Cerul înstelat

Cerul înselat

Cerul înstelat
În întuneric îmbrăcat
Este singurul martor
Al iubirii ce-ţi port.

Numai el ştie ce simt
Numai el vede cum sunt
Numai el m-ascultă mereu,
Cum plâng si suspin
După tine…

Nu ştiu ce să fac
Cum să mă împac
Cu gândul că tu
Nu vei afla nicicând
Iubirea ce-ţi port.

Tot stau şi mă întreb
De ce nu acţionez
Şi de ce prefer să tac
Şi să plâng, după tine…

Dar ceru-i acu’ senin
Şi totuşi eu suspin
Dup-a ta iubire.

Aştept ca tu să vii
Şi să te pot privi
Când tu-mi vei spune mie
Acele cuvinte
Ce valorează cât o mie.

Doar atât îmi doresc
Să-mi spui „Te iubesc”