Capitolul 13 – Cumpărături

Capitolul 13 – Shopping

Din perspectiva lui Edward

 

Pregătirile pentru bal erau în toi. Şi de asemenea şi pregătirile pentru ziua Bellei. Alice era un adevărat uragan. Cumpărase totul în timp record. Căzusem de comun acord cu Alice ca petrecerea de ziua Bellei să o facă la mine acasă. Mie-mi convenea de minune, pentru că astfel îi puteam cânta Bellei cântecul pe care am încercat să-l compun pentru ea.

Datorită planului Bellei, a trebuit să mă duc la Lauren şi să o invit la bal. Bine-nţeles că a acceptat imediat. Aşadar, acum eu mergeam la bal cu Lauren, iar Bella cu Tyler şi cu Mike, evident neştiind unul de altul.

Astăzi fetele mergeau să-şi cumpere rochii.

-Eu merg cu Alice şi cu fetele să-şi cumpere rochiile. Vreţi să veniţi şi voi? Adică având în vedere că e sâmbătă şi nu prea aveţi ce face. Şi Alice chiar mi-a spus să vă spun şi vouă să veniţi, deoarece are nevoie şi de păreri din partea băieţilor.

-Hai să mergem. Am spus eu repede. Adevărul este că vroiam să o văd pe Bella ca să mai discutăm despre planul nostru. Da, sigur. Doar să vorbeşti cu ea, atâta tot, nu? Da! Ce altceva ar putea fi? În ultimul timp ţi-am tot spus, dar tu tot nu mă crezi. Ce să-ţi fac dacă eşti încăpăţânat? Pentru ultima oară: Nu sunt îndrăgostit de Bella! Bine! Fie cum spui tu. Dar să ştii că nu rezolvi nimic cu negarea.

În scurt timp eram în hol şi le aşteptam pe fete să vină.

-Veniţi toţi? Super! A spus Alice, aruncându-mi o privire ciudată.

-Mda grozav! Hai să mergem.

Când m-am uitat mai atent, mi-am dat seama că Bella nu era cu ele. Oare unde o fi?

-Edward, te rog du-te şi tu să o chemi pe Bella. Spune-i să se grăbească.

-Ok!

Am intrat în camera Bellei. Nu se poate! Să-mi spună cineva că visez. Bella stătea în faţa mea doar în lenjerie intimă. Ma rog, ea era cu spatele, deci nici nu şi-a dat seama cine a intrat. Doamne să nu se întorcă, Doamne să nu se întoarcă. De ce nu vrei să se întoarcă? Şi ziceai de mine că sunt ăla prost. Dacă se întoarce, sunt în stare să sar pe ea în patu ala lângă care stă. Omule, obsedat mai eşti! Taci din gură! Doamne să nu se întoarcă, Doamne să nu se întoarcă, Doamne să nu s… Prea târziu.

-Alice, ţi-am spus că vin imediat! Spuse ea întorcându-se.

Când m-a văzut, s-a speriat şi a început să ţipe. La naiba! Să se acopere. Simţeam tensiune în pantalonii mei. Ahh! Jos băiete! Calm! Prefă-te că nu ai văzut-o pe Bella. Şi uită că te-ai gândit să sari pe ea în patul ăla şi că i-ai fi lăsat pe ceilalţi să se ducă la cumpărături în timp ce tu şi Bella aţi putea face altceva. La naiba! De ce a trebuit să mă gândesc la asta? Acum mi-era şi mai greu.

-Edward, ce cauţi aici? Întrebă ea în timp ce s-a acoperit cu un prosop.

Bine măcar că s-a acoperit.

-Um…am..am ve..venit c…ca să…îţi spun că…că Alice te aşteaptă.

Uite că mi-am găsit o noua porecla “Edward-bâblbâitul-când-o-vede-pe-Bella-aproape-dezbrăcată”. Cât de am fost patetic când i-am răspuns.

-Bine! Spune-i că vin imediat. Şi data viitoare să baţi şi tu la uşă.

-Şi tu altă dată să te îmbraci sau să pui ceva pe tine.

-De unde era să ştiu eu că tu o să intri peste mine?

-Şi de unde era să ştiu eu că tu nu aveai nimic pe tine?

-Zbori de aici!!!

-Ok! Am plecat. Şi grăbeşte-te!

Am ieşit din camera ei şi m-am îndreptat spre ceilalţi. Ei stăteau şi discutau despre nu ştiu ce.

-Edward, am hotărât să mergem cu Jeep-ul lui Emmett, dar nu avem loc toţi. Şi ne gândeam ca tu şi Bella să veniţi cu maşina ta. Eşti de acord?

-Bine.

-Atunci uite cum facem. Noi o luăm înainte, iar tu o aştepţi pe Bella şi veniţi la mall-ul din centru. Cel în care am fost în prima zi de şcoala.

-Da Alice, ştiu unde e!

Ceilalţi au plecat şi m-au lăsat pe mine singur.

Ce poate face atâta timp? Au trecut mai bine de 30 de minute. Mult le mai ia fetelor să se pregătească de plecare. “Spune-i că vin impediat.” Asta înseamnă pentru ea imediat? Dacă în trei minute nu e aici, mă duc din nou să văd de ce naiba îi ia atâta. 2:50, 2:49, 2:48, 2:47… 5, 4, 3, 2, 1. Am făcut stânga îmrejur să merg la Bella, dar ea tocmai se îndrepta spre mine. Frumoasă sincronizare.

-Edward, unde sunt ceilalţi?

-Au plecat cam acum o jumătate de oră.

-Ce?! De ce nu au aşteptat?

-Crezi că aveau toată ziua la dispoziţie? Hai să mergem mai repede că am întârziat destul.

Drumul până la mall niciunul dintre noi nu a spus nimic. Bella doar se uita pe geam şi părea că se gândeşte la ceva. Nici nu şi-a dat seama că am parcat maşina. Părea deconectată de lumea asta, fiind într-o lume doar a ei. Desigur asta era doar o teorie.

Am coborât din maşină şi m-am dus să îi deschid uşa. Cand am deschis uşa, părea ca trasă dintr-o transă. Când am întins mâna să o ajut să iasă din maşinp, ea a roşit. Era adorabilă când roşea. Doar când roşea? Vrei să-ţi aduc aminte de incidentul de azi-dimineaţă? Atunci nu mai era adorabilă? De fapt, scuze, greşeala mea. Atunci era excitantă. Taci naibii din gură şi nu mai îmi aminti. Pentru anumite părţi ale corpului meu, amintirea aceea nu e sănătoasă.

-Ei, bine, unde sunt? Mă întrebă Bella, făcându-mă să revin la lumea normal. Îi eram recunoscător.

-De unde ai vrea să ştiu eu?

Ea a căutat în geanta ei ceva, până a găsit telefonul. A căutat un număr în agendă, apoi apăsând tasta apelare, a dus telefonul la ureche.

-Alice, unde sunteţi?… Aha! Ok, venim şi noi acum. A închis telefonul, apoi s-a uitat la mine. Sunt la etajul 3 la Spring Time.

-Bine. Hai să mergem.

Când am ajuns la prietenii noştri, toţi se uitatu su speranţă la noi. ce naiba se întâmplă cu ei?

-Ce v-a luat atâta timp?

-Întreab-o pe domnişoara aici de faţă, căreia îi ia jumătate de oră să se îmbrace.

-Ştii ce? Puteai să pleci şi fără mine. Mă descurcam şi singură.

-Puteai să-mi zici asta de la început.

-Încetaţi să vă mai certaţi ca doi copii mici. Haideţi odata să luăm rochiile alea şi costumele pentru voi.

-Costume pentru noi? întreb eu confuz. Nici nu ştiam că o să ne luăm şi noi costume. Adică era vorba doar de rochiile fetelor din câte îmi aduc eu aminte.

-Păi da, normal. Doar nu vreţi să veniţi în pantaloni scurţi şi un tricou la bal.

-Normal că nu. Dar din câte ştiu, era vorba doar de rochiile voastre…

-Cât aţi lipsit voi, am zis să luam şi costumele voastre din moment ce tot suntem aici. Acum e clar?

-Mda.

Alice era o maniacă a cumpărăturilor. În mai puţin de o ora am mers în toate magazinele. Nu putea rămâne nimeni în urma, toţi trebuia să fugim după ea. Bineînţeles, asta dacă ţineam la viaţa noastră. Dintre toate magazinele, doar unul a îndeplinit toate criteriile lui Alice.

Alice s-a dus la toate rafturile şi umeraşele. Nici un om pe o rachetă nu o putea întrece.

-Rose! Ia astea şi du-te să le probezi. I-a spus lui Rose, înmânându-i un braţ de rochii.

-Iubito, lasă-mă să te ajut. Îi spuse Emmett lui Rose, în timp ce a luat o parte din rochii şi le-a dus până la cabina de probă. Pun pariu că Emmett a vrut şi el să intre în cabina de probă cu Rose ca să o ajute. Nu ştiu sigur dacă o ajuta să se imbrace, dar de dezbrăcat, sigur o ajuta. Bucuros chiar.

În scurt timp, ieşi din cabină Rose îmbrăcată cu o rochie de un albastru deschis, scurtă, care lăsa umerii la vedere, cu mânecile lungi, iar în părţile laterale ale corpului, având nişte încreţituri.

-E perfectă Rose. Ştiam că îţi va veni bine. Voi ce ziceţi băieţi? Emmett?

-E minunată. Spuse Emmett în timp ce mai avea puţin şi saliva. Noi ceilalţi ne-am stăpânit un chicot. Tocmai ce am spus mai devreme cu cabina de probă. La urma urmei, Emmett, tot Emmett rămâne.

Rose a intrat din nou în cabină pentru a proba o altă rochie. Când a ieşit, am rămas toţi cu gura căscată, mai ales Emmett, căruia acum chiar îi trebuia o galeată, un vas, ceva pentru că saliva la propriu.

Era la fel de scurtă ca cealaltă, aparent. Doar dantela de deasupra era de aceeaşi mărime ca rochia anterioară, deoarece materialul ce se afla sub dantela, era mult mai scurt. Talia era fin subliniată de o curea lată. Doar nu avea de gând să vină aşa la bal! Nu spun că nu arăta bine, dimpotrivă arăta excepţional, doar că dacă va veni îmbrăcată aşa, va avea nevoie de gărzi de corp.

Nu ţi-o imaginezi pe Bella îmbrăcată aşa? T-A-C-I! Bine,bine. Nu mai spun nimic. Pariu că Alice i-a găsit şi Bellei o rochie asemănătoare. Abia aştept să-ţi văd reacţia. Lua-te-ar dracu! Tu eşti vocea mea interioară. Nu se presupune că ar trebui să fii de partea mea? Sunt de partrea adevărului. Iar adevărul e că ţie îţi place Bella. Şi încă cum. Şi crezi că eu nu ştiu? Nu se poate! Ai recunoscut în sfârşit. Unde să notez? Unde-i calendarul, agenda, jurnalul? Ar trebui să dau şi la ştiri. S-a întâmplat minunea ca tu să recunoşti în sfârşit. Hai gata! Termină. Bine. Pentru că ai recunoscut în sfârşit, promit că nu te voi mai călca pe nervi. Să trăiesc să o văd şi pe asta.

În timpul în care eu am discutat cu mine, Tanya a probat rochiile ei, iar acum era rândul lui Alice.

A ieşit din cabină purtând o rochie de un albastru deschis. Ce avea Alice de a ales numai albastru? Păcat că nu am vazut-o şi pe Tanya ca să ştiu dacă şi ei i-a ales tot albstru.

Rochia lui Alice era scurtă – deşi nu la fel de scurtă ca cele care le-a probat Rose – fără mâneci. Talia era şi ea subliniată cu un cordon subţire.

Lui Jasper îi ieşeau ochii din orbite.

Trecuse rândul lui Alice, acum mult aşteptatul rând al Bellei.

Prima rochie era una neagră, scurtă, cu umerii goi. Cu o curea lată, elastică, satinată în partea din faţă.

Arăta atât de… HOT! Calm boy! O să o omor pe Alice. Cred că sunt cam paranoic, dar mi se pare că a făcut asta intenţionat.

-Ce ziceţi? Întrebă Alice plina de speranţă.

-Asta sigur nu e prietena mea din copilărie. Spuse Jacob cu ochii cât cepele în timp ce îşi primea o palmă după ceafă de la Tanya. Ouch! Doare să ştii. Spuse el, apoi se întoarse spre Tanya şi o sărută puternic, uitând că au şi spectatori.

-Ştiţi, hotelul e aici aproape. Dacă vreţi vă lăsăm acolo şi puteţi să faceţi acolo ce vreţi. Şi nu e nevoie să ne arătaţi ce aţi putea face în acea cameră de hotel.

-Ce Edward, nu mai am voie să-mi sărut iubita? Sau eşti gelos că nu ai pe cine săruta?

-Neah… Nici pe departe. Doar că pe aici mai pot trece şi copii.

-Sigur. Buna scuză ai mai găsit.

-Nu şi voi! Vă rog, nu-mi stricaţi ziua de cumpărături cu certurile voastre. Şi Edward, cred oricum că ai încurcat persoanele. Bella e aici, în caz că vrei să te cerţi, ceartă-te cu ea. Oricum, certurile dintre tine şi Jake nu sunt la fel de amuzante ca cele dintre tine şi Bella.

-Ce amuzant. Haideţi odată că pierdem timpul.

-Ai zis şi tu ceva inteligent. Îmi spuse Bella.

-Nu din nou! Bella intră şi probează cealaltă rochie, cea roză.

-Ok. Dar fie ce o fi, nu o să iau rochia aia nici moartă. E roză, nu suport rozul.

-Haide Bella, te rog. Este foarte frumoasă. Ia-o te rog, te impor.

-Alice Brandon, nu face faţa aia. Nu! Te rog, orice, numai nu faţa aia.

-Te rog Bella!

-Uff… Bine, ai câştigat.

-Yupii!!! Bella te iubesc!

-Grozav! Nici eu.

-Haide, du-te să o probezi.

Bella a ieşit din cabină, îmbăcată cu o rochie, care era de data asta mai lungă, din fericire, roză, cu un decolteu adânc în V. Cu o curea neagră în jurul taliei.

-Bella, rochia asta o iei pentru petre…

-Ce petrecere?

-Am zis petrecere? Vroiam să zic bal.

Nu-mi vine să cred că Alice mai avea puţin şi se scăpa în legătură cu petrecerea.

-Mă rog… Cum spui tu. Plec să probez şi cealaltă rochie.

Imediat cum m-am asigurat ca Bella e la o suficientă distanţă astfel încât să nu poată auzi, am început să vorbesc cu Alice.

-Alice, ce e cu tine? Era să te dai de gol.

-Scuze. Fără să vreau. Calmează-te că nu a aflat.

-Dar ai grijă…altă…da…

Nu se poate. În momentul de faţă stăteam cu gura căscată, mai că nu îmi căutam maxilarul pe jos. În faţa mea stătea o Bella îmbrăcată, cu o rochie foarte scurtă, cu umerii goi. Ce naiba era aşa scurtă? Adică înţeleg că e griză, dar nici chiar aşa. A lui Rose nu era aşa, măcar a ei mai acoperea ceva că avea dantela aia, dar la Bella nimic. Dacă va lua rochia asta pe ea, mâine, jur că voi sta numai cu ochii pe ea. Să îndrăznească vre-unu să se apropie de ea cp îi mut capul de pe umeri.

-Gata Alice, am luat şi rochia asta pe mine. Acum mă pot îmbrăca din nou cu hainele mele normale?

-Da Bella. Dar vei lua toate cele 3 rochii. Bine, cum spui tu, numai să mergem odată. M-am plictisit de atâta probat rochii.

Am mers la casă pentru a achita tot ce cumpărasem, iar apoi am mers să ne luăm şi noi costume. Eu mi-am cumpărat o pereche de pantaloni negri, şi o cămaşă neagră, Emmett pantaloni negri, iar cămaşa lui era de un negru-albăstrui, pe când a lui Jazz era doar albastră, iar el avea o pereche de blugi. Jake şi-a luat şi el o pereche de pantaloni maro şi o cămaşă crem.

Aveam toţi îmbăcăminte pentru mâine.

Adevărul e că abia aşteptam ziua de mâine, ziua balului şi ziua în care eu şi Bella ne vom uni forţele. Avea un plan genial. Şi ai discutat cu ea de nu ai mai putut azi despre planul ei. Ce? Ce vrei să spui cu asta? Edwardstein, înainte să pleci la cumpărături, ai spus că abia aştepţi să discuţi azi cu Bella despre plan. Acum îţi aduci aminte? Aaa, da, corect. Nu am mai discutat cu ea, deoarece aveam altceva de făcut. Da sigur, te înţeşeg. Trebuia să salivezi şi tu dupa Bella toată ziua. Aşa şi? Ai vreo problemă? Neah… Doar că nu înţeleg ceva. Dacă tu o placi pe Bella, de ce nu discuţi cu ea pur şi simplu? Simplu geniule. Eu o plac, ea nu pe mine. Era aşa greu? De unde ştii că nu te place? Nu vezi şi tu cum se comport cu mine?

Şi ăsta e adevărul. Bella nu mă place. Ea mă urăşte. Aş face orice ca să schimb asta. Şi chiar o să fac. La urma urmei, aveam de câştigat un pariu. Şi aşa rămâneam şi cu Bella. Edward, eşti un geniu!

________________________________________________________________________

Mult aşteptatul (probabil)  capitol 13. Sper să vă placă şi îmi cer scuze că am pus atâtea imagini, dar vroiam să vedeţi şi voi rochiile, pentru că din descriile mele nu prea cred că aţi înţeles mare lucru. Nu mă pricep la descriere de nici o culoare:d.

Totuşi mai am o mică speranţă că v-a plăcut. Şi dacă am omis pe undeva să pun diacritice, îmi cer scuze.

Rate & Comment, please!;;)

Kisses:*:*:*:*

 

Capitolul următor –>