptamana asta. Am intrat repede si am adresat un “buna ziua”, ca sa nu par nepoliticos, tuturor care mi-au iesit in cale. Inainte m-am uitat la biroul neocupat din fata usii de la biroul meu. Tatal meu mi-a promis ca imi va adduce o persoana care imi va fi secretara. Dar dupa cum spunea el, nu a gasit persoana potrivita. Ma gandeam la ultimele 3 secretare ale mele. Toate veneau la serviciu cat mai sumar imbracate si vroiau sa arate cat mai provocator. Nici macar nu le pasa de faptul ca aveam iubita. Cum poti sa de injosesti in halul asta? Nu aveau si ele pic de demnitate?

M-am pus in scaunul de la biroul meu si iar am inceput sa ma afund in ganduri. Cat de aiurea era viata mea. Nu puteam sa fac ceea ce-mi place. Trebuia sa stau aici si sa stiu toate legile. Sa stiu legea x, alineatul 14, paragraful 29, bla bla. In loc sa stau si sa ma gandesc cum as putea ajuta oameni de a caror viata depinde de mine. Cum as putea sa fiu intr-un spital sis a studiez ceea ce-mi place.

In biroul meu aveam o mica biblioteca. De acolo am uat o carte despre medicina si am inceput sa o citesc si sa invat cat mai mult. Speram din tot sufletul sa-l conving pe Carlisle sa ma lase sa studies medicina si sa renunte la ideea stupida cu avocatii.

Nici nu mi-am dat seama cat de repede trecuse timpul. Era 16:00. Tatal meu intrase in biroul meu, cu un zambet pe buze.

-Fiule, am o veste buna. Ti-am gasit o secretara. De fapt, va lucra pentru mine cateva zile si doar daca se descurca va fi secretara ta. E o fata foarte draguta, care abia a terminat liceul.

Ce? Abia a terminat liceul? Tocmai mi-a spus ca o incepatoare, o persoana fara experienta imi va fi secretara? Si la cum sunt fetele de liceu, care sunt obsedate de cumparaturi mai rau decat sora mea si care se imbraca mai indecent decat orice alta secretara cu experienta. Mi-era imposibil sa cred ceea ce imi spunea tatal meu.

-Tata.. Tu vorbesti serios? Adica pe bune acum, tocmai a terminat liceul, nu are experienta deloc.

-Edward, nu am zis ca o sa fie secretara ta pur si simplu. Ea ma asigurat ca stie cate ceva. Si doar daca se va descurca, atunci va ocupa postul de secretara a ta. Ai inteles?

-Mda. Oricum nu puteam sa zic nimic altceva. Trebuia sa fac ce spune el.

Acum voi avea ca secretara o fata tanara, care nu stie nimic despre legi si careia va trebui sa-I fiu un fel de profesor. Chiar eram curios sa o vad pe fata cea noua. Sa daca a cazut cu fata in trusa de farduri rau sau daca traieste acolo. Sa vad cu ce o sa se imbrace. Probabil o sa ia doua bucati de carpa, o sa si le puna pe ea, iar apoi deasupra pune si o bucata de perdea. Ca sa nu zica ca nu e imbracata. Pun pariu ca o sa fie bronzata, cum sunt adolescentele din ziua de azi sunt obsedate de acest lucru si se duc la solar chiar si pe timp de iarna. Dar nu cred ca era chiar asa rau. Totusi Carlisle nu angaja pe oricine. Va trebui sa astept ziua de maine.

Cand am ajuns acasa am mancat si eu ceva. Nu mancasem nimic azi la pranz. Dupa ce am terminat de mancat, am vazut ca aveam un apel nepreluat si un mesaj de la Tanya. “Iubitule, cand ne vedem si noi? Mi-e dor de tine si as vrea sa ne vedem cat mai curand. Stiu ca muncesti din greu, dar te rog, cand vezi mesajul sa-mi spui raspunsul. Te iubesc, Tanya.” Perfect! Acum puteam sa ma despart de ea. Am sunat-o imediat.

-Alo!

-Iubitule, ce placer imi face sa te aud. Deci  ce zici? Cand si unde ne intalnim?

-La cafeneaua de la intersectie.

-Bine, acum ma pregatesc si vin.

-Nu te mai pregati ca iti ia 3 ore. Vreau sa vii repede, trebuie sa vorbesc despre ceva important cu tine.

-Dar nu pot veni nearanjata iubitule.

-Sa fii acolo in 20 de minute. Si cu asta i-am inchis. Nu exageram cand am spus ca ii ia 3 ore sa se pregateasca. Mereu, trebuia sa o sun cu cateva ore inainte, ca altfel aveam de asteptat.

Am ajuns la cafenea, dar Tanya inca nu ajunsese. Imi vine sa-i dau cu ceva in cap. I-am zis clar sa fie aici in 20 de minute. Ce mama naibi, statea la 5 minute distanta de cafenea. Cand ma enervasem la culme si voiam sa ma ridic si sa plec, o vad pe Tanya intrand. De ce naiba a intarziat? Stia ca imi place punctualitatea.

-Ti-am zis 20 de minute.

-Stiu, iubitule, dar am intarziat pentru ca m-am aranjat pentru tine.

Mi-am dat ochii peste cap, dar nu am zis nimic. Trebuia sa-i spun doar motivul pentru care m-am intalnit cu ea.

-Tanya, vreau sa vorbim despre ceva foarte important.

-Nu-mi vine sa cred Edward. In sfatsit te-ai gandit sa ma intrebi. Da, accept sa ma casatoresc cu tine. Si cu asta a sarit la gatul meu sa ma sarute. CASATORIE?!?! Despre ce naiba vorbea? Cum a ajuns ea la concluzia asta.

-Nu Tanya, nu te cer in casatorie, ci dimpotriva. Vreau sa terminam! Nu merge relatia noastra. Asta am vrut sa-ti spun. Te rog sa nu ma mai cauti si sa uiti de mine.

-Sa uit de tine? Edward, tu ai habar ce-mi ceri? Eu te iubesc. Cum crezi ca as putea sa te uit?

-Nu stiu! Incearca! Pa!

Cand am ajuns acasa, toti erau acolo. Mama, tata, Emmett, Rose, Al si Jazz.

-Fratioare ce-i cu mutra asta fericita? Nu a venit te casatoresti cu Tanya? Ma intreba Emmett razand. Stia prea bine ce parere am despre Tanya si ca nu o mai suportam.

-Dar ce aveti azi toti cu casatoritul? Si Tanyei cand vroiam sa-i spun ca vreau sa terminam ea a sarit de fericire ca cica as vrea sa o cer de nevasta.

-Te-ai despartit in sfarsit de Tanya? Edward, ai facut si tu un lucru bun in viata ta.

-Mda, multumesc Al. am zis eu sarcasctic. Va las ma duc sa ma culc. Noapte buna!

-Noapte buna!

-Edward, nu mananci?

-Nu. Nu mi-e foame.

-Mama nu vezi ca se simte rau ca intre el si Tanya totul s-a terminat? Vrea sa-si innece amarul in singuratate. Zise Emmett, indepand din nous a rada.

-Mda, sigur Emmett. Asa e cum spui tu.

Nu am mai stat s ail ascult pe Emmett cum ma enerva din  ce in ce mai mult. M-am aruncat in pat si am inchis ochii.

Nici nu am inchis bine ochii ca am si auzit alarma. De data asta nu am mai stat sa ma gandesc la viata mea careia nu-i vedeam nici rotul, nici sensul. Mi-am facut un dus, care m-a ajutat sa ma mai trezesc putin si am coborat sa mananc si eu ceva.

-Neata!

-Buna dimineata fiule. Ai dormit bine? Intreba mama mea.

-Edward, ce e cu minunea asta? Cum de te-ai trezit tu asa devreme? Grozav, incepuse tatal meu sa ma enerveze de dimineata. Nu-mi spune ca te-ai trezit asa devreme pentru a o vedea pe Isabella!

-Cine e Isabella?

-Fata despre care ti-am vorbit ieri.

-Aha… raspuns de geniu.

Nu a mai spus nimeni nimic, iar mama mea mi-a pus in fata o farfurie cu doua oua ochiuri si bacon. Mi-era o foame de lup. Am infulecat tot ce aveam in farfurie. Eram pregatit pentru o noua zi de serviciu.

-Tata. Spune-mi ca nu m-am trezit intr-un univers paralel! Doar nu sunt eu gata inaintea ta. Spune-mi ca nu e realitatea!

-Oh, Edward. Spuse tatal mei cu un chicot. Hai sa mergem. Am plecat impreuna cu tatal meu spre firma. Desigur, fiecare cu masina lui. Insa am observat ca in parcare era o masina noua. Un Renault Laguna argintiu. Hmm.. oare masina o fi a fetei, a Isabellei? Trebuie sa recunosc ca are gusturi in materie de masini. Poate nu va fi exact asa cum credeam.

Am iesit din masina mea si m-am dus la mine in birou si Carlisle la el in birou. Voiam sa o cunosc pe acea Isabella. Dar asta mai tarziu. Acum am luat iar cartea de ieri si am continuat sa o citesc. In scurt timp o terminasem. De fapt mie mi se paruse scurt. Era deja ora 14:00. M-am dus la tatal meu. De fapt, eu nu vroiam sa vorbesc nimic cu tata, ci doar sa o cunosc pe Isabella. La urma urmei, era posibil sa lucreze cu mine. Cand am ajuns in dreptul usii de la biroul tatalui meu, am fost socat. Acolo statea o fata nu prea inalta, cu parul lung, de culoarea abanosului, pielea ei era de alba, arata ca o papusa de portelan. Era imbracata intr-o fusta pana la genunchi, si o camasa crem. Nu era deloc imbracata ridicol sis a-si expuna toate partile corpului. Dar ce m-a surprins cel mai mult, era faptul ca nu era machiata. Era imposibil. Nu am mai intalnit o fata ca ea. Era total opusa fata de cea pe care mi-am imaginat-o eu.

Desigur toate parerile mele bune despre ea se vor schimba atunci cand voi intra in vorba cu ea si va incepe sa faca si imposibilul sa fie in pat cu mine. Asa erau toate.

Nu am mai stat sa ma gandesc si am pornit spre biroul tatalui meu. Dar cum am ajuns in fata usii, o mana m-a oprit sa apas pe clanta.

-Imi pare rau, dar domnul Cullen a primit pe cineva si a cerut sa nu fie deranjat.

Ce? Se vedea ca e noua, din moment ce imi spunea mie, fiul lui Carlisle ca nu ma poate primi. Am hotarat ca inca sa nu-i spun ca eu sunt Edward Cullen.

-Te rog, lasa-ma sa intru. Am zis eu cu o voce cu care stiam ca innebuneam orice fata.

-NU! Mi s-a spus sa nu las pe cineva sa-l intrerupa pe dl Carlisle.

Incepea sa-mi placa fata asta. Vad ca stie sa-si faca bine treaba si daca urma sa fie secretara mea, aveam sa nu mai fiu deranjat. Si eram impresionat si de faptul ca ea nu s-a topit la picioarele mele si nu a sarit imediat pe mine, nepasandu-i daca ar vedeao cineva.

-Uite ce e, eu sunt Edward Cullen si as vrea sa intru sa vorbesc cu tatal meu.

Cand a auzit cine sunt, a ramas cu gura cascata, apoi cand si-a revenit a rosit puternic.

-Ma scuzati domnule. Nu stiam cine sunteti. A spus ea rosind si mai puternic. Era asa draguta cand rosea. Dar tot nu va pot lasa sa treceti. Domnul Cullen, mi-a spus sa nu intre nimeni, fara exceptii.

-Ma rog, las-o balta. Cand pleaca persoana care a venit, sa ii spui tatalui meu ca l-am cautat.

-Asa voi face.

M-am dus inapoi in biroul meu, dar ma gandeam intr-una la Isabella. Doar nu am visat, sau da? Oare Isabella era reala? Oare eu acum dormeam? M-am ciupit. Ouch! Nu, nu dorm. Retrag tot ce am spus depre ea. Nu semana cu nicio fata pe care am intalnit-o. Era complet diferita. Era frumoasa, cu picioarele pe pamant, iar ochii… Acum puteam sa ma gandesc la ochii ei ciocolatii, infiniti, in care se ascunde o multitudine de sentimente. Dar cel mai mult domina durerea. De ce durere? Ce i se putea intampla de avea o asa durere in ochii ei minunati?

Gata Edward! Nu te mai gandi la ea din perspectiva unui barbat.

Asa e, nu ma puteam gandi la ea ca la o femeie. Si in plus ea sigur avea iubit. Si inca unul foarte norocos. Chiar eram gelos pe cel care ii era alaturi. Ce patetic esti! De ce naiba esti gelos? O placi cumva? Nu, ce tot spui acolo?

Desi eram patetic din alt punct de vedere. Ma certam si ma contraziceam cu mine insumi.

-Fiule, la ce te gandesti asa intens?

-Um… La nimic? Ce te face sa crezi ca ma gandesc la ceva? Cand intrase? Eu unu nu auzisem nimic.

-Pai te-am strigat de vreo 3 ori si nu mi-ai raspuns.

-Aaa… Pai, ma gandeam la… la…

-La Isabella. A concluzionat Carlisle. Cum naiba si-a dat seama?

-Da… Adica mi se pare ca isi face treaba foarte bine.

-Si e si frumoasa.

-Um… Pai da.

-Si iti place de ea.

-Tata, puteam sa terminam, te rog?

-Ok. Faptul ca ocolesti raspunsul, imi raspunzi la intrebare.

-Ma rog… Si cum ti se pare Isabella?

-Pai Bella, mi se pare ok. Adica isi face treaba bine, ba chiar mi-a spus ca e interesata sa studieze la facultatea de drept si m-a rugat sa-i dau o carte, legata de acest domeniu.

-Bella?

-Pai da… Imi spunea intr-una “domnul Cullen” si am rugat-o sa-mi spuna doar Carlisle, iar ea mi-a spus ca ei sa-i zic Bella. Ma rog, nu am venit aici sa vorbim despre Bella, ci sa-ti spun ca avem un nou caz si as vrea sa incepi sa te integrezi si tu in lumea aceasta a avocatilor. Vreau ca tu sa fii avocatul femeii care ne-a cerut ajutorul.

Am pornit cu Carlisle spre biroul lui. De cum ne-a zarit, Bella s-a ridicat in picioare.

-Domnu… Aaa… Carlisle, v-a sunat domnul Aro si a spus sa va duceti pana la el, deoarece trebuie sa va spuna ceva important.

-Oh, multumesc Bella! Edward, va trebui sa te uiti singur pe dosar. De fapt daca ma gandesc mai bine, Bella te va ajuta. Oricum veti lucre impreuna. Cum a spus Carlisle asta, fata Bellei s-a luminat. Oare de ce? Pentru ca va lucra cu mine?

-Da, Bella, ai auzit bine. Esti deja una de-a noastra acum. De maine vei lucra cu Edward, deoarece m-a anuntat Chelsea ca de maine se va intoarce la munca.

-Ok, multumesc Carlisle.

-Nu ai pentru ce. Acum duceti-va si uitati-va pe dosar. Puteti intra la mine in birou.

Am lasat-o pe Bella in fata, nu vroiam sa par un needucat. Am intrat si eu in birou si al luat dosarul care era deschis. Bun, acum incepe adevarata provocare. Aveam sa tin primul meu proces.

____________________________________

Am terminat si cap 2 in sfarsit:d. Scuze ca am postat asa tarziu:d. Si imi cer scuze pentru greselile care s-au mai strecurat:d.

Astept comentariile voastre:*.

Si inca o intrebare: urmatorul capitol, cum vreti sa fie?

->continuarea din perspectiva lui Edward

->intalnirea lor din perspectiva Bellei

->continuarea din perspectiva Bellei(aici o sa pun si parerea ei despre Edward)

Astept raspunsurile voastre:*:*:*

 

Capitolul următor –>