3. Cu gandul departe

Capitolul 3 – Cu gandul departe

 

EPOV

 

M-am uitat atent pe dosar, studiind cazul la care aveam sa lucrez. Intr-un domeniu nu prea placut. In timp ce ma uitam atent, am incercat sa-mi mai amintesc din ce am invatat, ce lege s-ar putea aplica. Era vorba de un cuplu, casatoriti, cu un copil. Eu acum vroiau sa divorteze, iar femeia vroia sa ramana cu casa si cu cusotdia copilului. Nici nu vreau sa ma gandesc prin ceea ce trece bietul copil acum.

-Ma pot uita si eu? a intrebat Bella, intinzand mana dupa dosarul care era in posesia mea.

-Sigur. Te pricepi?

-Pai, nu chiar atat de bine… Dar as vrea sa vad despre ce e vorba, poate stiu cate ceva.

I-am inmanat dosarul. Ea il deschise si il citi cu atentie.

-Nu va fi prea usor. Spuse Bella, cu o cuta intre sprancene.

-De ce spui asta?

-Pai uitati-va si dumneavoastra. Casa a fost la inceput pe numele ei, deci ea a cumparat casa, dar apoi a trecut casa pe numele amandurora. In legatura cu custodia, nu cred ca va fi vreo problema, asta daca sotul ei este intr-adevar un alcoolic.

-Da, ai dreptate. Am spus eu ganditor. Apoi mi-am adus aminte cum mi s-a adresat cu “dumneavoastra”. Chiar atat de batran aratam?

-As putea sa te rog ceva?

-Da, sigur.

-Poti, te rog sa nu-mi mai vorbesti cu “dumneavoastra”? Adica, sa fim seriosi acum, nu sunt mosneag.

Obrajii ei au prins o culoare de rosu.

-Ok, dar sa-mi zici si tu mie Bella.

-De acord. Eu sunt Edward si tu Bella. Fara domnule sau domnisoara sau mai stiu eu ce. Acum, revenind la oile noastre. As mai vrea sa te rog ceva. Eu nu prea ma pricep la astea. Adica sunt nou in lumea asta a avocatilor si acesta este primul meu proces. As vrea sa te rog sa ma ajuti si pe mine, sa ma descurc.

-Sigur! Nici o problema.

-Si… Ce se presupune ca ar trebui sa fac acum?

-Sa te intalnesti cu doamna Andrews si sa vorbesti cu dansa despre caz.

-Cum de nu m-am gandit la asta? Am intrebat razand. Bella, ai vrea sa vii cu mine la doamna Andrews?

-Cred ca da. Cand?

-Ce zici de acum?

-Nu va fi nici o problema daca plecam in timpul orelor de lucru?

-Nu stiu. Tata nu mi-a spus nimic. Oricum, promit ca nu-ti vei pierde locul de munca. Daca tata iti spune ceva, ii voi zice ca eu te-am luat cu mine.

-Si asta nu va insemna ca tu vei avea probleme cu tatal tau?

Fata asta ma uimea din ce in ce mai mult. Acum isi facea griji de problemele care le puteam avea eu, exceptand problemele mult mai mari in care ar putea intra din cauza mea.

-Ehh… Il impac eu pe tata. Acum hai sa mergem. Din moment ce tata nu ne-a spus nimic din ce ar trebui sa facem, o parte din vina ii apartine lui.

Bella si-a dat ochii peste cap si a iesit din biroul lui Carlisle sa-si ia geaca si geanta. Eu am urmat-o, fiind la cativa centimetri in spatele ei. Am mers in liniste pana in parcare, apoi am observat ca ea se indrepta catre masina ei.

-Unde te duci?

-La masina mea.

-Nu prea cred. Mergem impreuna, cu masina mea.

-Dar… Ok. Ofta ea intranta. Am mers spre Volvo-ul meu si i-am deschis usa pasagerului.

-Multumesc. A spus ea rosind.

M-am indreptat si eu spre locul soferului si am pornit spre adresa doamnei Andrews. Cand am ajuns la ea, i-am spus cine suntem, iar ea ne-a poftit in casa. Am discutat cu ea despre ce s-a intamplat. Se pare ca sotul ei o agresa verbal si fizic, iar ea desi nu vroia sa se desparta de el pentru ca baiatul ei sa nu stea fara ambii parinti, nu mai putea sta impreuna cu el, deoarece copilul ei ar avea de suferit cand ar vedea starile de batie ale tatalui sau. Ii dadeam dreptate. In locul ei as fi procedat la fel.

Eu si Bella, ne-am intors impreuna la firma.

BPOV

 

Cuvantul “WOW” nu era sufficient pentru a desire frumusetea incredibila a lui Edward. Corpul lui bine lucrat, ochii lui verzi, ca doua oceane de smarald, in care te puteai inneca fericit, fara sa-ti pese si in care te puteai pierde mai rau decat intr-o padure. Comportamentul lui de pana acum. Nu ma trata cu superioritate, nu era arogant, nesuferit, era chiar de treaba. Mi se parea mie, sau incepea sa-mi placa de Edward? Esti chioara? Normal ca iti place de el! Adica uitat-te si tu la el! Crede-ma, m-am uitat si inca ma mai uit. Nu uita ca e si un gentleman! Cum era sa uit? Mi-a deschis usa de la masina si eu am rosit ca proasta. Adevarul e ca nici nu stiam ca pot exista astfel de baieti. Adica, exista, dar cu siguranta sunt pe cale de disparitie.

Cand ne-am intors de la doamna Andrews, am sesizat ca eram ultimi din firma, asa ca am plecat spre casa. Dar nu vroiam sa ajung acasa, stiam ca ma voi plictisi. In drum spre casa am oprit intr-un parc si m-am dus sa ma plimb. Toata lumea era in compania cuiva, majoritatea erau cupluri.

Stateau imbratisati, se sarutau, isi spuneau cuvinte siropoase. Brusc, m-a cuprins o melancolie ciudata. Oare voi avea si eu aceasta experienta? Oare voi gasi si eu un baiat care sa ma iubeasca? Nu aveam pretentia sa fie frumos ca Edward, daca avea comportamentul lui, mi-era de ajuns. Si sa ma placa cu adevarat, pentru ceea ce sunt, nu pentru cum arat. Da, sigur. Pot sa stau si sa astept mult si bine. Asta nu se va intampla prea curand.

Am ajuns acasa, dar surpriza! Parintii mei nu erau nicaieri. M-am dus in bucatarie sa-mi fac ceva de mancare. Cum am aprins lumea, am vazut un bilet pe frigider.

“Bella, noi am plecat la familia Black. Nu stim sigur cand ne intoarcem. Am incercat sa te anuntam, dar aveai telefonul inchis.”

Familia Blak erau buni prieteni ai familiei mele. Billy Black si fiul lui Jacob, locuiau singuri de cand dintr-un nefericit acctident, Jacob a ramas fara mama. Pe Jake nu-l mai vazusem de ani buni. Oare ca o mai face? Ma mir cum de mama si tata nu m-au asteptat si pe mine sa merg impreuna cu ei. De cand eram mica ii auzeam cum planuiau impreuna cu parintii lui Jake nunta noastra. Iar eu si Jake stateam si ascultam tot ce spuneau ei si ne abtineam sa nu radem. Mi-era asa dor de el. Cred ca Jake e singura persoana care ma accepta asa cum sunt.

Cand am terminat de gatit, am ramas uimita. Cum de nu am ars puiul? Sau mai rau, cum de nu am dat foc la casa? Pentru ca mie numai la mancare nu mi-era gandu.

Am mancat linistita, apoi m-am dus in camera mea sa ma culc.

EPOV

 

Eu si Bella ne-am despartit si fiecare a luat-o pe drumul lui spre casa.Bella este o persoana minunata. Daca o cunosteam mai demult, nu ma incurcam cu toate tarfele. Chiar eram dispus sa fac pana si imposibilul ca Bella sa se indragosteasca de mine.

Stai! Am spus sa se indragosteasca? Dar oare eu ce simteam pentru ea? Oare eu eram indragostit de EA?

Ce tot aberam aici de dragoste? Pentru numele lui Dumnezeu, o cunosc doar de o zi.

Nici nu mi-am dat seama cand si cum am ajuns acasa, dar gandurile mele tot in jurul Bellei gravitau. “Ai de gand sa termini o data?! Gandeste-te si tu ca sigur are pe cineva.” Ai dreptate! I-am raspuns vocii.. mele?! Am innebunit! Vorbesc singur. “Nu singur. Vorbesi cu subonstientul tau.” Si nu e tot aia?! “Probabil. Daca asa spui tu, geniule, asa o fi!”. Am innebunit mai rau de cat eram. Si asta doar din cauza Bellei. Ce ma tot gandeam la ea? Era imposibil ca o fata ca ea sa fie singura. Ce norocos e baiatul care-I este iubit.

Am intrat in casa absent. Emmett, Rosalie, Alice si Jasper stateau in living, pe canapé. Emmett si Rose isi dadeau un sarut pasional, de parca nu s-ar fi vazut de ere intregi; iar Alice si Jasper se priveau intens in ochi, iubirea fiind vizibila pe chipurile lor. Vroiau  sa-mi faca in ciuda? Daca da, atunci le iesea de minune. Cand am trantit usa, toti si-au indreptat privirile spre mine.

-Eddie, te asteptam. Noi vrem sa mergem in oras. Vii si tu cu noi?

Mi-am dat ochii peste cap, cu privirea la Emmett, stia prea bine ca nu suport sa-mi spuna asa. Dar se pare ca de prima oara cand m-a strigat “Eddie”-asta fiind cam acum opt ani – a continuat sa-mi spuna “Eddie”, si ce cate ori ii spuneam ca ma cheama Edward, nu “Eddie”, inceta pentru cateva ore, in cel mai fericit caz zile, sa-mi spuna “Eddie”.

-Nu Emmett! Nu am niciun chef.

-Dar tu niciodata nu ai chef sa mergi cu noi? Daca vrei, iti gasesc eu o partenera, nu e asta problema.

-Mersi, Alice. Asa saritoare in ajutor, ca intotdeauna.

-Nici nu stiu de ce l-am mai asteptat. Puteam sa plecam dinainte. Oricum nu am facut decat sa ne pierdem timpul asteptandu-l. Stiti si voi ca el niciodata nu prea sa vina nicaieri. Prefera sa stea inchis in camera lui. Un mic emo, asta esti.

M-am uitat la Rosalie cu o privire inghetata. Sa taca dracu din gura, ca incep sa ma enervez. La urma urmei, asta este si casa mea si puteam sa o dau afara oricand. Adevarul e ca nu prea ma intelegeam cu Rosalie. Aveam si noi momentele noastre cand puteam sa stam fara sa ne certam si fara sa urlam unul la altul. Dar cateodata era chiar enervanda si imi venea sa o iau de parul ala blond si sa o tarasc prin toata casa. Nu prea cavaleresc din partea mea, stiu. Dar omul la nervi nu prea raspunde de faptele sale. Oricum nu-i face nimic, deoarece Emmett m-ar fi lasat fara o mana si mi-ar fi mutat ochii unde am urechile daca ma atingeam de Rose.

-Rose! spuse Jasper dezaprobator.

Jasper a fost din totdeauna prietenul meu cel mai bun. Eu si Emmett in consideram fratele nostru. Iar eu mereu ziceam ca sunt fericit ca el este ca un frate pentru mine, fiinda asa stiu ca am si eu macar un frace cu capul pe umeri. Bineinteles, Emmett se incrunta si spunea “Ce vrei sa spui cu asta? Adica eu nu am capul pe umeri?”, iar eu si Jazz incepeam sa radem.

Fara sa-mi mai bat capul cu alte amintiri si cu nervii mei nou creati datorita lui Rosalie, am plecat in camera mea. M-am trantit in pat si ma uitam la tavan. Acum nu aveam ce face decat sa ma plictisesc.

Atunci am sarit ca ars din pat si m-am dus repede la masina. O sa ma duc intr-un parc. Da! Edward, esti un geniu. Am parcat in fata parcului si am iesit din masina. In parc nu erau prea multe persoane, dar majoritatea celor care erau in parc formau cupluri. Brust m-a cuprins o nostalgie si gandurile mi-au zburat spre Bella. Ce mi-a facut aceasta fata de tot timpul ma gandeam la ea? In timp ce aceasta intrebare si-a facut aparitia in capul meu, am vazut-o. Nu, nu se poate sa fie ea. Bella era acasa, nu in parc. “Tu chiar ai innebunit nu gluma! Ai ajuns sa o vezi pe Bella chiar si acolo unde nu e?” Ma mustra vocea din capul meu. Si avea perfecta dreptate. Prea mult ma gandeam la Bella. Si intrebarea fara raspuns din capul meu era: “De ce? De ce continuam sa ma gandesc intr-una la ea?”. Recunosc este o fata frumoasa, chiar foarte frumoasa, diferita de toate celelalte pe care le-am intalnit. Asta m-a atras cel mai mult la ea. Faptul ca nu era o papusa Barbie care traia doar pentru a arata bine si pentru bani. Desi nu o cunosteam foarte bine, purteam baga mana in foc ca ea nu era genul de persoana care sa umble dupa bani.

Tu suferi de o boala incurabila numita ‘Cu gandul departe, la Bella’? Ce naiba ai? Pe bune acum, revino-ti!”

Subconstientul imi striga atat de tare incat credeam ca am sa raman surd. Si oricat de mult uram sa recunosc, avea dreptate. Eram demn de mila. Numai la Bella ma gandeam. Mai bine mergeam cu fratii mei in oras. “In sfarsit!!! A dat Domnu’!” Poti sa taci? Liniste. Wow, a mers. Multumesc. “Gresit! Tot aici sunt. Nu o sa scapi de mine decat pe lumea cealalta. Acum in loc sa-ti pierzi timpul gandindu-te cum sa scapi de mine-ceea ce nu vei reusi- mai bine ai suna-o pe Alice sa o intrebi pe unde sunt.” Se pare ca nici eu nu tin cu mine si am ajuns sa ma cert singur. Am scos telefonul din buzunar si am sunat-o pe Alice.

-Edward, s-a intamplat ceva? Esti bine? Vrei sa ne intoarcem?

-Usor Al. Respira. Nu, nu am patit nimic. Vroiam doar sa te intreb pe unde sunteti ca vreau sa vin si eu.

-Vorbesti serios? Edward esti cel mai tare. Suntem la cafeneaua de la intersectie. Dar vroiam sa mergem intr-un club. Te asteptam aici.

-Ok, asteptati-ma. Acum vin.

Am mers repede inapoi la masina mea. Cand am iesit din parcare, am vazut un Renault Laguna, argintiu. Este oare posibil ca persoana care am vazut-o in parc sa fie Bella? Nu, e pur si simplu o coincidenta. Am ajuns cat de repede am putut la cafenea ca sa nu-i fac pe fratii mei sa astepte.

-Eddie, ce e cu minunea asta? Ce te-a facut sa te razgandesti si sa vrei sit u sa iesi afara din casa?

-Plictiseala. Am enuntat cat de banal am putut.

Am mers in cel mai apropiat club. Dar cand am intrat acolo, mai aveam putin si imi cauzam maxilarul pe jos. In fata mea statea nimeni alta decat Tanya in toata splendoarea ei si se lingea cu unul. Parca zicea ca ma iubeste si ca nu poate trai fara mine. Si acum mai are putin si si-o trage cu unu in fata tuturor. Tarfa.

-Edward, aceea nu e Tanya? Intreba Alice pe o voce oripilanta.

-Ba da.

M-am indreptat spre Tanya. Chiar atat de lipsita de bun simt era? Sa se linga cu ala de fata cu toata lumea, de parca ar filma un film porno.

-Tanya, vad ca m-ai uitat destul de repede.

Cand mi-a auzit vocea, si-a intrerupt activitatea de mozolire si si-a indreptat privirea spre mine. O privire speriata, as putea spune.

-Edward. Spuse ea cu un toc de frica in voce, apoi un zambet i-a aparut pe buze. Un zambet superior. El este iubitul meu, James.

-Sincer tipule, nu stiu cum ai putut lasa o asemenea bunatate sa-ti scape printre degete. Imi spuse acel tip, James. Esti cumva gay?

-Probabil o fi. Niciodata nu mi-a tras-o. a spus si curva de Tanya.

-Esti gay? Intreba James cu o fata uimita si cu ochii iesiti din orbite.

Nu am mai stat sa le ascult bazaconiile si am plecat inapoi la fratii mei. Imediat cum m-am intors cu spatele, cei doi au continuat de unde i-am intrerupt eu. Ma gandeam cu cati s-o mai fi sarutat Tanya inaintea mea. Iar apoi s-a sarutat cu mine. Mi se intorceau matele pe dos cand ma gandeam la acest lucru. Am incetat sa ma mai gandesc la Tanya, fiindca chiar nu aveam de gand sa vomit in mijlocul tuturor. M-am indreptat spre masa fratilor mei, unde momentan nu se aflau doar Al si Jazz.

-Ce s-a intamplat? Intreba Alice.

-Nimic. Doar are un nou iubit.

-Asa repede?

-Mda. Si ieri imi zicea ca nu poate trai fara mine.

-Ce ipocrita. Atat ati vorbit?

-Da.

M-am asezat si eu la masa. Am decis sa nu zic nimic de faza cu gay-ul. Daca afla Emmett, radea de mine cel putin zece ani de acum incolo. Am stat ceva timp cu privirea la cuplurile care erau acolo. Brusc, gandul mi-a zburat la Bella. Din nou. Serios acum, ce era cu mine?

M-am dus la bar sa-mi iau ceva tare. Un whiskey cred ca era suficient de tare. L-am dat peste cap, apoi am mai comandat un whiskey, dar de data asta unul dublu. Cand sa-l beau, o femeie sa aseaza langa mine. Aceasta incerca sa-si ridice fusta din ce in ce mai sus, mai ca nu se dezbraca direct.

-Frumosule, nu-ti pot oferi nimic in seara asta?

-Sincer? Nu.

Aceasta a plecat, iar eu am continuat sa-mi beau whiskey-ul. Dupa vre-un sfert de ora nu prea mai eram in stare sa gandesc calumea. Femeia aceea veni din nou la mine.

-Te-ai razgandit?

-Da. Dar hai sa dansam.

-Daca tu asa vrei, hai sa mergem.

Am inceput sa dansam, iar tipa aceea se freca din ce in ce mai mult de mine. La un moment dat, am ajuns sa o sarut. Aveam impresia ca e Bella, asa ca am sarutat-o din ce in ce mai puternic. Se pare ca tipei ii placea.

-Bella…

In momentul cand i-am pronuntat numele, tipa s-a oprit din sarutat si se uita la mine cu o privire nervoasa.

-Porcule! Boule! Magarule! Cum poti sa ma saruti pe mine si sa te gandesti la alta?

A plecat de langa mine, dar nu inainte sa-mi dea o palma.

Acum la modul cel mai serios. De ce naiba ma gandeam intr-una la Bella? Toata ziua numai pe ea am avut-o in cap. Ce dracu se intamplase cu mine?

Am mers spre masa la care se aflau fratii mei.

-Ce ai patit Eddie? Nu mai stii sa saruti?

-Ha! Ha! Emmett, ce gluma buna.

-Baieti, eu zic ca ar trebui sa mergem. Spuse Alice. Ii eram recunoscator. Si eu vroiam sa plec si singur nu puteam. Chiar nu vroiam sa fac niciun accident.

In masina, a condus Emmett, deoarce eu nu aveam starea potrivita pentru a sta la volanul unei masini. Cum am ajuns in casa, dusul a fost prima mea tinta. Mi-am facut un dus cu apa rece, apoi m-am pus in pat. Presimt ca maine ma va durea capul ingrozitor.

______________________________________________________________

Dupa lungi asteptari, am pus si capitolul 3:d. Sper ca macar sa fi meritat asteptarea:). Va las pe voi sa comentati:). Si sper din tot sufletul ca nu v-am dezamagit:).

Apropo… S-ar putea ca la ultimele randuri sa nu fi fost prea coerenta. Mi-e foarte somn, asa ca nici eu nu prea stiu ce am scris:d.

 

Capitolul următor –>

 

Advertisements

30 thoughts on “3. Cu gandul departe

  1. Am uitat ce era mai important:d
    Sper ca v-am multumit pe toate.
    Adica in legatura cu perspectiva. Am scris din perspectiva amandurora, deoarece asa ati vrut voi. Am scris mai mult din perspectiva lui Edward pentru ca majoritatea ati vrut perspectivalui Edward:d. Deci inca o data sper ca am fost corecta cu toata lumea, si ca v-am multumit pe toate:)

    Like

  2. e super! din cauza capitolului acum fredonez”dragoste la prima vedere..”, asta mi-a venit in cap:d. sper ca urmatorul capitol sa apara mai repede, sper sa nu cer prea mult:d. spor la scris!>:D<

    Like

    1. o sa fac tot posibilul sa apara mai repede:D…momentan am inspiratie pt twilight rebels:d…si eu acum in loc sa-mi fac temele la mate, fizica si sa-mi invat la muzica, stau si scriu la fic:))..mda
      si “Dragoste la ptima vedere” o sa se intituleze un fic care vreau sa-l incep cand termin unul dintre cele doua pe care le am:d
      mda…o sa continui sa va stresez:))
      si ms pt comm:*:*:*:*>:D<

      Like

  3. :XGooodddddddddddd:X
    ce atre e capitolul…
    si tanya…sa fie cu altul doar de la o zi dupa ce s-a despartit de Edward?
    ce curva…tarfa…
    ufff…dar de ce a plecat edward din parc?Yo vroiam sa vorbeasca cu Bella:D:D
    astept nextu’ cu sufletu’ la gura:X

    Like

    1. ms:”>:*:*:*:*
      ma bucur ca iti place cum scriu:d…sincera sa fiu, cand m-am apucat, credeam ca o sa am doar 3-4 cititori/cititoare…asa ca nu pot decat sa ma bucur cand vad ca va place ceea ce scriu:)
      :*:*:*>:D<

      Like

  4. weee
    in sf a venit si cap asta:X:X
    e super:X
    uh ce se gandesk astia uni la alti:>
    minnat cap:X:X
    abea ast nextu

    Like

  5. la cineva dragostea bate la usa… sau mai degraba bate in inima… ma bucur mult ca Edward in sfarsit a inteles ca Bella e o scumpete.. a ramas ea sa-si dea seama…
    Cap. e fantastic.. astept nextul.. :))))

    Like

  6. :)) :)) tachinarile lui emmett sunt la ordinea zilei :))
    e asa amuzant edward cand se cerata cu el insusi :))
    prostutul nu isi da seama ca sa indragostit de bella:X
    tanya a avut grija sa ii gasesca repede un inlocuitor lui edward X( clar nu il merita
    de abia astept continuarea:X
    spor la scris:*:*:*

    Like

  7. Totusi..mi-as dori sa lucrezi mai mult la Twilight Rebels…e fff sooper:X:X

    Si vreau neaparat sa vad continuarea!!!

    Pupici:*:* Pupici:*:*

    Like

  8. deci este super astept urmatorul capitol la ambele ficuri ma refer si la twilight rebels si la acesta scri frumos si sper ca vei posta cat de curand

    Like

  9. ma erste minnat nu ti-am dat comm la fiecar cap dar mi-au placut sa stii ma poti anunta pe id ce fic mai apre si cand e urmtorul cap?

    Like

  10. hei imi place foarte mult cum scri…felictari…succes in continuare….cat despre teme sai linistita alea mai pot astepta:))…incodata felcitari

    Like

  11. e super fiq:X
    shi asta shi twilight rebels:X
    abia ast nextu:X
    da…ai o inspiratie d nota 15:X
    :X
    sper k nextu sa apara qrand:X
    aa..:D
    app…:d
    eshti geniala q G mare;):):*

    Like

  12. ce frumos!!!
    mia placut mult cand se saruta cu aia da el se gandea la alta…
    ma mira femeile astea,ma mir ca sa suparat,alteia nui pasa:))

    Like

  13. ce emotinant
    imi place foarte mult cum scrii
    ai o imaginatie foarte bogata
    este total diferit de pariul vietii
    dar au ceva incomun :
    1-sunt scrise de tine
    2-sunt bestiale
    -minunate
    -superbe

    Like

    1. de fapt cred ca tocmai miam dat seama , lasa…… in orice cz esti o foarte bun scriitoare, dar mi.ar placea mai mult o povestire asemanatoare cu PARIUL VIETII te rogggg
      .

      Like

      1. Pentru orice eventalitate îți voi răspunde la întrebare. EPOV înseamnă Edward’s Point of View (din perspectiva lui Edward). You belong with me est ceva diferit față de Pariul vieții. Pe cel din urmă am ales să-l fac ceva mai amuzant, mai cu o atmosferă de liceu, oarecum copilăroasă. Pentru YBWM am vrut să abordez o perspectivă ceva mai matură și mai serioasă. O să țin cont pe viitor să mai scriu ceva asemănăor cu Pariul vieții 🙂

        Like

      2. eu as fi zis Edward povestitor 🙂 multumesc FOARTE FOARTE mult. Priul vietii a fost cartea mea preferata :3 citisem inainte si Love at first sight si am zis ca a fost o carte frumoasa si a imi pare rau ca am terminat.o dar cand am citit Pariul vietii am ramas fara cuvinte. nu stiu de ce , poate pt ca aeste GENIALA . chiar as vrea sa citesc ceva asemanator cu aceasta carte. multumesc de intelegere. te pup

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s