6. Întâlnirea

Capitolul 6 – Întâlnirea

 

BreePOV

 

Oh, grozav! Eram pe punctul de a întârzia la şcoală şi singura vinovată era patetica de mine, care, noaptea trecută în loc să doarmă bine şi frumos, a trbuit să se gândească la acel tip.

Pe bune, chiar sunt patetică. Adică nici măcar numele nu i-l ştiu, dar m-am îndrăgostit de el, de fapt, cred că m-am îndrăgostit. Toată lumea mi-a spus că atunci când mă voi îndrăgosti, voi cunoaşte sentimentul pentru că voi avea fluturi în stomac, direcţia gândurilor mele va fi doar spre el, iar pielea mi se va face de găină doar când mă voi gândi la el. Nu, eu nu sunt îngrăgostită! Sunt doar un copil şi la vârsta mea e foarte uşor să confund sentimentele. E doar atracţie, atâta tot şi nimic mai mult. Totuşi, la altceva nu mă puteam gândi, decât la el. Of, mai bine nu mai stau atât pierdută în gânduri şi mă grăbesc.

Imediat cum am intrat in incinta şcolii, sunetul clopoţelului a răsunat pe toate coridoarele şcolii şi în toate clasele. Am intrat în clasă gâfâind şi spre norocul meu, profesorul încă nu ajunsese la oră.

-Hey Bree.

-Neaţa Ang.

-Ce s-a întâmplat cu tine? Tu niciodată nu întârzii.

-Să zicem că nu prea am dormit şi sunt extrem de obosită.

-Băieţii ăştia…

-Eu nu am spus nimic de vreun băiat.

-Nu cu gura, dar privirea ta spune multe. Deci… Cine e?

Din fericire profesorul tocmai intrase în clasă aşa că nu a mai trebuit să îi răspund, dar Angela mi-a aruncat o privire semnificativă de genul „vorbim mai târziu”. Clar nu avea să o lase baltă. Fericirea mea datorată de întreruperea profesorului a durat puţin, pentru că tocmai am realizat că aveam Fizică cu domnul Brand Atheron. Cred că profesorul ăsta avea ceva cu mine, pentru că niciodată nu-i convenea ce făceam eu.

Încet, încet chipul lui mi-a apărut din nou în minte. Zâmbetul lui era minunat chiar şi privit de la depărtare, cum s-a întâmplat ieri. Voiam să îl văd din nou. Păcat că azi nu voi lucra, poate va veni din nou la cafenea.

Din păcate şi din fericire totodată s-a sunat. Cum mă aşteptam Angela a venit imediat lângă mine.

-Deci…

Am hotărât să fac pe proasta.

-Deci, ce?

-Nu te face că nu ştii! Noi avem ceva de discutat. De ce eşti aşa de să nu zic aeriană, să zic diferită azi?

-Chiar nu ştiu despre ce vorbeşti.

-O să încep cu faptul că ai întârziat. Ceva diferit, nu, nu diferit, ci imposibil, la tine. În al doilea rând este zâmbetul acela care era pe faţa ta, mai ales la ora de fizică.

-Ce? Nu am voie să zâmbesc? Chiar aşa rea am fost?

-Ştii despre ce vorbesc. Deci, ascult… Cine e?

-Pentru ultima oară… cine e cine?

-Hai Bree, te rog spune-mi numele băiatului.

Cum să i-l spun dacă nici măcar eu nu-l ştiu? Oh, de ce soarta mă urăşte atât de mult încât a trebuit ca Angela să observe?

-Bree, trebuie să vii cu noi să discutăm despre olimpiadă. E urgent.

-Vin imediat Deborah.

Imediat ce Deborah s-a îndepărtat, m-am întors spre Angela care era în spatele meu.

-Ai noroc. Ai scăpat de data asta.

-Dar nu e vorba de nimeni.

-Da, da sigur. Şi eu sunt regina albinelor.

-Dacă spui tu…

-Hai du-te că eşti aşteptată. Dar nu vei scăpa de  ce te aşteaptă.

-Dar ţi-am mai zis. Nu este vorba despre absolut nimeni.

-Vorbim mai târziu.

-Ok…

Mă simţeam groaznic să îmi mint cea mai bună prietenă. Normal că ştia că ceva nu e în regulă cu mine, doar mă cunoştea foarte bine.

-BREE!! E a treia oară când te strig. Ce e cu tine?

-Nimic. Scuze.. Um.. Ce spuneaţi?

-Ştii că noi poimâine aveam olimpiada. Şi am vorbit cu directorul şi a spus că ne învoieşte el de la ore ca să putem merge să ne pregătim.

-Super. Şi unde mergem?

-Nu ştiu… Eu mă gândeam la un parc. Acum nu ştiu dacă vreţi şi voi.

-Glumeşti? Mi se pare o super idee.

-Deci sunteţi de acord?

-Da. Hai să mergem!

Când am ajuns în parc ne-am aşezat la umbra unui copac, ne-am scos caietele din ghiozdane şi am început să rezolvăm probleme.

Am continuat încă câteva ore până am decis că ne ajunge atâta matematică. Fetele au vrut să plece, dar eu am mai rămas. Îmi plăcea foarte mult să stau aici. Sunetul provocat de apa ce curgea de la fântânile arteziene, ciripitul păsărelelor, paşii oamenilor care treceau pe alee şi nu te băgau în seamă, te lăsau să stai în lumea ta, toate astea mă linişteau şi mă calmau. Şi chiar aveam nevoie de asta, mai ales că nu am dormit cu o noapte în urmă.

M-am întins pe spate pe iarba verde şi priveam printre crngile copacului cerul de un albastru perfec. Din când în când mai întindeam mâna spre un nor alb ca şi cum l-aş atinge. Pentru un moment mă simţeam liberă, fără alte obligaţii, fără griji pentru temele care le aveam, fără preocupări în legătură cu starea financiară a familiei mele, eram doar eu aici, doar eu şi el în gândurile mele.

Soarele se îndrepta deja spre vest, lumina razelor lui fiind mai slabă decât acum câteva ceasuri.

Am aruncat o privire la ceas şi am văzut că era deja ora 17:30. Am stat ceva timp singură, cu gândurile şi cugetările mele. Mi-am strâns toate lucrurile, cărţi, caiete, tot ce aveam, mi-am pus ghiozdanul în spate şi mă îndreptam spre ieşirea din parc. Nu prea mai erau oameni, decât foarte rar mai vedeai pe cineva.

Am ajus la ieşire, dar surpriza mea era că acolo se aflau cel puţin 10 câini. Eu am o fobie faţă de câini de când sunt mică. M-am întors pe călcâie şi am intrat din nou în parc. Mergeam din ce în ce mai repede, mai mult cu privirea în spate să nu care cumva să fie vre-un câine în spatele meu. Cum mergeam eu repede, aproape alergam cu privirea în spate, nu am văzut ce era în faţa mea şi am intrat în cineva. Dar acel cineva era cam mare pentru că cea care era pe jos, eram eu. Mi-a întins mâna politicos ca să mă ajute să mă ridic, iar eu am acceptat. Nu m-am uitat la persoana aceea pentru că mi-era foarte ruşine. Dar trebuia să îi mulţumesc pentru ajutor şi să îmi cer scuze.

-Mulţumesc. Şi mă scuzaţi. Mergeam uitându-mă înapoi şi nu v-am putut vedea.

-Eh.. Nu-i nimic. Se mai întâmplă. -Wow! Vocea lui era incredibilă. O voce caldă, catifelată.- Te simţi bine? Te-ai lovit?

-Sunt bine, nu am ni…mi…c…

Oare mintea îmi joacă feste? Oare e chiar el sau ar trebui să îmi iau un bilet dus pentru la nebuni? Este posibil să fie chiar el? Aici? În parcul ăsta? În locul ăsta?

-Oh, tu eşti fata de la cafenea.

Mă ştie! Îmi venea să fac un dans al fericirii, dar nu puteam să mă fac de râs mai rău.

-Da… Bree.

-Jacob.

-Încântată.

De fapt, mai mult decât încântată. Dar nu aveam de gând să îi spui lui asta.

-Şi eu. Vrei să ne mai plimbăm pe aici?

-Da, sigur.

El a luat-o pe acolo pe unde am venit eu.

-Nu! Nu pe acolo.

-De ce?

-Sunt câini. Foarte mulţi.

-Oh! Şi… Ţi-e frică de câini?

-Poţi să râzi dacă vrei, dar da… Mi-e foarte frică de câini.

-De ce să râd? Cu toţii ne temem de ceva.

-Mda, ai dreptate.

-Mergem?

-Sigur.

O vreme ne-am plimbat în tăcere. Pur şi simplu refuzam să fiu eu cea care rupe tăcerea. Soarele se apropia de apusul lui din ce în ce mai mult, pământul fiind din ce în ce mai slab luminat.

-Şi de ce ai venit prin parc singură?

-Nu am venit singură. Eram cu colegele mele, pentru că ne-a învoit de la şcoală să putem recapitula pentru olimpiadă.

-Oh… Câţi ani ai?

-15… Tu?

-18.

-18? Tu glumeşti, nu-i aşa?

-Nu, vorbesc serios. De ce eşti aşa surprinsă.

-Păi nu arăţi deloc de 18 ani.

-Mi s-a mai spus.

-Sunt sigură.

-S-a făcut cam târziu… Ar trebui să te duc acasă.

-Nu e nevoie… Mă descurc singură.

-Nici vorbă. E periculos ca o fată ca tine să meargă singură pe stradă când s-a înserat.

-Dar nu e nevoie să te deranjezi.

-Nu este niciun deranj. Şi nu te mai chinui să mă faci să mă răzgândesc pentru că nu vei reuşi.

-Bine… Hmm… Am o întrebare. Pe unde ieşim?

-Nicio problemă. Ştiu o ieşire pe aici. Şi nu este nici urmă de câine. Garantez.

-O să am încredere în tine.

-Mulţumesc.

Ne îndepărtam din ce în ce mai mult de zona cu iarbă verde a parcului, de alei, de civilizaţie. Tocmai când voiam să îl întreb pe unde o ia, mi-a arătat o portiţi mică. Deci aici era cealaltă ieşire. M-a condus spre maşina lui, un Volkswagen Rabbit. M-a întrebat unde stau, iar eu i-am dat adresa.

-La ce ai olimpiadă?

Am rămas uimită din cauza faptului că a reţinut că eu voi avea olimpiadă. Şi am menţionat despre asta o singură dată.

-La matematică.

-Şi când e?

-Poimâine.

-Succes atunci. Vezi dacă nu iei punctaj maxim nu mai ai ce căuta în oraş. Mi-a spus el pe un ton jucăuş, iar eu am început să râd-

-Ok. Voi vedea ce pot face pentru a lua punctaj maxim.

-Aşa să faci.

Restul drumului l-am petreceut în linişte. Când am ajuns la mine în faţa casei, nu-mi venea să ies din maşină. Voiam să stau cu el aici mult timp de acum încolo.

-Am ajuns. A spus el şi ştiam că trebuia să plec. Am deschis uşa de la maşină şi am vrut să ies, dar mâna lui a apucat-o pe a mea şi m-a tras înapoi. Bree, m-am distrat azi şi voiam să te întreb  dacă ne vom mai vedea. Deci, ce zici?

-Sigur Jabob. Adevărul e că şi eu m-am simţit bine. Mulţumesc pentru ziua de azi şi mulţumesc pentru că m-ai adus.

-Pentru puţin.

-Noapte bună.

-Noapte bună. Să visezi frumos.

-Voi visa. Şi vise frumoase şi ţie.

Mama şi tata se culcaseră deja pentru că în casă era întuneric. Am instrat fără să fac prea mult zgomot. Am ajuns în camera mea, mi-am luat pijamalele şi m-am trântit în pat, ruptă de oboseală. Cu somnul nu am avut nicio problemă, fiind obosită am adormit imediat.

M-am trezit în sunetul strident al alarmei . Aceasta a fost o noapte liniştită, fără vise şi fără insomnii. Cred că eram cu adevărat obosită după o noapte nedormită. De data asta nu mai eram în întârziere, ba chiar am fost gata mai devreme cu 10 minute decât de obicei.

În curtea liceului erau mulţi copii. Într-un fel îmi plăcea la liceu, dar într-un fel mă enerva. Mai ales când mă gândesc că acum trebuia să fiu în vacanţă, dar ne-a chemat mai devreme cu o lună. Partea bună este că vom avea vacanţa de iarnă şi de primăvară cu o săptămână mai lungă, iar cea de vară cu 2 săptămâni.

-Bree, în sfârşit dau de tine.

-Bună şi ţie Ang.

-Oh, bună. Uite, voiam să îţi spun ceva în legătură cu ce am vorbit ieri. În primul rând vreau să îmi cer scuze că am făcut presiuni asupra ta şi că te-am cam obligat să îmi povesteşti ce ţi se întâmplă. De asemenea vreau să îţi mai spun şi că astăzi nu voi continua de unde am rămas ieri, ci te voi lăsa pe tine să decizi dacă îmi spui sau nu, iar dacă nu vei vrea, promit că nu mă voi supăra. Vreau să îţi respect intimitatea.

-Dar eu vreau să îţi spun. Eşti cea mai bună prietenă a mea. Problema ieri a fost că nici măcar nu ştiam cum îl cheamă.

-Ştiam că e vorba de un băiat. Stai! Ai zis că ieri se întâmpla asta, ceea ce înseamnă că de ieri s-au schimbat lucrurile. Deci, te-ai văzut cu el?

-Cam aşa. Eram în parc şi am dat peste el, la propriu.

-Şi cine e acest băiat care te-a făcut să fii cu capul în nori? Îl cunosc?

-Nu, nu cred că îl cunoşti. Îl cheamă…

Chiar atunci clopoţelul ce anunţa începerea orelor a sunat.

-Vorbim mai târziu. Trebuie să plec neapărat acum pentru că am prima oră Chimie şi ştii cum e profa.

-Da, din păcate ştiu foarte bine. Vorbim mai târziu.

__________________________________________________________

Am postat :x:x:x

În sfârşit după o absenţă îndelungată am postat:x:x

Sper că v-a plăcut capitolul. Aştept părerile voastre:)

Nu uitaţi să vă lăsaţi comentariile.

Kisses:*:*:*:*:*:*

 

Capitolul următor –>

Advertisements

21 thoughts on “6. Întâlnirea

  1. in sfarsit cap6!!!!
    deci cred ca aici se implinesc luni lungi…
    e un miracol!!!!!!!
    bree si jake…hmmm
    imi place bree:)e chiar tare:),si prietena ei bagacioasa:))
    astept next:)
    spor la scris
    multa inspiratie!!!
    te poop:-*:-*:_*

    Like

  2. abia ai pus cap si deja il vreau pe urmatorul:X
    sincer eu abia astept sa se desparta jacob de bella sau bella de jacob:X;))
    diferentele astea de varsta…:|

    Like

    1. Ştii…nu o să mă las de fic doar pentru că o persoană mi-a spus asta. Dacă nu îţi place, să-ţi fie de bine! Dar nu o să renunţ pentru că nu-ţi place ţie. Atâta timp cât altor persoane le place ceea ce scriu, eu voi continua să scriu;). Îmi pare rău dacă ai crezut că mă voi lăsa doar din cauza unui comentariu rău intenţionat;). Oricum mulţumesc pentru părerea sinceră. Am înţeles, nu-ţi place, dar nu renunţ;)

      Like

  3. hey catalina in privinta asta nu ai dreptate
    ficul e superb si alexa scrie foarte frumos noua chiar ne place
    iar daca tie nu-ti place nu mai citi si gata ca nu o sa-ti dea nimeni in cap:)
    ne place bree e de treaba iar jake e asa sweet
    spor la scris si intra si tu pe la noi si comenteaz pls:*:*:*:*

    Like

      1. nu ai pentru ce
        dak ei nu-i place asta nu inseamna ca poate sa vorbeasca in numele tuturor
        si nu te lasa de fic pentru ca e pacat noua ne place foarte mooolt:*:*:*
        si ms pentru comm-uri :X:X

        Like

  4. Super cap!!!!!Cam cand Postezi cap 7????Imi place mult cum scrii!!!
    Am inceput sa scriu un nou fic,se numeste Only hope.
    Aici e rezumatul: In acest fic este vorba de Bella si Edward,care se cred dusmanii de sange!!!Edward Cullen este un baiat,afemeiat.plin de fite,care invarte fetele la degetul mic!In timp ce Bella este o fata buna,harnica,si bogata,careia nu/i place sa profite de bani!!Dupa cum vedeti acesti doi adolescentii nu se aseamana deloc,dar ei parca ar fii o inima rupta,in doua parti,care poate fii lipita numai cu iubire!Am sa va dau o idee a fic/ului
    O intrebare care va va starni interesul!!
    Ce se va intampla cand Bella si Edward vor fii alesi pentru rolurile lui Romeu si Julieta!! Luand in calcul ca, fiecare pereche aleasa pentru rol va trebui sa repete zilnic!Ce crede/ti ca se va intampla dupa acel spectacol!Doar aici aflati!!

    http://dienuta22.wordpress.com/capitolul1-nu/

    spor la cap urmator!!Sper sa-l postezi cat de repede se poate!!!!Si inca ceva!!!Cam in ce cap.,Bella si Jacob isi vor recunoaste sentimentele???

    Like

    1. O dată fixă nu pot spune. Pot spune doar că acum scriu la capitolul 7. Scuze că nu am mai răspuns, dar am fost plecată. O să fac tot posibilul să postez zilele astea atât la You belong with me, cât şi la Twilight Rebels.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s