Capitolul 6 – Împreună

Capitolul 6 – Impreuna

 

 

 

 

Din perspectiva lui Jasper

 

 

Maine plecam in excursie. Fara scoala o luna. Grozav! Dar oare in timpul asta voi reusi sa ma apropii de Alice? Nici macar nu stiu ce crede Alice despre mine. Si avand in vedere ca e prietena cu verisoara mea, cine stie ce tampenii despre mine i s-au bagat in cap.

Eu si Rose nu ne puteam suporta prezenta unul altuia. De cand am fost mici, am fost obligati sa ne suportam unul pe altul. La inceput nu aveam nicio problema. Chiar ne distram de minune impreuna, eram de nedespartit. Dar cum a inceput scoala, Rose a inceput sa umble cu fetele, iar eu cu baietii. Bineinteles, cand ne intorceam acasa povesteam ce am facut in ziua respectiva. Dar totul s-a inrautatit in timp ce cresteam. Parintii aveau tot mai mult de lucru, astfel stateam tot mai mult timp impreuna. Rose nu a avut niciodata un iubit pentru ca eu nu i-am permis. Era verisoara mea, si nu puteam lasa pe oricine sa-si bata joc de ea, sau sa o faca sa sufere. Din clasa a 7-a de cand l-am facut pe unul sa renunte la a mai incerca sa fie impreuna cu Rose, ea ma uraste, pentru ca mi-a zis ca ea chiar il placea pe acel tip, desi era cu 4 ani mai mare decat ea. Chiar daca se suparase pe mine, stiam ca facusem ceea ce trebuia. Tipul era unul dintre prietenii mei si stiam ce vroia el defapt. Nu vroia doar o prietena cu care sa se tina de mana si pe care sa o sarute, el vroia una careia sa i-o traga si daca era virgina era si mai bine. De cand mi-a spus ca e interesat de Rose, Royce a incetat sa-mi mai fie prieten. Iar de la acea prima data, Rose imi distrugea si mie toate intalnirile. Niciodata nu i-am spus adevaratele intentii a le lui Royce, ci doar am lasat-o sa se razbune pentru ca o ajutasem.

Mi-era frica sa ma duc sa vorbesc cu Alice, mi-era frica de ceea ce credea ea despre mine. Poate Rose nu i-a spus nimic despre mine, desi nu cred asa ceva. Sigur Rosalie a observat ca imi placea Alice si a observat felul in care o priveam, asa ca nu cred ca ea a ratat aceasta sansa. Nu a ratat in 5 ani de zile numeroase ocazii de a-mi distruge sansele cu orice fata. Dar cu Alice era altfel. Pe ea chiar nu aveam de gand sa o las sa-mi scape printre degete. Voi face si imposibilul sa o fac pe Alice sa ma placa si ea macar un sfert din cat imi place mie de ea.

Dar daca stau sa ma gandesc bine, cred ca o iubesc. Cred ca afost dragoste la prima vedere. A fost de-ajuns o singura privire in ochii ei caprui-verzui ca sa stiu ca ea e totul pentru mine. Ea e universul meu, sensul meu te a trai, ingerul meu, desi semana mai mult cu un spiridus. Un spiridus mic, cu cel mai frumos chip din aces univers, cu niste buze rozalii ce implorau sa fie sarutate si cu un corp ce innebunea pe oricine.

Dar daca ea e asa frumoasa, daca are prieten? Nu-mi pasa. O iubesc! O iubesc mai mult decat orice si ma voi lupta cu oricine, chiar si cu intreaga lume ca sa o am langa mine.

Oh, Jazz baiete… iti dai seama ca ceea ce spui tu suna ca ceea ce spune orice indragostit de cand lumea? Da, imi dau seama. Dar o iubesc. O iubesc foarte mult, enorm de mult. Stii, in mod normal inima ar trebui sa-ti spuna ce sa faci, dar vad ca inima ta e ocupata sa viseze. Si nu numai ea, si o parte din mine. Omule, ce-mi faci? Scuze… de fapt daca ma gandesc mai bine, nu-mi cer scuze. Of, bine. Cum spui tu. Ce ar fi sa te duci acum sa o cauti si sa-i spui ceea ce simti pentru ea? Sa ma duc sa ce? Sa o caut? Sa-i spun? Nu… nu-mi vine sa cred ca te-ai gandit la asta. Adica ca m-am gandit.

Mda, sa vorbesti cu mintea ta. Nu e ceva prea normal. Ce face dragostea din om. Habar nu aveam ca atunci cand esti indragostit, inima o ia la galop de fiecare daca cand te gandesti la persoana iubita, ca gandurile tale graviteaza in jurul persoanei iubite, ca simti ca nu mai conteaza aerul pentru a trai, ci conteaza doar ca persoana iubita sa-ti fie alaturi. Inainte credeam ca dragoste este doar un sentiment, unul oarecare, pe care poti sa-l ignore. Nu aveam idee ca e atat de puternic.

Am auzit de multe persoane care si-au intalnit marea dragoste a vietii lor in liceu. Ca s-au casatorit si acum sunt fericiti cu o echipa de football formata din copii. Ca inca se mai iubesc ca in prima zi, poate chiar mai mult. Oare asa sa fie si in cazul meu? Oare Alice este cea pe care o voi astepta la altar? Cea care va fi mama copiilor mei? Cea alaturi de care voi imbatrani? Cea cu care va fi alaturi de mine si de nepotii mei?

Un zambet imens s-a format in mintea mea la acest gand.

Ok, inteleg ca o iubesti. Dar nu te arunca asa departe. Mai e si liceul la mijloc. Trebuie sa terminate amandoi liceul sa faceti si o facultate, iar mai apoi sa o ceri in casatorie. Acum trebuie doar sa te duci sis a vorbesti cu ea, nu sa ingenunchezi in fata ei si sa o intrebi daca vrea sa fie sotia ta. Ne-am inteles? Te duci doar sa vorbesti cu ea. Nimic mai mult.

Nu ma duc sa vorbesc cu ea. Nici gand. Mai bine plec de aici inainte sa mi se impuna sa merg. Dar unde naiba as putea merge si sa nu vina si mintea mea dupa mine? Era clar, imi lipsea o piulita.

Nu o sa ma duc sa vorbesc cu ea. O sa ma duc doar sa ma relaxes si sa gandesc mai clar. Dar unde puteam merge? Stiu! La intrarea in padure sunt niste bancute. Mi se pare destul de frumos afara.

In loc sa la asej pe bancuta, eu m-am intains pe iarba si priveam cerul albastru. Erau si cateva bucati de vata ici colo.

Din perspective lui Alice

 

Excursie! Excursie! Excursie! Oare ce haine sa-mi iau? Sa le iau pe toate? Nu nu am de ajuns! De ce naiba a anuntat tocmai acum excursia? Nu putea cu o zi inainte sa pot si eu sa merg la cumparaturi? Acum ce o sa ma fac? Sa o sun pe mama? Nu, nu pot sa o sunt pentru ca probabil e intr-o sedinta sau ceva de genu. Niciodata nu avea timp pentru mine. Imi dadea mereu bani crezand ca asta va inlocui golul pe care il simteam pentru ca nu era alaturi de mine. Tatal meu murise si ii lasase ei toate actiunile. Stiu ca era greu, dar putea sa fie si ea mai mult timp alaturi de mine. Cateodata imi doream sa nu avem atat de multi bani, chiar daca asta insemna sa nu mai merg eu la cumparaturi de cel putin 3 ori pe saptamana.

Oricine ma vedea, ar zice ca eu sunt o fata cu o familie fericita, care din fericire are si bani, o fata careia nu-I lipseste nimic. In realitate eram cea mai trista persoana. Nu aveam tata, din cauza unui nemernic care daduse cu masina peste el, iar mama… Mama era ocupata cu munca. Niciodata nu avea timp pentru mine. Nimeni nu stia ca mie imi lipseste mai mult decat ii lipseste unui copil de pe strada. Lui ii lipseau lucruri material, insa mie imi lipseau parintii. Imi lipseau momentele de cand eram mica si impreuna cu mama si tata mergeam printr-un parc, sau la munte intr-o excursie.

Nu stiam ce sa mai fac? Mereu cand ma gandeam la acest lucru, nu-mi puteam stapani lacrimile. Am hotarat ca mai bine sa ies si sa ma plimb, nu vroiam ca Bella sau Rose sa ma vada asa.

Cat timp m-am tot plimbat, mi-au navalit in minte din nou imaginile din copilaria mea. Cand aveam o familie unita si fericita. Acum chiar nu ma mai puteam abtine. Lacrimile au inceput sa-mi invadeze ochii si fata. Mi-am pus mainile la ochi si am inceput sa alerg. Vroiam sa merg in padure, sa ma pot descarca. Sa-mi spun toate necazurile, iar martor sa fie doar natura.

Insa cand fugeam, m-am impiedicat de ceva si am cazut. Cand m-am intors am sesizat ca nu ma impiedicasem de ceva, ci de cineva. Acel cineva era Jasper. M-a ajutat sa ma ridic, dar atunci cand a observat ca plangeam, fata lui a devenit trista, dar si furioasa in acelasi timp, iar ochii lui caprui ma priveau intens si cu o urma de parere de rau.

M-a luat in brate si ma tinea strans la pieptul lui. I-am inhalat aroma. Mirosea atat de dulce, incat nu i-as mai da drumul vreodata.

Nu-mi venea sa cred ca Jasper ma tinea in brate. Din prima clipa in care l-am vazut, am simtit ca lumea mea, inima mea, mintea mea ii apartin lui, ca eu ii apartin lui. Pana sa-l intalnesc pe Jasper nu credeam in dragoste la prima vedere. Eram de parere ca asta e o prostie, pentru ca nu poti iubi pe cineva doar de la o prima privire. Dar Jasper mi-a aratat ca era posibil asa ceva. Eram indragostita pana peste cap de el.

Mi-a dat drumu din imbratisare, dar doar pentru a-mi pune un deget sub barbie si sa-mi ridice privirea astfel incat sa ne putem privi in ochi. Avea cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata. pareau banali deoarece erau doar caprui, ca majoritatea lumii, dar nu, ochii lui erau atat de patrunzatori, atat de frumosi. Nu avea doar ochii caprui. Am putut observa ca la marginea pupilei erau negrii precum taciunele.

Cat timp am stat asa, m-am decis ca ar trebui sa-mi marturisesc sentimentele, sa-i spun ceea ce simt pentru el, sa-i spun ca sunt indragostita de el.

-Alice, as vrea sa vorbesc ceva cu tine.

-Si eu vreau sa-ti vorbesc.

-Atunci zi tu prima.

-Nu, tu ai adus vorba de asta asa ca spune tu mai intai.

-Ok. As vrea doar sa te rog un singur lucru. Sa nu te superi pe mine pentru ceea ce-ti voi spune.

-Sigur ca nu ma voi supara. Nimic din ceea ce-mi va spune nu ma va face sa ma supar pe el. Decat daca mi-ar spune sa stau departe de el. Dar nici atunci nu as fi suparata pe el, ci as fi doar trista din cauza despartirii. Doar nu avea de gand sa-mi spuna asta, sau da? Nu, nu fi pesimista. Cu optimismul in fata.

-Alice, eu… a inceput el sa zica cu fata in pamant. Eu… Nu stiu cum sa-ti spun asta fara sa para ciudat si fara sa te sperie…

-Jasper, spune-mi fie ce o fi. Promit ca nu ma voi supara si nici nu ma voi speria.

-Iti voi spune cu o singura conditie.

-Orice.

-Te rog sa nu ma intrerupi. Sa ma lasi sa termin ceea ce am de zis.

-Promit ca asa voi face.

-Alice, eu… Eu te iubesc.

El m-a rugat sa nu-l intrerup si nici nu stiu de ce a facut chestia asta, pentru ca oricum la ce auzisem, am ramas muta de iubire. Ma iubea? Cum adica ma iubea? Ma iubea in modul in care un barbat iubeste o femeie, sau ma iubea ca prietena? Eu nu puteam spune nimic, iar el a continuat.

-Din prima clipa in care te-am vazut, pentru mine nu a mai existat nimic in afara de tine. Tu dai sens vietii mele, tu esti motivul pentru care ma trezesc ma trezesc dimineata, aerul de care am nevoie, nu mai trebuie sa contina oxigen, pentru ca eu doar de tine am nevoie. Pentru mine insemni totul. Inima mea o ia la galop de fiecare data cand te vad, cand esti aproape de mine, cand imi vorbesti, incat cred ca ar intrece chiar si cel mai bun cal. Ochii tai, buzele tale, pielea ta.. totul! Totul imi place la tine. Te iubesc! Si esti cea mai importanta persoana in viata mea. De cand te-am vazut eu nu mai contez, ci doar tu. Atat inima, cat si mintea mea tanjesc dupa compania ta. Zambeul tau e mai frumos decat rasaritul soarelui care se vede de pe plaja.

Nu-mi venea sa cred. Ma iubea! Ma iubea la fel de mult cat il iubeam si eu pe el. Acum se uita la mine si astepta ca eu sa zic ceva, insa nu puteam spune nimic, doar am actionat.

Mi-am aruncat bratele in jurul gatului lui si am inceput sa-l sarut puternic. Daca nu am putut sa-I spun ceea ce simt si eu, i-am aratat. Cand mi-am pus buzele peste ale lui, a ezitat putin, dar apoi m-a strans si el in brate si mi-a raspuns la sarut. Bratele lui m-au tras mai aproape de el si ma tineau strans la pieptul lui, iar buzele lui se miscau la unison cu ale mele. Respiratiile noastre erau din ce in ce mai accelerate, iar pulsul inimii mele cred ca putea fi auzit de oricine din scoala. Ne-am indepartat si ne-am privit in ochi. Ochii lui erau plini de iubire si aveau o sclipire de fericire. Nu pot sa spun cu siguranta, dar cred ca asa aratau si ai mei. Acum trebuia sa-I spun ei ceea ce simt pentru el.

-Jazz… Si eu te iubesc. Nu ai idee cat de mult te iubesc. Nici nu iti poti imagina cum m-am simtit cand mi-ai spus cat insemn pentru tine. Din prima clipa in care ochii nostril sau intalnit, am simtit ca eu iti apartin tie si tu mie. Am simtit ca tu ai inceput sa fii central universului meu. Te iubesc Jasper!

-La naiba, Alice! Sunt cel mai fericit barbat de pe acest pamant. Ba nu, din univers, din galaxie.

Din perspectiva lui Jasper

 

Si chiar eram. Eu ca prostul imi faceam griji ca Alice ma va respinge, nu-mi va mai vorbi, se va feri de mine si cand colo si ea simtea acelasi lucru pentru mine. Insa tot ramanea o problema. Rose. Nu stiu daca si acum va face tot posibilul sa ma ma desparta de Alice.

-Alice… Ar mai fi o problema?

-Care? Intreba ea dintr-o data speriata.

-Rose.

-Nu inteleg. Ce treaba are ea?

I-am povestit tot ce s-a intamplat cand eram mai mici si cum am continuat sa ne distrugem intalnirile unii altora.

-Oh, inteleg. Dar nu e nicio problema. Putem fi impreuna fara sa stie nimeni. O sa fim impreuna in secret. Atat de romantic… incepu Alice sa viseze. Am chicotit la entuziasmul ei. Dar ma si uitam la ea ca la felul 14.

-Alice, tu vorbesti serios? Adica nu te deranjeaza asta?

-Nu. Jasper mie imi pasa doar sa fiu cu tine si sa ma iubesti, atata tot.

-Dorintele tale sunt ordine pentru mine. Ne-am mai sarutat o data si acum stateam imbratisati pe iarba. Mi-am adus aminte de momentul cand Alice s-a impiedicat de mine si de fata ei plina de lacrimi. Eram atat de suparat pentru ca ea plangea, atat de furios pe cel care a facut-o sa planga. Imi parea rau ca fat ape care o iubeam, cea pe care am vazut-o mereu fara griji si plina de viata, acum plangea. Vroam sa aflu motivul pentru care era suparata.

-Alice..

-Da Jazz.

-De ce plangeai mai devreme?

Fata ei se intristase din nou. Bravo prostule. Iar s-a intristat, dar de data asta din cauza ta. O sa primesti Premiul Oscar pentru Idiotenie, incepuse sa ma certe ratiunea mea. Si avea toate motivele din lume. Nu trebuia sa aduc vorba de asta.

-Scuze Al.

-Nu, e in regula. Banuiesc ca acum ca suntem impreuna, ar trebui sa aflu adevarul depsre mine. Mi-a povestit tot ceea ce I se intamplase. Ramasesem cu gura cascata. Cum a putut o persoana ca ea sa sufere atat? Din fericire pentru mine, eu nu stiam ce inseamna sa pierzi unul din parinti, dar stiam cum e ca ambii parinti sa fie ocupati cu afacerile aproape nonstop. Suferise atat de mult si ea inca era cu zambetul pe buze in marea parte a timpului.

-Oh, Alice. Nu pot sa cred cat de mult ai suferit.

-Nu mai conteaza. Ceea ce conteaza este ca esti acum, aici cu mine si imi esti alaturi. Te iubesc.

-Si eu te iubesc. Si daca te ajuta cu ceva, iti promit, nu iti JUR ca nu te voi parasi niciodata, fie ce-o fi. Mereu voi fi alaturi sit e voi iubi cu aceeasi intensitate.

In ochii ei se putea citi o licarire. Speram ca cuvintele mele sa o mai fi linistit. Ea a sarit lagatul meu si si-a apasat puternic buzele peste ale mele. Doamne, cat de bine saruta. Nu cred ca ma voi satura vreodata de aroma gustul buzelor ei, de aroma pielii ei. Era perfecta. Si era a mea.

Am mai stat acolo pana s-a inserat.

-Jasper, ar trebui sa mergem. Maine plecam in excursie si eu nu mi-am facut inca bagajele.

-Nici eu. Hai sa mergem.

Am pornit impreuna inspre liceu. Eram atat de fericit. O luna aproape de Alice, o luna fara scoala, o luna in care o sa ma furisez non-stop sa o vad pe Alice, sa o sarut si sa o tin in brate.

_________________________________________

Dupa cum am promis, uitati si capitolul 6. Sper ca nu v-am dezamagit:D si sper sa fie pe masura asteptarilor voastre:)…urmatorul capitol nu stiu sigur cand…cu scoala asta..ma rog..

Si astept comentariile voastre(parerile voastre sincere:bune, rele, nu conteaza). In caz ca am gresit cu ceva sa-mi spuneti:).

 

Capitolul următor –>