Capitolul 11

Bella

În sufragerie eram doar eu, Bree și Esme. Ceilalți nu știu pe unde erau. Când a venit Carlisle, s-a adunat și restul familiei lui și au venit în sufragerie. Mă simțeam de parcă eram un animal rar, pe cale de dispariție, cu toate privirile alea ațintite asupra mea. Dar cel mai mult mă enerva, ca de obicei, privirea lui Edward. Nu înțelegeam ce i-am făcut.

–         Deci, începu Carisle, după cum, probabil, știți, Bella și Bree au făcut parte din armata Victoriei, dar până la urmă am decis să le lăsăm să plece deoarece nu ne atacaseră și nu ne făcuseră niciun rău.

Cineva își curăță gâtul zgomotos. Blonda se uita la Carlisle cu o sprânceană ridicată și părea destul de frustrată. Carlisle își dădu ochii peste cap.

–         Bine, poate că a fost un mic incident, dar nu ne-au rănit și păreau chiar destul de pașnice. Chiar nu m-am mai gândit la ele din acea zi, dar azi când mergeam la vânătoare am simțit că mai erau niște vampiri străini în pădure așa că i-am căutat. Bella și Bree nu făceau nimic, ba chiar am prins o discuție între ele – îmi cer scuze că am tras cu urechea, ni se adresă mie și lui Bree – și chiar m-au uimit. Ele nu voiau să facă rău oamenilor. Ba chiar Bella nu s-a mai hrănit de ceva timp, așa e? Întrebă el privindu-mă. Eu doar am dat din cap aprobator și mi-am coborât privirea. Atunci m-am gândit că am putea să le ajutăm.

–         Carlisle, ești sigur? Întrebă Jasper.

–         Da, sunt sigur. V-aș ruga pe toți să fiți atenți și să le ajutați. Fetelor, când aveți vreo întrebare, sau o nelămurire, nu ezitați. Orice membru al familiei mele vă va răspunde.

Eu una nu puteam spune nimic, așa că am dat din cap recunoscătoare. Deși cred că doar pe el și pe Esme îi voi întreba când voi avea o nelămurire. Poate și pe Alice, asta dacă nu era Jasper prin preajma ei.

Mi-am dat seama că datul din cap nu era suficient. Carlisle făcuse deja foarte multe pentru noi. Mai multe decât ne-am fi așteptat. Ne-a oferit posibilitatea de a trăi o viață liniștită și fără a omorî oameni, ne-a protejat în fața familiei lui și asta după ce am vrut să-l atac în pădure și mai rău… După ce am făcut parte din cei care i-au atacat familia. Așa că mi-am aduna cuvintele și am reușit să rostesc:

–         Mulțumim. Pentru… tot.

El a dat din cam aproape insesizabil, apoi a continuat:

–         Din păcate va dura până vom finaliza și cea de-a doua cameră, așa că sper că nu vă veți supăra să împărțiți camera pentru un moment.

M-am uitat la el cu ochii mari. Vorbea serios? Chiar ne oferea să stăm cu el și cu familia lui în aceeași casă?

–         Da, vorbește serios, se auzi vocea lui Edward.

M-am holbat la el surprinsă. Dacă n-aș ști că e stupid, aș spune că citește minți.

–         Oh, Doamne! Bella și Bree vor locui cu noi? Ce tare! Staaai… Asta înseamnă că va trebui să mergem în curând la cumpărături. Yay! Abia aștept. Vom colinda magazinele și vom lua tot ce este nevoie, haine pentru toate ocaziile. Când mergem? Oh, Doamne! Va fi așa distractiv…

Alice țopăia fericită și vorbea fără încetare. Mă cam speriase hiperactivitatea ei. Dar apoi, văzând-o așa, un zâmbet mi s-a strecurat pe buze. Chiar părea a fi fericită. Mi se părea un lucru uimitor să te bucuri dintr-un lucru care mie mi se părea insignifiant.

–         Cred că mai întâi ar trebui să le lăsăm pe Bella și Bree să spună dacă acceptă. Spuse Carlisle.

Știam că Bree voia să accepte, dar nu spunea nimic deoarece mă lăsa pe mine să iau decizia asta. Era o decizie greu de luat. Pe de o parte și eu îmi doream să stăm mai mult în preajma lor, să învățăm mai multe despre a fi vampir și să nu mai stăm prin pădure, dar pe de altă parte, era vorba despre familia și teritoriul lor. Nu puteam să venim noi în casa lor și să stricăm armonia familiei acesteia. În plus nu puteam pretinde să locuim în casa lor ca și cum am fi fost vechi prieteni. Și sinceră să fiu, nu puteam avea încredere în ei, cel puțin nu în toți. Chiar dacă Carlisle era conducătorul lor, nu ne putea garanta nimeni siguranța.

Mi-am plimbat privirea asupra tuturor chipurilor din încăpere. Rosalie afișa indiferență, Jasper era puțin ostil, în schimb Emmett, Alice și Esme ne priveau cu speranță, iar Alice era și foarte entuziasmată și Carlisle aștepta să răspundem. Totuși asupra lui Edward am zăbovit ceva mai mult. Aceea frustrare care deja devenise o obișnuință era încă prezentă pe chipul lui, dar întrezăream și o oarecare urmă de speranță, speranță că voi spune da. Și pentru el era limpede că decizia depindea de mine și mă privea fix în ochi.

Dar nu înțelegeam ceva. Dacă pe el îl deranjează atât de mult prezența mea, de ce ar spera să spun „da” și să rămân în aceeași casă cu el… ei.

Cu toate astea, ceva ce am văzut în privirea lui Edward m-a făcut să mă hotărăsc și am dat răspunsul imediat.

–         Da, ne-ar face mare plăcere. Mulțumim pentru asta.

Alice nu așteptă nicio nanosecundă în plus și imediat se năpusti asupra mea, luându-mă în brațe, apoi trecu la Bree și apoi îmbrățisă fiecare membru al familiei sale.Chiar și pentru un vampir, fata asta avea prea multă energie. Când veni din nou în dreptul meu și al lui Bree nu știam la ce să mă aștept.

–         Abia aștept ziua de mâine. Mâine va fi cel mai indicat să mergem la cumpărături. Astăzi nu putem. Azi o să vă instalați aici, o să vă arătăm împrejurimile și o să vă spunem cât mai multe. Sau am putea merge acum la magazin. Sigur vom avea timp pentru destule. Chiar mă gândeam…

Bine că vampirii nu au neovie să respire, altfel fata asta ar fi murit sufocată la cât de mult vorbea fără să inspire.

–         Alice, mai ușor. Abia au acceptat. Vrei cumva să-și retragă spusele și să le pui pe fugă? Îi spuse Emmett.

–         Ce?! Nu, ele nu ar face așa ceva. Nu-i așa? Alice se uita la noi cu o privire ce semăna cu a unui cățeluș plouat. O privire căreia ți-era imposibil să-i reziști.

–         Acum că le manipulezi folosind privirea aia, normal că nu-ți vor spune nu.

–         Oh, mai taci! În caz că ai uitat, aș putea să-mi dau seama dacă se răzgândesc. Cap sec!

Emmett și Alice au mai continuat în ritmul ăsta încă ceva timp, până când Carlisle le-a spus să înceteze.

–         Ar fi o idee, a spus Edward dintr-o dată.

–         Ce anume? A întrebat Carlisle.

–         Nu suntem chiar 100% siguri că a fost Victoria și nu putem risca. Așa că Jasper s-a gândit că am putea să le întrebăm pe ele dacă știu ceva. Dar se pare că ele nici nu au văzut-o vreodată.

–         Ar putea cineva să ne lămurească și pe noi? Am întebat eu șovăielnică.

–         Noi am presupus că persoana care a fost în spatele atacului este Victoria, cineva care caută răzbunare pentru o cauză pierdută. Dar, cum a spus și Edward, nu suntem complet siguri și nu am vrea să riscăm un atac de la un adversar surpriză. Am fi vrut ca voi să ne confirmați dacă este vorba despre Victoria sau nu. A spus Carlisle.

–         Noi nu știm cine era în spatele întregii chestii, a vorbit Bree. Noi nu știam decât că există o Ea și Riley se ducea mereu la ea. Riley a fost creatorul tuturor. Niciunul din noi nu a văzut-o vreodată.

–         E cumva roșcată? Mă trezesc eu întrebând imediat ce Bree a terminat de vorbit.

E de prisos să mai menționez că toți se uitau la mine surprinși, nu tocmai spusese Bree că nu o văzusem niciodată pe cea care trăgea sforile? Și că tot am menționat-o pe Bree, aceasta era cea mai uimită dintre toți. Avea și motive.

–         Dar Bree tocmai a spus… începu Edward.

–         Da, Victoria este roșcată, vorbi Jasper peste Edward.

–         Cum… Cum de știi asta, Bella? Mă întrebă Bree.

Gafa era deja făcută. Mă dădusem de gol, acum nu mai puteam da înapoi, nu? Ar fi trebuit să-i spun de mult asta lui Bree, dar sinceră să fiu numai la asta nu mi-a stat mie capul în ultimul timp. Sper doar că nu avea să se supere pe mine. Am oftat.

–         Victoria a fost cea care m-a transformat, am spus cu privirea în pământ.

–         Poftim? Dar parcă spuneai că și tu tot de Riley ai fost transformată! De ce ai minți? Nu are niciun sens.

–         Din cauza lui Diego. La acel moment nu știam ce să cred despre el. nici despre tine, dar Diego îmi dădea un motiv în plus. El era mâna dreaptă a lui Riley. Și a mai fost o conversație între Diego și Riley pe care am auzit-o, fără să vreau, înainte să mă trezesc.

–         Dar după de ce nu ai spus nimic? Sau tot nu mai ai încredere în noi… în mine.

–         Nu e vorba de încredere! Am și uitat amănuntul ăsta. Am avut lucruri mai importante la care să mă gândesc.

Acum discuția noastră normală se transformase într-o ceartă de toată frumusețea, cu strigăte din partea amândurora. Mai lipsea o păruială, câțiva pumni, câteva șuturi și aveam tot tacâmul.

–         Și-așa că ai ales să mă minți!

–         La dracu’! Nu te-am mințit! Am spus ce-am spus atunci pentru că nu am avut încotro.

–         Dar tot ai mințit-o, se băgă dintr-o dată Edward în cearta noastră, doar că el vorbea pe un ton foarte calm.

–         Nu pot să cred că te numeam sora mea. Ești o mincinoasă! Te urăsc! Te urăsc să știi!

Bree se întoarse pe călcâie și plecă din casă pornind spre naiba știe unde. Am vrut să mă duc după ea, dar Alice mă opri.

–         Mai bine nu te duce după ea, nu ați face altceva decât să vă certați din nou. Las-o să se calmeze și după veți vorbi și veți lămuri problema.

Eu am dat din cap.

–         Dacă i-ai fi spus adevărul la timp, nu s-ar fi ajuns în situația asta, comentă Edward pe un ton amuzat și cu un rânjet superior.

–         Ahh! Idiotule! Tu nu știi nimic, așa că nu mai vorbi ca prostu’! Să te ia dracu’ de idiot!

–         Înjuri cam mult.

–         Tu chiar ești dat dracului. Futu-ți…

Nu am mai continuat și m-am întors și eu plecând. Voiam să fiu oriunde, numai să fie ceva distanță între mine și netotu’ ăla.

Nu aveam o direcție în timp ce mergeam, pur și simplu îmi continuam drumul mergând unde vedeam cu ochii.

_____________________________________

S-a produs minunea!!

Aș vrea să vă rog să scuzați limbajul Bellei (asta dacă v-a deranjat).

Sper că v-a plăcut capitolul și vă rog să-mi scuzați greșelile:)

Btw… Serile trecute când încercam să scriu, dar fără succes, m-am apucat să caut poze și să le editez… și așa am făcut o copertă pentru fanfic și am pus și personajele în viziunea mea:)

• Personaje
• Coperta

Cam asta a fost tot. Pupici:*:*:*:*