8. Prea aproape

Capitolul 8 – Prea aproape

BreePOV

Mă uitam pe liste, căutându-mi numele. Eram nerăbdătoare să aflu dacă merg mai departe la olimpiadă. Eram deja la a 3-a listă şi nici urmă de numele meu. Am continuat să caut până am găsit. Da! 97 de puncte, din 100.  Eram a doua, o singură fată avea punctaj mai mare decât al meu, 99.

–         Deci? Veni Ang în spatele meu. Mă mândresc că sunt prietena ta sau le spun tuturor că nu te cunosc? Neah, uită de prima parte. Deci, 90 şi câte puncte ai luat? De fapt, lasă-mă să mă uit eu că văd că nu-mi răspunzi.

–         Păi dacă nici măcar nu mi-ai dat şansa să răspund. 97.

–         97? Wow! Felicitări. Auzi, ştiu că te-am mai întrebat, dar nu mă pot abţine. Cum reuşeşti să înţelegi matematica?

–         Simplu. Îmi place.

–         Ei bine, dacă e pe-aşa, atunci eu niciodată n-o voi înţelege. Deci, acum ce-ai de gând să faci? Întrebă ea schimbând subiectul.

–         Nimic? Am spus eu mai mult ca o întrebare. Adică ce-aş putea să fac?

–         Cum adică ce? Nu-l suni pe Jacob ca să-i spui?

Jake devenise prietenul meu cel mai bun –  şi dragostea mea secretă, dar asta ştim doar eu şi Angela. Ieşeam cu el aproape în fiecare zi, iar atunci când lucram el venea la restaurant.

–         Ei bine?

–         Păi nu. Poate are treabă. Nu vreau să-l deranjez.

–         Uff.. Cine să te mai înţeleagă? Credeam că vrei să vorbeşti cu el cât mai curând.

–         Vreau… Dar dacă e ocupat nu vreau să-l deranjez şi apoi să se supere pe mine.

–         Şi orice-aş zice sau aş face nu-ţi va schimba decizia, nu?

–         Corect.

–         Bine. Oftă înfrântă.

Am pornit la drum. Am mai vorbit despre şcoală, colegii noştri şi despre profesori. Atunci mi-am amintit. Mâine voi avea ultima întrevedere la tribunal pentru ca Varner să fie pedepsit pentru ceea ce a făcut. Edward se descurca de minunte până acum. Mâine va trebui să povestesc tot ce s-a întâmplat, fiecare detaliu. Numai gândul îmi dădea fiori.

–         Bree? Bree!

–         Ăă.. da..ce e? Scuze, mă gândeam la…

–         Jake? Mă întrerupse ea.

–         Surprinzător, nu. Mă gândeam la procesul de mâine.

–         Oh! E ultimul nu?

–         Da.

–         Sper ca Varner să primească ce merită. E un porc, nesimţit…

Angela fu întreruptă de telefonul meu care suna. M-am uitat la numele apelantului. Jake. Am răspuns imediat.

–         Alo?

–         Hei pitico, ce mai faci?

–         Eu nu sunt pitică. Eşti tu înalt – el chicoti – Mă plimbam cu Angela. Tu?

–         Păi stăteam şi mă gândeam… şi mi-am amintit că azi se afişau rezultatele de la olimpiadă. Şi mă gândeam să vin cu tine să afli ce punctaj ai obţinut, deşi sunt sigur că e unul mare.

–         Um…păi.. vezi tu.. eu deja am fost să-mi aflu punctajul. Cu Angela.

–         Oh, ok. Şi… ce punctaj ai obţinut?

–         97. Am spus eu şi am roşit.

–         Ooo… ţi-am zis eu! Ştiam c-ai să reuşeşti. Bravo. Nu vrei să mergem la un restaurant? Trebuie neapărat să sărbătorim. Unde sunteţi? Vin să vă iau. Spuse Jake entuziasmat.

–         Suntem pe lângă intrarea în parc.

–         Bine. În 15 minute sunt acolo.

–         Ok. Am spus eu zâmbind. Ne vedem în 15 minute.

Am închis telefonul şi m-am întors spre Angela care mă analiza din cap până în picioare.

–         Ce-a zis?

–         Păi m-a felicitat pentru punctajul pe care l-am obţinut şi tocmai ne-a invitat la masă. A spus că trebuie să sărbătorim.

–         Bree, îmi cer scuze, dar eu nu pot veni. Trebuie să plec acasă. Am primit mesaj de la fratele meu. Are nevoie de mine.

–         Este bine? Te pot ajuta cu ceva?

–         Nu, nu! Este bine. Tu du-te cu Jake. Îmi povesteşti diseară ce-aţi făcut.

După ce ne-am despărţit, eu am continuat să mă plimb pe lângă intrarea în parc, aşteptându-l pe Jake, care în scurt timp a apărut. Ieşi din maşină şi se îndreptă spre mine, apoi mă luă în braţe şi mă sărută pe obraz, ca de fiecare dată.

–         Parcă ai spus că eşti cu Angela… spuse el, uitându-se pe lângă mine şi nevăzând pe nimeni.

–         Păi da… eram. Dar ea a trebuit să plece acasă.

–         Oh, înţeleg. Păi atunci..mergem?

–         Sigur.

Drumul până la restaurant a fost liniştit. Am mai vorbit despre vieţile noastre şi am mai aflat alte lucruri pe care nu le ştiam despre Jake. Însă când i-am adresat o întrebare şi-a schimbat starea. Nu mai părea la fel de bine dispus.

–         Jake, scuze că te întreb..dar… iubita ta nu se supără? Adică stai prea mult cu mine, iar cu ea mai deloc.

El se întristă puţin.

–         Adică nu-ţi place să stai cu mine?

Oh, Doamne! Asta a înţeles el din întrebarea mea?

–         Nuu! Nu e asta. Îmi place la nebunie să petrec timpul cu tine. Doar că nu vreau să ai probleme cu iubita ta din cauza mea.

Of! Nu ştiu de ce naiba am adus asta în discuţie. Ştiam prea bine cum reacţiona de fiecare dată când aduceam asta în discuţie. El niciodată nu o pomenea în discuţiile noastre, iar când eu îi spuneam să-mi povestească despre ea, el schimba imediat subiectul.

–         Şi deci… Cum te simţi ştiind că ai luat 97 de puncte?

Exact ca acum. Am ales să o las baltă. Niciodată nu obţineam nimic şi ultimul lucru pe care-l voiam era ca el să se supere că sunt insistentă.

–         Foarte bine. Sinceră să fiu nici n-am crezut că voi lua mai mult de 80.

El dădu din cap dezaprobator.

La restaurant am continuat să vorbim . De fapt cam asta făceam de fiecare dată. Vorbeam. Pare plictisitor, dar în fiecare zi aflam câte ceva despre el. Şi chiar dacă ar fi fost să nu aflu nimic, pur şi simplu faptul că-i ascultam vocea mă fermeca.

După ce am plecat de la restaurant am hotărât să mergem să ne mai plimbăm prin parc. La cât de mult ne plimbam prin parcul ăla, deja-l puteam numi „parcul nostru”.

Mă simţeam extraordinar în compania lui. Mă simţeam întreagă. El mă făcea să simt că sunt capabilă de orice, deşi părea imposibil. Alături de el simţeam libertatea, simţeam că pot zbura.

Dintr-o dată s-a înnorat şi a început o ploaie zdravănă, ce era însoţită de tunete şi fulgere. Am fugit repede să căutăm un adăpost. Am găsit un chioşc, unde era o porţiune mică acoperită, aşa că a trebuit să stăm lipiţi unul de altul. Partea proastă era că ploaia era destul de puternică aşa că ne-a udat foarte repde.

Stăteam şi priveam plaia care nu înceta şi nici nu dădea vre-un semn că avea să înceteze curând.

–         Bree… Mâine am ziua liberă.. Şi mă gândeam, dacă ai vrea să mergem la un film… Deci, ce zici?

–         Umm..din păcate nu pot.

–         Pot să te întreb de ce?

–         Mâine trebuie să merg la un proces.

–         Ce proces? Bree, s-a întâmplat ceva grav?

–         Păi…

El îmi luă faţa în mâini şi mă privi intens în ochi.

–         Ce s-a întâmplat?

Am început să-i povestesc tot ce s-a întâmplat cu Varner. El a stat şi m-a ascultat, iar când am terminat, mă privea cu ochii cât cepele.

–         Ahh.. Ce jigodie! De ce nu mi-ai spus nimic până acum? A întrebat Jake nervos.

–         Nu credeam că este foarte important.

–         Bree, credeam că ştii prea bine că tot ce are legătură cu tine, pentru mine este important.

Inima mi-a tresăltat la auzul cuvintelor lui. Dar nu mi-am permis mult timp să fiu fericită. Ştiam că-mi spune asta doar în calitate de prieten, nimic mai mult.

–         Uită-te la mine – îmi spuse, deşi mi-era imposibil să mă uit în altă parte, deoarece din nou îmi luase faţa în mâini – te rog, promite-mi că de acum încolo îmi vei spune tot. Inclusiv ceea ce crezi că e banal.

Nu am putut răspunde imediat. Intensitatea cu care mă privea mă determina să nu fac altceva în afară de a-l privi în ochi.

–         Bree, promite-mi – îmi spuse el din nou.

–         Îţi promit – am spus când am fost sigură pe mine că pot vorbi.

Însă abia atunci am realizat un lucru. Jake era foarte aproape de mine. Vârfurile nasurilor aproape ni se atingeau. Respiraţia mea a devenit din ce în ce mai greoaie şi la fel o simţeam şi pe a lui. Pentru o clipă aş fi putut jura că am văzut o sclipire în ochii lui.

O linişte se aşternuse între noi. Nu mai auzeam nimic în afara zgomotului produs de ploaie . Însă acel moment a fost întrerupt de un tunet destul de puternic, care m-a făcut să tresar. În acel moment Jake s-a retras şi eu la fel. Deşi stăteam foarte aproape unul de altul – nu la fel ca mai devreme – niciunul din noi nu spunea nimic.

Când ploaia dădea semne că nu va mai dura mult, am plecat de la acel chioşc şi ne-am îndreptat spre maşina lui Jake. Continuam să nu vorbim, doar mergeam. În maşină era acelaşi lucru, o tăcere apăsătoare.

Când Jake frânase în faţa casei mele, a vorbit în sfârşit:

–         Ne vedem mâine.

–         Dar mâine…

–         Ştiu. Dar aş vrea să vin şi eu. Dacă nu te deranjează, bineînţeles.

Am lăsat faţa în jos, roşie în obraji.

–         Nu, nu mă deranjează.

Am vrut să ies din maşină, dar mâna lui Jake a apucat-o pe a mea şi m-am întors cu faţa spre el. Mi-am adus aminte de prima seară când m-a adus acasă, când ne-am întâlnit în parc. Ziua aceea a marcat începutul prieteniei noatre.

–         Noapte bună.

Dar de data asta nu m-a mai sărutat pe obraz, aşa cum făcea de fiecare dată.

–         Noapte bună.

Şi cu asta am ieşit din maşină.

JakePOV

Sunt un idiot! Ce naiba a fost cu mine în parc? Mai aveam puţin şi o sărutam. Nu că eu nu aş fi vrut, însă nu mi s-a părut corect faţă de ea şi faţă de Bella. Niciuna din ele nu merită ceea ce le fac. Aş vrea să-i pot spune Bellei adevărul şi să continuăm să fim prieteni, aş vrea să-i pot spune adevărul lui Bree, că o iubesc, dar nu îndrăznesc să o fac pe niciuna din ele. Nu am curajul. Nu vreau ca ele să fie rănite. Le iubesc pe amândouă. Bella-mi este ca o soră. Am crescut alături de ea. Iar Bree… Despre Bree pot să spun cu mâna pe inimă că este dragostea vieţii mele. Nu am mai simţit pentru nimeni ceea ce simt pentru ea.

Telefonul meu care suna într-una m-a făcut să revin în lumea reală, departe de mintea mea întortocheată. Bella era cea care mă suna.

–         Alo?

–         Bună Jake. Aveai treabă? Te-am deranjat?

–         Nu. Pot să vorbesc. Ce mai faci?

–         Tocmai mă pregăteam să plec acasă şi am vrut să ştiu ce mai faci, din moment ce nu am mai vorbit de ceva timp.

–         Mda, am fost cam ocupat în ultimul timp – încă un motiv să mă simt groaznic. Vrei să vin să te iau?

–         Nu, e în regulă. Sunt cu maşina.

Am continuat să vorbim, iar eu am fost nevoit să mai inventez alte minciuni pentru a justifica faptul că nu prea i-am acordat atenţie în ultimul timp. Mă simţeam goraznic. Nimic nu mă putea face să mă simt mai bine.

Când am ajuns acasă mi-am făcut un duş, apoi m-am dus la culcare. Ca de obicei în ultimele zile, am adormit cu un şir de insulte la adresa mea.

________________________________________________________

Aleluia!! S-a întâmplat MINUNEA să termin în sfârşit capitolul 8.

Ştiu că n-am nicio scuză, ştiu că a trecut mult timp, ştiu că acest capitol a fost prea scurt şi ştiu că nu prea au mai rămas cititori ( asta măcar dacă mai citeşte cineva ).

Sper totuşi că v-a plăcut capitolul şi că nu v-a plictisit. Şi promit că în capitolul următor va fi vorba despre Bella şi Edward.

Mulţumesc că citiţi>:D<!

Kisses.

 

Capitolul următor –>

28 thoughts on “8. Prea aproape

  1. X(X(X(X(X(X(X(X(X(X(X(X
    Mrg alea de mai sus o sa afli tu pentru ce sunt.
    Este super!!!!!
    Bai deci abia astept sa vad ce reactie o sa aiba Bella cand o sa il vada pe Jake cu Bree la proces.Bineinteles ca si reactia lui Jake o sa fie tare (cred/sper).
    Chiar daca tu nu crezi ca mai ai cititori (si vrei sa scapi de mine,PS: nu ai cum sa scapi de mine! ) uite ca ai! Adica normal ca ai,ficul este super !!! :X:X:X:X:X:X
    Si sti…te voi stresa pana nu mai rezisti ,ca sa pui capitolul urmator repede si sa nu dureze 10 ani (8 luni).
    Pupiciii mullttiii si gretosi si bafta la urmatorul :*:*:*:*:*:*:*>:d<

    Like

    1. o să fac tot posibilul să nu mai dureze atât de mult.
      iar în legătură cu reacţiile lor la proces…o să fi surprinsă>:)…sau poate că nu:-??
      anyway…mulţumesc pentru comentariu şi pentru faptul că încă citeşti:*:*:*

      Like

    1. mă crezi sau nu, şi eu am avut un moment în care am crezut că nu voi mai posta:))
      mulţumesc pentru comentariu:) şi sper şi eu ca următorul capitol să vină curând:)

      Like

  2. ma bucur ca ti-am facut timp sa postezi.Felicitri pt treducere.Sper sa postezi cat mai curand deoarece sunt foarte nerabdatoare sa vad ce se va intampla in viitoe intre cei 4(Edward-Bella si Jacob-Bree).Astept cu mare nerabdare si entuziasm urmatorul.

    Like

    1. hei:).. mulţumesc pentru comentariu şi pentru că încă citeşti. ficul nu îl traduc, ci îl scriu eu:D
      capitolul următor s-ar putea să vină în vacanţă…depinde de timpul meu liber:)

      Like

  3. yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeyyy!! – cu asta vreau sa spun ca ma bucur groaznic de mult ca ai postat-
    OOOOOOOOOOOOOOOFFF!! :(( – dc naiba Bella nu se desparte de Jacob iar el va fi cu Bree iar Bella cu Edward. Yeeyyy :)) –
    abia astept urmatorul cap.
    kisses and hugs >:D<:X:*

    Like

  4. super ficu dar sincer mas bucura dak ti_ai face cate un pic de timp si pt cititoarele tale si dak ai putea sa postezi mai des ar fi super.noi chiar asteptam cu nerabdare nextu si sper sa fie in curand .pupici

    Like

    1. crede-mă că şi eu îmi doresc acelaşi lucru. capitolul 8 l-am scris cu chiu, cu vai şi sper să nu se mai întâmple asta.
      mă bucur că-ţi place ficul meu:) şi voi face tot posibilul să postez mai des.
      mulţumesc pentru comentariu:*:*

      Like

  5. vine si la noi Iepurasul cu un nou capitol???K nu mai am rabdare,imi doresc sa aflu cum vor decurge lucrurile in continuare intre Edward si Bella.
    Sper k o sa postezi cat mai curand.Te asteptam cu drag.pupiciii

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s